3,557 matches
-
guvern, ci și de manifestarea unor situații conjuncturale În economia reală sau considerente de ordin subiectiv, etc. Prezintă interes, pentru analiza variației nivelului fiscalității, modul În care acționează factorii implicați În cuantificarea presiunii fiscale, În primul rând, mărimea impozitelor (În accepțiunea de sumă globală prelevată din materia impozabilă totală), asociată cu mărimea și structura cotelor procentuale de impozitare, pe de o parte și cuantumul materiei impozabile (venituri, averi), pe de altă parte. Astfel, dacă se constată o creștere a ratei fiscalității
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
adăugată reflectată În preț. Aceasta, Însă, nu corespunde realității, fiind vorba despre un artificiu tehnic de evidență și calcul, iar taxa În sine operează, totuși, asupra valorii adăugate, deși apare ca un adaos la prețul de vânzare. În una dintre accepțiunile date, taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit pe cifra de afaceri netă, având și un caracter multistadial 192, aplicat asupra valorii adăugate reflectate În vânzările efectuate de către producători sau comercianți, inclusiv asupra importurilor, Încasărilor din prestări servicii etc., dar
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
din propria activitate și care vor rămâne În mod permanent la dispoziția Întreprinderii pentru finanțarea activității viitoare. 217 Turliuc V. (coord.), Dimensiunea financiară a Întreprinderii, Ed. Sedcom Libris, Iași, 1995, p. 34 314 În plan conceptual, autofinanțarea cunoaște mai multe accepțiuni 218, iar În oricare dintre ele proporțiile la care se poate Înfăptui se află și sub incidența modului de impozitare a profitului. În una dintre aceste accepțiuni, autofinanțarea netă este considerată partea din autofinanțarea brută, din care se formează sursele
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Libris, Iași, 1995, p. 34 314 În plan conceptual, autofinanțarea cunoaște mai multe accepțiuni 218, iar În oricare dintre ele proporțiile la care se poate Înfăptui se află și sub incidența modului de impozitare a profitului. În una dintre aceste accepțiuni, autofinanțarea netă este considerată partea din autofinanțarea brută, din care se formează sursele proprii ale Întreprinderii, peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite, având ca efect o creștere a patrimoniului. Autofinanțarea netă asigură, În definitiv, finanțarea proprie a Întreprinderii care
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Întreprinderii. 4.4 Impactul impozitelor asupra fluxurilor de trezorerie ale Întreprinderii Fluxurile de trezorerie ce decurg din desfășurarea activității economico-financiare a Întreprinderilor sunt cunoscute și sub denumirea anglo-saxonă „cash-flow”, iar de-a lungul timpului acest concept a fost utilizat În accepțiuni mai nuanțate și exprimat În mai multe variante diferite. În acest sens se impune a avea În vedere delimitarea Între termenii cash și cash-flow. Astfel, cash-ul desemnează ansamblul de disponibilități și este asimilat cu trezoreria netă, fiind cunoscut sub
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
elementelor de natură fiscală, cu atât mai mult cu cât se pune În discuție și problema delimitării profitului net (după impozitare) față de cash-flow. Sub cel din urmă aspect, există două curente teoretice de explicare a cash-flow-ului: francez și anglo-saxon. În accepțiunea franceză, cash-flow-ul se explică prin variația fondului de rulment și variația necesarului de fond de rulment, redată sintetic sub forma: ΔTN = ΔFR - ΔNFR (4.59) Astfel, se obține variația trezoreriei nete, care reprezintă, totodată, relația echilibrului financiar al Întreprinderii. Spre
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
se explică prin variația fondului de rulment și variația necesarului de fond de rulment, redată sintetic sub forma: ΔTN = ΔFR - ΔNFR (4.59) Astfel, se obține variația trezoreriei nete, care reprezintă, totodată, relația echilibrului financiar al Întreprinderii. Spre deosebire, În accepțiunea anglo-saxonă, cash-flow-ul este suma cash-flow-urilor rezultate din operațiuni de gestiune, de investiții și de finanțare (după cum s-a arătat anterior), ceea ce se poate reda sub forma: CF = CFgest + CFinv + CFfin (4.60) 338 O delimitare Între profit net și cash-flow
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
o dețin activitățile de asigurare a materialelor (achiziția publică); • pe termen lung - când preponderența o dețin activitățile de studii de piață, prin care să se valorifice cât mai bine nevoia publică de a cumpăra. Asigurarea resurselor materiale are mai multe accepțiuni, folosindu-se uneori termenii de „cumpărare” sau „aprovizionare”, alteori de „logistică”, „gestiunea fluxurilor materiale” etc. Sensul cu care sunt folosiți acești termeni este foarte diferit, purtând amprenta țării de proveniență a autorilor care îi folosesc, unii dintre ei fiind mai
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
așa că putem deduce că și sacrificiul „ispășitor” a dobândit o importanță deosebită în epoca preexilică. În ciuda faptului că atestarea rădăcinii *ḥț’ în alte limbi semitice antice susține sensurile de „a comite greșeli”, „a păcătui”, „a încălca”, ele nu au niciodată accepțiunea tehnică cultuală de „sacrificiu de ispășire” (Cardellini, 2001, p. 88), confirmând astfel dubiile cu privire la existența unei astfel de tipologii a sacrificiului în religia ebraică în timpul perioadei regale. În afară de așa-zisele sacrificii de sânge nu trebuie să uităm ofrandele din produse
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și locuitorii săi (Gen 14,5; Dt 3,11; Ios 12,4 etc.), cât și ceea ce a supraviețuit („duhul” sau „umbrele”) din unii defuncți cu rang special (Is 14,9; Ps 88,11; Prov 9,18 etc.). Cu privire la a doua accepțiune a termenului, descoperirea textelor din cetatea siriană Ugarit ne-a permis să definim mai bine caracteristicile acestor personaje. Acești defuncți sunt descriși prin trăsături regești și războinice și, drept consecință a rangului lor înalt din timpul existenței pământești, au fost
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care să corespundă cuvântului „cosmos”, acesta fiind de origine greacă. În puținele locuri în care LXX, adică versiunea greacă a Vechiului Testament, folosește termenul kósmos (cf. Gen 2,1; Ex 33,5-6; Dt 4,19; 17,3), ea utilizează o accepțiune ce nu corespunde conceptului nostru de „univers”, ci mai degrabă de „ornament” (Ex 33,5) sau „oștiri cerești” (Gen 2,1; Dt 17,3). Mai apropiat de conceptul nostru de univers este probabil cuvântul ebraic tēbēl (tradus, de obicei, de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în jos”, „dedesubt”) utilizate în relație cu še’ôl. Še’ôl-ul era închipuit ca locuința definitivă a morților, de unde nimeni nu se mai putea înapoi. Un alt termen, frecvent și probabil utilizat înaintea precedentului, este ’ereș, „pământ”, înțeles într-o accepțiune diferită de cea uzuală, referindu-se la partea inferioară a lumii terestre, adâncul său, indicând expres regiunea în sens cosmic în care locuiesc morții (1Sam 28,13; Ez 26,20). Utilizarea termenului generic „pământ” pentru a desemna lumea morților se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vom enumera aici pe toate, însă ne vom opri la cele trei semnificații principale pe care le poate avea acest termen în perspectiva sociologului român: teorie și cercetare a condițiilor geografice ale statului, informație politică externă și mit politic. Prima accepțiune se suprapune parțial cu geografia politică și este „socotită și ea uneori geopolitică” (Golopenția, 2002, 537). Ultimele două ar reprezenta însă adevărata noutate pe care o aduce tendința geopolitică în științele sociale ale secolului al XX-lea. Legătura geopoliticii cu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
să o exercite asupra indivizilor; iar prezența acestei puteri se recunoaște, la rândul său, fie după existența unei sancțiuni determinate, fie după rezistența pe care faptul o opune fiecărei acțiuni individuale care tinde să-l violeze.” (Durkheim, 1974, 65) În accepțiunea acestuia, faptele sociale (modurile de a lucra, de a gândi sau de a simți), concretizate în moduri de acțiune (obiceiuri, cutume etc.), credințe sau instituții, sunt învestite cu o putere normativă în virtutea căreia comunitatea reacționează împotriva oricărei ordini și coeziuni
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și, în plus, aduce în limbajul despre migrație termenul de spațiu transnațional 6, care reprezintă combinații de legături, poziții în rețele și organizații, și rețele de organizații care se realizează dincolo de granițele mai multor state (Faist, 1999, 40). Avantajul față de accepțiunile anterioare este că el nu limitează transnaționalismul doar la practicile directe produse de transmigranți, iar studiul transnaționalismului doar la studiul „comunităților transnaționale”. În acest sens, în cazul cercetării mele, datorită faptului că migrația românească este de dată recentă, e încă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
-și dezvolte capacitatea de a transforma inteligent și oportun cunoașterea disponibilă, în acțiuni de succes; să conștientizeze și să gestioneze propria ignoranță. Procesului de capitalizare a activelor intelectuale i se asociază conceptul de bază de cunoștințe, folosit aici într-o accepțiune extinsă față de cea din informatică. Pentru organizații, baza de cunoștințe se referă integrator atât la dimensiunea personalizată a cunoașterii, prezentă la purtători umani (indivizi și grupuri), cât și la dimensiunea ei artificială, prezentă în sistemele informatice inteligente. Structura conceptuală a
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
biologică, cât „o anume stare de creație”, concretizată în nuvele și în Moromeții, scrieri unde descoperă un „timp al dialogului”, în opoziție cu celelalte romane, tributare unui „timp al istoriei” (al monologului). Firul director urmărește implicațiile dialogului - înțeles într-o accepțiune mai largă, apropiată de „dialogismul” lui Mihail Bahtin - în proza lui Marin Preda, precum și importanța sa ca „formă fundamentală de existență a personajelor”. Pendulând între close reading și teoretizarea din mers, P. ajunge la observații de substanță privind „imaginile ascunse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
Ecolocația Ultrasunetele emise de lilieci au o frecvență foarte mare, de 20.000 foarte mare, de 20.000 - 120.000 Hz. Ca termen de comparație, amintim că omul percepe sunete cu o frecvență între 20 și 20.000 Hz. În accepțiunea ei etimologică, noțiunea de ecolocație nu acoperă în totalitate sistemul a acustic al liliecilor, deoarece alături de localizarea sursei ecoului, ei mai percep și mărimea, forma ș și textura acesteia. Prin urmare, mai corect ar fi să vorbim de o "ecopercepție
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
fi comunicarea cross culturală, comunicarea internațională sau globală, relațiile interculturale. Toate aceste noțiuni au fost subsumate unui concept mai larg, acela de Comunicare interculturală. Termenul de comunicare internațională se referă la studiul fluxului de comunicare media între țări. O altă accepțiune a termenului vizează studiul comparativ al sistemelor comunicaționale în masă și studiul comunicării între guverne naționale. Comunicarea internațională se ocupă de putere, politică, procesul influenței asupra altor națiuni-state. Comunicarea globală face trimitere la studiul transferului informațiilor, datelor, opiniilor și valorilor
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
adică reprezintă un ansamblu de fenomene sociale care nu caracterizează un organism social determinat, ci ele se întind pe spații care depășesc teritoriul național și se manifestă în perioade de timp care depășesc istoria unei singure societăți. Avantajul unei asemenea accepțiuni este faptul că este argument suficient pentru o egalitate a culturilor diferite și evită întoarcerea spre un concept etnic al națiunilor, punând totodată bazele unei structuri politice supranaționale. Relevanța cadrului general european, și prin extensie planetar, face rațională reacția Europei
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
deci de modele care permit organizarea și canalizarea relațiilor pragmatice și imaginare conținute în diferitele existențe. Această perspectivă permite conceperea relației individ-societate-lume în baza unei unități cultura ale cărei elemente esențiale sunt codul și modelele. Ea poate fi aplicată oricărei accepțiuni a termenului de cultură, însă în același timp legile schimbului nu pot fi înțelese doar în baza afirmării relațiilor polarizatoare și transformatoare care fac să comunice între ele constituentele subsistemului. Conform afirmațiilor lui Edgar Morin, la nivel sociologic, odată cu studiul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
culturale care va avea ca noțiuni de bază descentralizarea unei politici culturale diversificate, dezvoltarea culturală având ca punct de plecare creativitatea indivizilor și a grupurilor, politica de comunicare și relațiile dintre indivizi, mișcările democrației culturale etc. Cultura primește, în această accepțiune, o dimensiune globalizantă, care permite ca știința sau existența să comunice atât în opere artistice cât și în purtătorul de cuvânt care îl comunică pe un alt individ, sau în dialog. 2.15. Funcționarea ternară a culturii Jean Caune propune
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Evul Mediu, o persoană Încălca Într-un fel sau altul cutumele ori aducea un prejudiciu statului sau stăpînului său, aceasta putea fi trimisă pentru o perioadă sau pentru toată viață În exil. Asumat și definit ca o pedeapsă, aceasta este accepțiunea clasică a exilului. În cazul exilului românilor după cel de-al Doilea Război Mondial, este vorba despre Încercarea de a găsi un spațiu al libertății și al siguranței, departe de un regim ce promova alte valori decît cele recunoscute pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mod specific unui activ. Garanțiile ce nu sunt atribuibile în mod specific unui activ reprezintă acele garanții primite de către instituțiile de credit care nu sunt legate de un activ individual, ci sunt aferente unui portofoliu de active. De exemplu, în accepțiunea Normei metodologice a Băncii Naționale a României nr. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 5/2002 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările și completările ulterioare, garanțiile ce nu sunt atribuibile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211127_a_212456]
-
puterea ce trebuie cucerită"147. De asemenea, discursul este ansamblul de enunțuri din aceeași formațiune discursivă "pentru care este posibilă definirea unui ansamblu de condiții de existență"148. Discursurile se întemeiază pe ceea ce Foucault numea pozitivități. Conceptul de "pozitivitate" comportă accepțiuni diferite în terminologia foucauldiană. În Arheologia cunoașterii (1969), pozitivitatea înseamnă: 1) descrierea enunțurilor "nu prin referire la interioritatea unei intenții, a unei gândiri sau a unui subiect, ci conform dispersiei unei exteriorități"149; 2) descrierea enunțurilor printr-un "cumul de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]