9,352 matches
-
sau superioare, amețeli, boli nervoase. Tratamentul se face prin contactul nemijlocit al bolnavului cu sursa miraculoasă de apă, prin stropire, spălare sau prin consum intern de apă, luată din izvorul sau fântâna tămăduitoare. Se consideră, după vechile tradiții, că apa absoarbe răul, distrugându-l prin puterea ei dezintegratoare. La noi în țară există multe izvoare și fântâni a căror apă are puteri tămăduitoare, acestea aflându-se în incinta unor mânăstiri sau locașuri sfinte. Una din cele mai cunoscute este fântâna „Izvorul
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
convocau sub forma Statelor Generale și provinciale. Înainte ca ducele Burgundiei, Filip cel Bun (1419-1467), să fi reunit statele Țărilor de Jos într-o adunare comună (1463), fiecare își reglementa propriile probleme de drept public. Instituția Statelor Generale nu a absorbit autonomia provinciilor și adunările lor proprii, care și-au menținut dreptul de a aproba sau respinge în special cererile de ridicare a impozitelor. Reprezentanții provinciilor se întruneau la deschiderea adunării și ascultau împreună propunerile, apoi deliberau separat, conform mandatului încredințat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
382. Cel care a început opera de unificare teritorială și centralizare instituțională a acestor autonomii a fost Filip cel Bun. În anul 1463 el a convocat pentru prima dată Statele Generale ale tuturor provinciilor 383. Instituția Statelor Generale nu a absorbit însă autonomia provinciilor și adunărilor acestora, care și-au păstrat dreptul de a aproba sau respinge cererile de ridicare a impozitelor. După Filip cel Bun acțiunea centralizatoare a fost continuată de o manieră absolutistă de către Carol Temerarul. Din 1468 până în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
îngrețoșată/ te respir dimineața cu nările dilatate la răsărit/ te respir ziua înotând în lumină/ te respir noaptea cu brațele ridicate printre stele/ te mursec la mese bogate înfigându-mi colții/ în cărnurile tale mustind de sânge/ te beau te absorb cu porii fixați ca niște ventuze// cu tine frumoaso nu e loc de tandrețe/ ești toată ritmul sălbatic al coitului/ ești gloria spermatozoidului învingător/ ești țipătul ascuțit al nou-născutului/ ești unduire vorace de viermi/ viață pură viață atotputernică viață de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poli corelativi, formează în ciclurile lui Balzac și Zola un sistem determinist. La fel ca Baudelaire și Flaubert, Zola își propune să studieze epoca și să scrie despre modernitate. Însă dacă pentru Flaubert modernitatea este un ocean de vulgaritate, ce absoarbe omul, pentru Zola specificul sau îl constituie progresul, care este pentru om în același timp binefăcător și fatal. Mecanismul centralizator al modernității franceze duce la bun sfârșit promovarea individului. Procesele sociale de ansamblu sunt ilustrate prin destinele individuale ale personajelor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aparțineau filonului aulic, astfel Petrarca, Tasso, Leopardi au fost transpuși în prezent deoarece erau văzuți în lumina unui D'Annunzio sau a unui Valéry.52 Sudul Italiei, îndeosebi Sicilia care dăduse peninsulei proza veriștilor și teatrul lui Luigi Pirandello (1867-1936) absorbea noile influențe, lăsând să pătrundă în centrele sale culturale ritmurile avangardelor, dar păstrând și ecouri ale simboliștilor francezi și, mai ales, admirând poezia pascoliană și dannunziană. Acolo, într-o mică localitate a Trinacriei, numită Modica, se năștea în cel de-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
căror scrieri și opinii au generat, la rândul lor, veritabile mode literare și epigonism. În al doilea rând trebuie menționate o seama de reviste literare: 'La Voce', 'La Ronda' 'Solăria', 'Letteratura' ce propagau verbul leopardian și prin intermediul cărora Quasimodo putea absorbi ecourile sale. Firește un subcapitol aparte va fi dedicat legăturii dintre poetul nostru și Ermetism. 2.2.1. Leopardi Pascoli Quasimodo Contemporan cu Enrico Thovez, dar dotat cu o sensibilitate poetica superioară unanim recunoscută de critică literară, Giovanni Pascoli se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
un cântec ce se înalță în întunericul nopții cu luna.74 Destul de frecvent în aceste versuri de tinerețe este și motivul păsărilor, drag lui Leopardi, mult mai amplu tratat de Pascoli.75 De-a lungul perioadei de formare, tânărul a absorbit așadar influență climatului cultural sicilian, care percepea opera leopardiană prin vocea actuala a lui Pascoli, ea însăși sursă de influență și creatoare de epigonism. Egală cu ponderea ascendentei acestuia asupra tinerilor literați messinezi, mai cu seamă a lui Salvatore Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mai bun.82 Sub asemenea auspicii a început traseul peregrinarilor prin peninsula: studiile i-au purtat pașii la Romă, unde apărea revista 'La Ronda', cariera de tehnician l-a condus prin celelalte mari centre culturale menționate anterior: la Florența a absorbit influență încă vie a revistei 'La Voce' și i-a cunoscut pe solarieni. O privire mai atentă asupra acestor publicații este necesară pentru a înțelege climatului cultural din cele două orașe ce l-au găzduit pe literatul sicilian: Romă și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dar și la poezia autorilor din trecut, atent la metamorfozele culturii din epoca și influențat în anii tinereții de o seama de poeți de secol XIX și XX, viitorul laureat Nobel și-a dovedit de la bun început capacitatea de a absorbi și replăsmui în propriile versuri ecouri ale poeziei contemporane, moderne și antice. Leopardismul dominant în anii săi de formare și debut, alături de amintită disponibilitate de a integra ecouri ale celor mai diferiți autori, invită la o analiză mai atentă a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui Giovanni Pascoli care fusese profesor acolo și de vocea căruia ascultau mai cu seamă tinerii ce făceau primii pași pe calea artei. În anii studiilor liceale (1916-1919), pe când publică deja versuri în diferite reviste din oraș, tânărul Salvatore a absorbit așadar influență celor scrise de romantic prin intermediul vocii puternice, mereu actuale, a poetului amintit, admirator și comentator al operei recanatezului. Pe filiera Leopardi Pascoli, poeți ai fiorului, ai neliniștii și ai căutării, viitorul reprezentant al ermetismului a elaborat tema eternei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
generate de activitățile antropice, proces care a dus la dezechilibre în atmosferă și a favorizat declanșarea efectului de seră. Atmosfera conține vapori de apă, dioxid de carbon, precum și alți compuși chimici în stare gazoasă, care permit trecerea luminii solare, dar absorb căldura reflectată de Pământ. Acest proces natural denumit „efect de seră” menține temperatura Pământului la un nivel care permite existența vieții pe planetă. Absența acestui proces ar putea conduce la o scădere a temperaturii medii pe Pământ până la -18°C.
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
Roldos Ecuador și Omar Torrijos Panama, foști clienți ai autorului, morți amîndoi în "accidente" de avion, pentru că s-au opus cerințelor pînzei de păianjen ce leagă mari corporații, bănci, guverne și organisme internaționale într-o structură ce conduce destinele planetei, absorbindu-i resursele. Pocăit, autorul susține că datorită acestei rețele lumea a ajuns în situația actuală de crize multiple și aparent insurmontabile. De aceea povestea trebuia spusă. Pentru că numai înțelegînd greșelile le poți îndrepta și exploata oportunitățile care ți se oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
decît să colaboreze cu America, oricît s-ar unifica. În Orientul Mijlociu este nevoie de "răbdare istorică și de sensibilitate culturală". Țărilor musulmane trebuie să li se dea exemplul Turciei, Marocului și chiar al Iranului, pentru a demonstra că pot să absoarbă o cultură politică democratică. În ce privește Asia, aceasta ar semăna cu Europa dinaintea Primului Război Mondi-al, cu mai multe puteri rivale ce amenință cu o criză structurală, deci trebuie stabilizată de americani. În final, strategul american recomandă țării sale să evite
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a lui Nikko Securities 22. "Ar fi naiv să se creadă, cum afirmă fostul prim-ministru japonez, Ryutaro Hashimoto, că nici un gigant industrial japonez nu poate să dispară. Desigur, ei nu se vor evapora în atmosferă, ci vor putea fi absorbiți de concurenți mai puternici decît ei, potrivit legii sistemice a acumulării și dezacumulării de capital"23. Ce rapide sunt transformările! Japonia, care altădată dădea impresia că poate cumpăra lumea, începe să fie cumpărată bucată cu bucată. O nouă ikebana economică
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de eficiență este un mijloc de evaluare a efectului util așteptat în urma desfășurării unei activități umane, în condițiile unui consum optim al resurselor disponibile. Optimul paretian este înlocuit cu afirmația că o economie atinge eficiența maximă atunci cînd reușește să absoarbă întreg stocul de resurse umane și materiale disponibile, astfel încît să se producă o cantitate maximă de bunuri și servicii necesare satisfacerii trebuințelor, într-un context economic stabil și cu o rată sustenabilă de creștere economică. Stabilitatea economică este o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
are complexul auctorial (Barthes) și încearcă să și-l depășească, printr-un discurs critic mai puțin riguros. Cu timpul, în istoria legăturii hipotextului cu hipertextul, s-a produs o parțială suprapunere conceptuală intertextualitate-intertext: Laurent Jenny desemnează prin intertext "textul care absoarbe o multiplicitate de texte, toate rămânând centrate pe un sens" (Poétique: 1976, 277), dar Michel Arrivé lărgește sfera: "ansamblul textelor în raport intertextual". Michael Riffaterre acceptă ca intertext doar textul la care se face trimitere, în timp ce Pierre Malandain critică această
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o abordare antropologică a noțiunii. În orice caz, pentru prezenta cercetare, propoziția lui Daniel Bilous 23 aduce mai mult decât o definiție: o revelație. Este unul dintre puținii cercetători de la masa respectivei dezbateri care a înțeles intertextualitatea. Ceilalți păreau prea absorbiți de polemică: Uri Eisenzweig critică poziția lui Michael Riffaterre, acesta îi oferă o replică, la rândul său: "Sémanalyse de l'intertexte (réponse à Uri Eisenzweig)". Michael Holland ("De l'Intertextualité: métacritique") nu este de acord cu sistemul ricardulian, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în mod consecvent dialectic, ca unitatea și întrepătrunderea elementelor din diferite straturi ale textului, conceptul de "structură", [...] consi derat într-un context mai larg, dat de conlucrarea disciplinelor moderne de la psihanaliză și socio logie literară la teoria informației și comunicației absoarbe o mulțime de determinări de caracter diferit (psihologic, istoric, socio-cultural etc.), ieșind astfel din sfera închisă a unui text în largul intertextualității (Loghinovski: 2000, 28). 3.1. Eminescu și cultura germană G. Călinescu este de părere că "în chestiunea culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mariajul devorator pe care autorul l-a avut cu scriitoarea alcoolică și schizofrenică Zelda Fitzgerald!). Nu altele sînt conotațiile de profunzime ale capodoperei The Great Gatsby/Marele Gatsby, din 1925, unde Nick Carraway (tot un "dublu" ficțional al prozatorului) e absorbit de lumea magică (dar vidată sufletește) a "visului american" (întruchipat de Gatsby). Această "glisare" psihologică spre un spațiu utopic trebuie interpretată, similar, ca un "refugiu" din fața realității sociale traumatizante. Nici ultimul roman (încheiat) al lui Fitzgerald nu face excepție de la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
abilitățile hermeneutice, și vorbesc ermetic, asemenea surorilor Lisbon (definite de gestica lor încifrată și tenebroasă), despre o lume în disoluție, a cărei componentă spiritual-morală s-a descompus (afirmă, într-un anumit context, un personaj, domnul Conley, discutînd tragedia care a absorbit interesul tuturor: "Capitalismul are drept rezultat bunăstarea materială, dar falimentul spiritului", p.260; din rațiuni obscure, îl bănuiești pe Eugenides că se află în spatele observației). De aceea, în ultimă instanță, The Virgin Suicides este un roman despre destrămarea lumii închise
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de aur" și își pierd treptat încrederea în viitor. În orice fel de viitor. Se deduce astfel ușor faptul că fundalul epic al romanului derivă din panorama sublimată a societății postcomuniste. Zic "panorama sublimată", întrucît nicăieri Kurkov nu se lasă absorbit de tentația romanului politic ori măcar a celui social. El surprinde, aidoma unui regizor din școala neorealismului italian (nu mă miră informația că autorul scrie și scenarii de film pentru cărțile lui), fără excese de caricaturizare sau dramatizare, "normalitatea" unui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al alternanței lumilor din roman că ar fi tocmai abilitatea de a investi realul anodin cu semnificații transcendente, de a atribui "fizicului" valențe "metafizice", de a transfigura materialitatea brută cu ajutorul învăluirilor eterice, derivate din spiritualitatea genuină. Personajele din 1Q84 sînt absorbite în "gaura neagră" a ficțiunii și încep să-și trăiască propria existență ca pe o "texistență" de tip cărtărescian. "Texistența" oferă independență spațiului ficțional. În romanul scris de Haruki Murakami, Autorul (cel creionat atît de plastic, la sfîrșitul anilor șaizeci
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
proletcultist cu marea tradiție a literaturii interbelice. Regăsirea "din interior" a lirismului (Petru Poantă) se produce mai întâi în spațiul pastelului, în care are loc o mutație semnificativă; peisajul nu mai e un mediu artificializat, un cadru exterior, el e absorbit în țesătura poemului de către o gândire poetică ce participă la avatarurile cosmosului. De altfel, și spațiul poetic se diversifică, producându-se o alternanță dihotomică a deschiderii spre ilimitat și a claustrării. E regăsit, de asemenea, sentimentul grav al trecerii timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de cele mai multe ori, imaginea vizuală care este imagine a cuvântului. "Poezia Anei Blandiana e o formă a trăirii prin privire. Frumusețea rezultă, din tensiunea unei dezvăluiri. Ființa, în dualitatea ei, își dorește contopirea cu lucrurile, se vrea depășită de ele, absorbită de ele, în cele din urmă, transformată prin ele. Verbul a privi se suprapune unor consemnări diferite: pe de o parte, aduce ceva din substanța vieții, pe de altă parte, din profunzimea eului. Ființa își dorește contopirea cu lucrurile, se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]