6,323 matches
-
foarte palidă, când îmbujorîndu-se. - De ce s-or fi supărat? M-or fi crezut naiv sau sentimental, sau poate prost de-a binelea, căci cine ar fi putut lua în serios o povestire scrisă de un autor obscur și atât de absurdă? - N-a fost chiar atât de absurdă, șopti Maria, dacă v-a schimbat viața... Pentru întîia oară, Antim izbucni în râs. Râdea împăcat și totuși amar, așa cum râd uneori bătrânii. - Îmi pare bine că te-am convins atât de repede
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi supărat? M-or fi crezut naiv sau sentimental, sau poate prost de-a binelea, căci cine ar fi putut lua în serios o povestire scrisă de un autor obscur și atât de absurdă? - N-a fost chiar atât de absurdă, șopti Maria, dacă v-a schimbat viața... Pentru întîia oară, Antim izbucni în râs. Râdea împăcat și totuși amar, așa cum râd uneori bătrânii. - Îmi pare bine că te-am convins atât de repede, vorbi continuând să zâmbească. Nici nu-ți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șopti Iconaru, chiar așa, pe întunerec. Că sunt doar lucruri de cucoane și nu fac zgomot... Sunt entomolog, îi repetase, dar când aveam vreo 14,15 ani, am citit o povestire ciudată, destul de stranie, o poveste într-un anumit fel absurdă, și povestea asta m-a silit să devin muzicant..." Casals îl ascultase zâmbind tot timpul și, spre mirarea lui, nu părea surprins. În fond, asta se întîmplă cu noi toți, cu toți artiștii, îi spusese. Pe de o parte, trădăm
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poate să aspire. Important, în acest context, este faptul că se conștientizează imposibilitatea așezării efemerității mundane efectiv alături de veșnicia spiritualității finitudinea nerezistând ontologic lângă nelimitat o astfel de hiper-aranjare, de mega-poziționare fiind un compus imposibil, un liant al unei construcții absurde. Așadar, în viziunea deschisă de revelația mistică, paradigma umanității inserată fluxului istoric nu se află alături de absolutul nesfârșit al transcendenței ci este învăluită și scufundată în el. Respingerea simplei alăturări vizează excluderea unei imagini în care infinitul fiind îngrădit, țărmuit
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și-a întins umbra peste o față tot mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant. Accident al vidului, pată absurdă de existență, ființa umană strălucește fulgurant și efemer, preț de o clipă insulară în infinitul beznei cosmice. Posibilitatea transcendenței fiind respinsă, ne-omenescul se rezumă la imanentul aferent aventurii terestre a omului. În extensia cosmică, de la deschiderile galactice și până la
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce induc senzația că derularea firesc-banală a vieții pășește brusc într-un gol incendiar și mistuitor. În cadrul acestei sfredelitoare experiențe, în parcursul unei astfel de sfâșieri sentimentul pe care îl încercăm este de prelungire temporală, de ne-finalitate traumatizantă și absurdă. Intensitatea suferinței pare a sfida timpul, a-l încetini ofensator. Acest sadism ontic al amânării smulgerii izbavitoare din suferință pare a fi o realitate pentru sufletul așezat în trauma durerii. Și totuși, timpul își urmează succesiunea constant precum în cazul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și conținutul timpului consumat se instituie drept repere unice evoluția ființei individuale peste și în afara finalității indicate de imaginea sumbră a mormântului fiind respinsă. Așadar, necredinciosul nu comunică ritualic cu spiritul celui dispărut o astfel de comunicare fiind considerată aici absurdă, nu îl susține dincoace de moarte prin invocarea unui sprijin divin pentru el. Într-un astfel de context, reculegerea este orientată, în tensiunea concentrării și aducerii la sine a individualității, spre amintirea ce este reperată și activată. Această evocare a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe mânerul complicat al clanței, a intrat, a tras un taburet și s-a așezat la oglindă. S-a așezat la oglindă sperând c-o să întâlnească pe altcineva. De fiecare dată când se ducea la oglindă, spera, la fel de nelămurit și absurd, că într-o zi are să se vadă pe ea, și totuși arătând altfel decât știa că arată. Își urâse dintotdeauna chipul - poate de prima dată când se văzuse într-o oglindă, poate de când ei nu-și dăduseră seama că ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
numai el o face să sufere, că ea pare să nici nu audă vorbele neconvenabile ale celor ce-i sunt indiferenți. De pildă, pare să nu fie afectată de lipsa de aten ție față de ea a musafirului ; pentru că, altfel, dacă absurdele presupuneri ce-l încearcă, uneori, în privința ei și a junelui Ialomițeanu ar fi adevărate, cum ar fi lovită inima ei, sensibilă și tandră, în timp ce acesta o curtează pe sora ei ! Cât despre june, iată-l ce nepăsător ia din mâna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
inima ei, sensibilă și tandră, în timp ce acesta o curtează pe sora ei ! Cât despre june, iată-l ce nepăsător ia din mâna Sophiei ceașca aburindă ! O mână ce coboară mângâietor pe trup, alunecând mai departe, încă mai departe ? Ce presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei. — Explozia de la Pulberăria Dudești mă obsedează, pentru că circumstanțele m-au silit să fiu de față la înmormântare, continuă tânărul. Închipuiți vă, sicriu lângă sicriu ! Sute și sute de sicrie ! Ceea ce a făcut cea mai penibilă impresie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grădina ! Cineva care nu putea fi decât Profesorul, doar el își rezolvă în salon orele de corespondență ! Emoția îl face să-și audă asurzitor bătăile sângelui, ca niște gonguri rău-prevestitoare, dar, în pofida lor, tânărul încă mai răspunde cu bunăvoință la absurda întrebare a Profesorului. El, din păcate, nu s-a gândit până acum la această temă de discuție, numai că pe viitor - dacă vom mai avea viitor - va găsi explicațiunile cuvenite. Profesorul își strânge contrariat pleoapele peste ochii fierbinți : așadar s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Salută mai adânc și de mai multe ori decât este nevoie și trimite asupra bunilor săi prieteni o privire afectuoasă. Nu, își spune Profesorul, în orice caz, chiar dacă presupunerile mele mi se vor părea (când am să mă liniștesc !) iarăși absurde și exagerate, totuși este de mirare cum am putut fi atât de neglijent încât să nu iau în seamă ceea ce în fiecare clipă simțeam : că nu avem nimic în comun și că aproape totul la el îmi displace... Peste o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce m a derutat și m-a tulburat : că Titi Ialomițeanu ar fi au mieux cu d-l Marghiloman, prin relații vechi de la Buzău. Poate chiar este stipendiat de Legația Germană, mi-a trecut mie atunci, într-un mod total absurd și fugar, prin minte. Nici atitudinea lui veche, de pledant pentru intrare cu Aliații, și nici actuala poziție de funcționar de încredere al guvernului nu susțin însă atare ipoteză ! Judecând mai apoi lucrurile la rece, Sophie mi s-a părut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Bărba-su ! — Ce-i cu el ? — Ce face acolo ? S-a-nsurat ? Cu ce se ocupă ? Cu ce se ocupa, mai bine spus, pentru că, între timp, a murit. Cu ce se ocupa - dacă ai ști, dragă Vica, de câte ori am mai auzit această întrebare ! Absurdă ! Pentru că de aici n-ai cum să știi ce face dincolo cineva, așa cum nu știi ce se petrece pe lună ! — N-ai, n-ai ! D-aci, n-ai ! Da Tudor ? Tudor poa’ să meargă să vază... Și dumneata, când ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cu mașinuța cumpărată din economii, a colindat cu nevestica lui toată Europa. La ultimele călătorii luaseră cu ei un nepot, pentru că, totuși, aveau de-acum o vârstă ! Atunci când îl întâlnisem eu trecuse de șaptezeci, asta ca să-ți dai seama ce absurdă e gelozia lui Puiu ! De la o vreme nu l-am mai întâlnit, să fie cumva bolnav ? Ei, slavă Domnului ! Vine, în sfârșit, Ivona ! N-o auzi ? Coboară scara ! Da, totuși eu cred că trăiește, în România liberă nu l-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un ghișeu prin care o mînă anonimă le bifa cartela pentru hrana raționalizată, pentru supraviețuire. Epoca de Aur la apogeul ei - vocea ei nu era un vuiet polifonic de idei iluministe, așa cum Îți sugerează, poate, numele, ci pițigăielile agramate, litaniile absurde ale unei arătări pe care folclorul o numea, șoptind, Piticul, Ceașcă, Pingelică (din cauza profesiei lui de bază). În momentul În care a fost făcută fotografia (și În care băteai timid cu aripile prin Întuneric), lumea se clătina din temelii În jurul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de sfîrșit de vară, Încercînd să se sincronizeze În lehamite, ca să formeze cu trupurile lor prost hrănite sau cu cartoanele pe care le țineau ridicate deasupra capetelor litere ce compuneau cuvinte sau imagini pline de un patriotism grotesc. Sclavi ai absurdului. În anul 1989, Ceaușescu anunța victorios că datoria externă a fost plătită. 10 miliarde de dolari americani - se poate spune că sărăcia românilor a fost destul de costisitoare. În 1989, Gorbaciov Îl avertiza pe unul din ultimii dinozauri ai comunismului, imun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Își mijește ochii, Încearcă să pară absent și prezent În același timp... Interpretează un rol, lungește momentul inutil, toți sîntem cu ochii pe el. Ce dracu’ e În capul lui? Am senzația că În capul lui se derulează un scenariu absurd, o fantezie: nu m-aș mira să se imagineze ca pe un agent de pariuri... pentru el sîntem numere pe masa de ruletă... ceilalți veterani flutură pe deasupra capului său bancnote mototolite, În timp ce el le Înregistrează În carnețel pariurile... Gata băieți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În banca din față În ultimul an și probabil că-l sîcÎiseși cu mici răutăți, nu ți se mai Întîmplase să moară cineva atît de apropiat... Și toată povestea asta cu soba și gazele neevacuate ți se părea extraordinar de absurdă... cretină, să mori așa, din nimic... O moarte simplă, un eveniment neremarcabil... dar În esență tot atît de cumplit... Oare cum s-or simți părinții lui? A fost o noapte În care neliniștea pîcloasă și fără conținut de care sufereai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În aceste vremuri de glorie socialistă - artileriștii trebuie să-și clocească singuri muniția. Nimeni nu face nici cel mai mic comentariu despre ceea ce se Întîmplă În televizor, despre discursul analfabet, plin de dezacorduri și de aproximări gramaticale hilare, despre minciunile absurde, despre Întreg spectacolul slugarnic oferit de aparatul de partid care a Înțesat sala cu marionete capabile să aplaude minute În șir atunci cînd li se cere. Bravo lor, bine că nu sîntem noi! Nici cea mai mică glumă, nici cea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu o infirmitate care ar putea fi corectată, dar cu un efort pe care nimeni și nimic nu ne Încurajează să-l facem. Trăim cu unica imagine a acestui personaj care e În stare să vorbească ore În șir lucruri absurde, În timp ce foarte mulți oameni Îl aplaudă ore În șir, speriați, Înnebuniți de foame, trăind Amenințarea. Ne-am născut direct În brațele lui, am crescut cu el deasupra capetelor și acum sîntem numai buni să-l slujim, pentru noi e un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un tip care se descurcă, care nu doar că a plecat primul În permisie, dar acum urmează să se mute Într-o unitate aproape de casă. Așa că plecăm trei răcani - eu, Bogdan și Încă un nefericit. La adăpostul Întunericului și al absurdului unei asemenea fapte, nu ar trebui să ne fie greu să șutim lemnele. Singura abatere de la planul lui Portocală e că nu am plecat cu căruciorul, ne gîndim că, dacă e să ne vadă cineva, poate chiar să ne prindă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu au fost instruiți pentru o astfel de luptă) e firească În aceste condiții și nu puține au fost cazurile În care a declanșat evenimente nedorite. Au fost cazuri În care teama a născut exces de zel și acțiuni pripite, absurde, care au sporit În mod nefericit numărul victimelor. Un astfel de caz e cel al unui grup de tineri care pornesc un marș În Piața Operei, cîntînd și fluturînd steaguri naționale de pe care au decupat Însemnele cu care statul comunist
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui, ajunge să se prefacă și mai tare În mister. Cineva a aprins o scînteie În pulberărie. Era momentul ca Ceaușescu să dispară. CÎrmaciul Își reia discursul, dar cuvintele sînt mai putregăioase ca niciodată, e lipsit de vlagă, șovăielnic și absurd. Nu e acel absurd viclean și monstruos din raportările exagerate ale realizărilor regimului, ci unul venind dintr-o neadecvare la realitate: pune În continuare evenimentele de la Timișoara pe seama unor forțe ostile României (agenturi străine, cercuri imperialiste), cere poporului unitate (pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urmă, n-a făcut altceva decît să servească la salvarea vechii administrații comuniste. La a doua lectură, simt o stranie nevoie să Încercuiesc un episod din relatările generalului despre momentele Revoluției... Distrugerea Bibliotecii Universitare Centrale, un act de barbarie gratuită, absurdă, petrecut În acele zile de nebunie... Acest căpitan al armatei române, Înfruntat de directorul instituției, care Îi aduce asigurări că Înăuntru nu se află nici un terorist, doar cîteva bibliotecare, rămîne neînduplecat și Își vede de misiunea primită, producînd o replică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]