121,156 matches
-
de audit Îl joacă, prin auditarea situațiilor financiare necesare managerilor, pentru a spori Încrederea utilizatorilor de informație financiar-contabilă În actul de guvernanță corporativă. La nivelul teoriei Încrederii inspirate, dezvoltată la sfârșitul anilor ’20, necesitatea serviciilor de audit vine din direcția acționarilor care doresc să evalueze performanța firmei și să fie remunerați În cazul obținerii de profit, proporțional cu mărimea drepturilor deținute. Din perspectiva teoriei agenției, o firmă este privită ca un rezultat contractual, În care anumite părți numiți agenți (manageriiă doresc
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
cazul obținerii de profit, proporțional cu mărimea drepturilor deținute. Din perspectiva teoriei agenției, o firmă este privită ca un rezultat contractual, În care anumite părți numiți agenți (manageriiă doresc să atragă fonduri de la alte părți, numiți principali (instituții de credit, acționari, investitori, angajațiă la un anumit cost (dobândă, dividend, bonusuri salarialeă (Watts și Zimmerman, 1978a, pp. 112-134ă. În acest caz, rolul auditorului vine În sprijinul principalului prin certificarea informațiilor financiare oferite de agenți, contribuind semnificativ la reducerea asimetriei informaționale. Unele opinii
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
neobișnuită a ajustărilor pentru deprecierea stocurilor (Gallet, 2010, pp. 100-101ă. 4.3. Scheme de fraudă și indicatori-semnal privind raportarea financiară frauduloasă În cazul firmelor cotate la bursă, situațiile financiare prezintă informații valoroase necesare mai ales managerilor sau terțelor părți precum acționarii, creditorii, clienții, potențialii investitori, statul, angajații și publicul, În luarea deciziilor de ordin strategic. Comparativ cu fraudele privind furtul de active, fraudele săvârșite asupra situațiilor financiare au o frecvență de apariție mult mai redusă, Însă pierderile generate depășesc, În medie
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
unor reguli precise sau utilizarea unor operațiuni pe care legiuitorul Încă nu le-a reglementat sau interzis (Myddelton, 2009, p. 96ă. Prin aplicarea schemelor enumerate mai sus, obiectivul principal al celor care apelează la practicile contabilității creative vizează: menținerea Încrederii acționarilor, păstrarea unei poziții privilegiate În cadrul firmei pe baza rezultatelor favorabile, obținerea de bonusuri care sunt corelate cu performanța declarată a firmei, creșterea prețului de cesionare al firmei, facilitarea accesului pe o piață cotată, obținerea unor condiții avantajoase la credite, dar
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
pentru obținerea informației financiare. Absența unor norme care să reglementeze exhaustiv modalitatea de tratare a fiecărei tranzacții și posibilitatea utilizării raționamentului profesional constituie contextul ideal și premisele favorabile apariției raportării financiare frauduloase. Spre deosebire de firmele deținute și conduse de un unic acționar și la nivelul cărora principalele fraude sunt de ordin fiscal, În cazul firmelor cotate pe piețele de capital fraudele privind raportarea financiară urmăresc prezentarea către investitori a unei imagini denaturate. Pentru a ascunde poziția și performanța financiară nefavorabilă, cu ajutorul contabilității
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
se aplică pentru examinarea registrelor contabile, a Înregistrărilor și a documentelor justificative aferente. Confirmarea reprezintă răspunsul scris pe care auditorul Îl primește, În format electronic sau pe hârtie, de la o terță persoană cu care firma-client colaborează (bancă, furnizor, client, investitor, acționar, salariat etc.ă, cu privire la anumite solduri ale conturilor firmei auditate sau cu privire la tranzacțiile pe care firma le-a Încheiat. În funcție de natura probelor pe care auditorul trebuie să le obțină pentru verificarea unei informații, se poate solicita ca terța persoană să
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
5.6. Ciclul de finanțare reprezintă totalitatea operațiunilor și tranzacțiilor pe care firma le realizează pentru obținerea de resurse pe baza cărora să-și poată desfășura și continua activitatea Într-un orizont de timp previzibil. Resursele atrase pot proveni de la acționari, pot fi rezultate În urma unor noi aporturi de capital sau emisiuni de obligațiuni, de la creditorii financiari sau pot fi obținute pe baza rezultatelor economice pozitive ale firmei. Un audit al ciclului de finanțare presupune testarea operațiunilor și a conturilor asociate
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
cele ale principalului, iar controlul nu este decât imperfect. 2. Problematica relației agent - principal Problematica agent - principal aplicată analizei organizațiilor este de sorginte economică și pornește de la evidențierea limitelor teoriei neoclasice a firmei. Conform acestei teorii, principalii sunt proprietarii sau acționarii organizației, iar agenții sunt angajații, inclusiv, și mai ales managerul (În cazul În care acesta nu este și proprietar). Analiza organizațiilor din perspectivă economică identifică relația agent - principal și Întreaga sa problematică În relația dintre manageri - deținătorii autorității și proprietari
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
respective devine obiectivul central al acestei ficțiuni legale, maximizare care face posibilă derivarea unor beneficii maxime pentru toți actorii constitutivi, actorii ce se află Într-o relație contractuală În cadrul firmei. Firma modernă, cu o structură de capital mixtă - formată din acționari, deținători de obligațiuni, creditori etc. - În care managerul este cel mult acționar minoritar (altfel spus În care managerul și proprietarul/ii sunt actori distincți) este, În concepția celor doi autori, o instituție (un tip de organizare) eficientă În reducerea costurilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
derivarea unor beneficii maxime pentru toți actorii constitutivi, actorii ce se află Într-o relație contractuală În cadrul firmei. Firma modernă, cu o structură de capital mixtă - formată din acționari, deținători de obligațiuni, creditori etc. - În care managerul este cel mult acționar minoritar (altfel spus În care managerul și proprietarul/ii sunt actori distincți) este, În concepția celor doi autori, o instituție (un tip de organizare) eficientă În reducerea costurilor agent - principal implicite relației dintre manager și deținătorii de capital. Ei apelează
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pe anumite percepții și modele mentale subiective), decât una tehnică. Se asumă că modalitatea de alocare (de revendicare) a beneficiilor rezultate din creșterea valorii de piață a firmei pentru actorii constitutivi (părțile contractante În cadrul firmei sau „investitori” În sens larg: acționarii, forța de muncă, furnizorii de materii prime, comunitatea, clienții etc.) este una „normală”, „competitivă”; aceștia primesc „prețul corect” (prețul de echilibru al pieței) În schimbul resurselor aduse În organizație. Ei obțin cel puțin beneficiile pe care le-ar fi obținut prin
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Ei obțin cel puțin beneficiile pe care le-ar fi obținut prin cea mai bună utilizare alternativă a resurselor - În caz contrar, actorii raționali nu ar intra Într-o relație contractuală suboptimă sau și-ar exercita opțiunea abandonului (exit). Astfel, acționarii nemulțumiți de dividendele primite Își pot retrage acțiunile pentru a le plasa În altă companie, angajații nemulțumiți de salariul primit Își pot oferi serviciile altundeva pe piața muncii etc. Totuși, această poziție presupune ca logica relațiilor interne ale organizației să
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
prin care schimbă valori echivalente. Ei se așteaptă ca investiția lor să fie recuperată În viitor, intrând Într-o relație fiduciară cu organizația. În acest sens, maximizarea valorii de piață a firmei nu este un concept neutru, atât timp cât doar proprietarii - acționarii au dreptul legal de a revendica această valoare (residual claimants), iar investițiile celorlalți actori nu sunt recuperate. Din punctul de vedere al acestora din urmă, degeaba crește valoarea de piață a firmei dacă această disponibilizează foarte mulți angajați care devin
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
moderne, În care există o disjuncție a proprietății de autoritate, În care managerul și proprietarul (sau proprietarii majoritari) sunt actori distincți, este mai eficientă decât firma având un unic proprietar - manager. În linii principale, se argumentează că, În cazul managerului - acționar majoritar firma ar trebui să apeleze la finanțarea externă, prin credit, pentru a se dezvolta ceea ce ar implica costuri mai mari de tranzacționare a capitalului decât În cazul firmei cu o structură de capital diversificată În care managerul este cel
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ar trebui să apeleze la finanțarea externă, prin credit, pentru a se dezvolta ceea ce ar implica costuri mai mari de tranzacționare a capitalului decât În cazul firmei cu o structură de capital diversificată În care managerul este cel mult un acționar minoritar. Un motiv ar fi acela că, În primul caz, managerul devine agentul creditorilor, iar băncile dispun de mai puține instrumente de monitorizare a acțiunii acestuia, fiind În același timp și mai costisitoare decât cele disponibile adunării generale a acționarilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acționar minoritar. Un motiv ar fi acela că, În primul caz, managerul devine agentul creditorilor, iar băncile dispun de mai puține instrumente de monitorizare a acțiunii acestuia, fiind În același timp și mai costisitoare decât cele disponibile adunării generale a acționarilor: oportunismul managerului ar fi mai ridicat, riscurile băncilor mai mari și, implicit, ar crește costul capitalului. Jensen și Meckling (1976) dezvoltă o teorie a structurii de capital și autoritate a firmei ca variabilă dependentă, costurile relației agent - principal fiind variabila
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
valorilor) și care, În plus, pot fi cu ușurință corelate cu performanța. Atât principalii cât și agenții au interese specifice asupra organizației ceea ce implică o structură de coproprietate a firmei, ipostaziată Într-un set de contracte Între deținătorii de capital (acționari, creditori) și manageri. Cea mai eficientă formă de organizare este aceea care minimizează costurile agenției și aceasta este, susțin Jensen și Meckling, corporația modernă cu o structură de capital diversificată. Autorii introduc termenul de „proprietate difuză” exprimată atunci când există o
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
structură de capital diversificată. Autorii introduc termenul de „proprietate difuză” exprimată atunci când există o diversitate având ponderi relativ egale a intereselor financiare (și deci a scopurilor) actorilor constitutivi. Pentru cei doi autori Însă, actorii constitutivi sunt doar deținătorii de capital: acționari ce subscriu capital, acționari interni (manageri) și creditori, revendicările asupra „proprietății” fiind Împărțite doar Între acești actori. Forța de muncă, comunitatea sunt omise În analiză Între grupurile ce ar avea „investiții” În organizație Întrucât autorii consideră că aceștia Își tranzacționează
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Autorii introduc termenul de „proprietate difuză” exprimată atunci când există o diversitate având ponderi relativ egale a intereselor financiare (și deci a scopurilor) actorilor constitutivi. Pentru cei doi autori Însă, actorii constitutivi sunt doar deținătorii de capital: acționari ce subscriu capital, acționari interni (manageri) și creditori, revendicările asupra „proprietății” fiind Împărțite doar Între acești actori. Forța de muncă, comunitatea sunt omise În analiză Între grupurile ce ar avea „investiții” În organizație Întrucât autorii consideră că aceștia Își tranzacționează aportul la prețul celei
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acești actori. Forța de muncă, comunitatea sunt omise În analiză Între grupurile ce ar avea „investiții” În organizație Întrucât autorii consideră că aceștia Își tranzacționează aportul la prețul celei mai bune utilizări alternative. Ei folosesc termenul de „proprietate difuză” a acționarilor, creditorilor, managerilor În corporația modernă, comportamentul acesteia fiind, susțin autorii, „social responsabil”, În virtutea funcției sociale a organizațiilor de generare a bunăstării sociale. Autorii limitează astfel revendicările asupra firmei (inclusiv stabilirea obiectivelor organizației) la revendicări financiare ale proprietarilor legali - deținătorilor de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de control de deținătorii intereselor financiare constitutive. În termeni generali, concepția conform căreia managerii, mai degrabă decât deținătorii capitalului (și implicit ai resurselor financiare), ajung să domine corporațiile moderne a fost desemnată drept „managerialism”. Chiar dacă proprietatea legală a organizației aparține acționarilor sau fondatorilor ale căror interese legitime sunt asumate la nivel organizațional, forța acțională a actorului colectiv astfel constituit și, ca urmare, controlul acțiunilor acestuia, aparține managerilor și angajaților. În corporațiile moderne, decizia În privința utilizării resurselor aparține echipei manageriale și mai
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
aprobarea adunării generale, adică a proprietarilor societății. Desigur, dreptul de dispunere trebuie exercitat astfel Încât să nu prejudicieze interesele societății; numai că etica În afaceri urmărită de manageri (administratori În L31/1990) poate fi diferită de etica maximizării intereselor financiare ale acționarilor - profitul. Așa cum vom vedea În continuare, managerii pot urmări satisfacerea unor obiective și interese diferite de cele ale deținătorilor de capital - proprietarilor legali, fie interese personale, fie interese revendicate de alți constituenți (principali), anume ale muncii, comunității etc. Controlul se
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
proprietari, prin care managerilor le pot fi diminuate puterile și pot fi sancționați de către adunarea generală, asigurându-se astfel acțiunea acestora congruentă intereselor acționariatului. Există Însă argumente empirice (care au de asemenea și conotații normative) ce arată că reprezentarea intereselor acționarilor sau fondatorilor devine problematică atunci când controlul deținut de manageri este disproporționat producându-se astfel o disociere Între proprietate și controlul (sau capacitatea de dispunere a) acesteia. În aceste cazuri, controlul proprietarilor asupra propriilor acțiuni se rezumă mai degrabă la opțiunea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cazuri, controlul proprietarilor asupra propriilor acțiuni se rezumă mai degrabă la opțiunea abandonului (exit), ei având posibilitatea să „iasă din sistem” vânzându-și acțiunile; opțiunea contestării (voice) - influențarea deciziilor care privesc administrarea propriului patrimoniu - poate fi structural limitată de incapacitatea acționarilor de a se agrega și de a impune mecanisme de participare la decizia administrativă. Orientându-se astfel către abandon și nu către contestare, investitorii urmează regula de pe Wall Street: „dacă nu-ți place conducerea, vinde-ți acțiunile”. În acest caz
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și de a impune mecanisme de participare la decizia administrativă. Orientându-se astfel către abandon și nu către contestare, investitorii urmează regula de pe Wall Street: „dacă nu-ți place conducerea, vinde-ți acțiunile”. În acest caz, relațiile interne dintre proprietari (acționari) și manageri se transformă mai degrabă În relații de piață Între furnizori și beneficiari de capital, iar reglarea performanței se face prin mecanisme specifice pieței, În speță: abandonul. Prețul acțiunilor pe piața de capital poate scădea ca urmare a unor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]