3,734 matches
-
Agamiță Dandanache! Iaca pentru cine sacrific de atâta vreme liniștea mea și a femei pe care o iubesc... Unde ești, Cațavencule, să te vezi răzbunat! Unde ești, să-ți cer iertare că ți am preferit pe onestul d. Agamiță, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorull, pe puicusorul Dandanache... Ce lume! Ce lume! Ce lume!... SCENA V Tipătescu, Zoe, apoi Pristanda Zoe: (coborând precipitat treptele) Ai auzit, Fănică? Ai auzit? Onestul tău d. Agamiță, care reușește, care triumfează, păstrează scrisoarea... Ce trebuie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
trecut lângă el) Nenorocitule! Ți-ai aruncat norocul în gârlă: te făceam om! Cetățeanul: Nu puteam... andrisantul cu domiciliul cunoscut. (arată pe Zoe.) Zoe: (care s-a remis de prima emoție) Domnule, domnule, ești un om onest, ești un om admirabil, fără pereche. Cum te cheamă, mă rog? Spune-mi... recunoștința mea... Cetățeanul: Ce trebuie să mai spui cum mă cheamă? Mă cunoaște conul Zaharia de la 11 fevruarie! Iacă un cetățean și eu... Zoe: Cum să-ți mulțumesc! Ce ceri de la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ea îmbracă forme patriotarde, personajul este de un ridicol desăvârșit: Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea și numai de România...". Discursurile sale ilustrează personajul semidoct, dar infatuat: "Industria română e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"; "Societatea noastră, dar, noi ce aclamăm noi? Aclamăm munca, travaliul care nu se face deloc în țara noastră". Numele Cațavencu sugerează firea de mahalagiu (cață = mahalagioaică) și ipocrizia (cațaveică = haină cu două
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
face cu o situație prometeică, raportată la valorile morale, interlectuale și sufletești, pe care Eu le aleg, conform dorințelor și aspirațiilor mele, nefiindu-mi impuse de nimeni. Opțiunea mea pentru condiția prometeică a Eului meu este exprimată de Lamartine În admirabilele sale versuri: Borné dans sa nature, infinie dans ses voeux L'homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux. Preferința interpersonală este, În plan ideal, nostalgia originilor, În plan interior, nevoia plenitudinii, iar În plan exterior, nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Tradem-”, Galaction se atașează de poemul „Corbii” de Silvan Becescu, care, cînd era în liceu, i s-a părut „extraordinar”. (V. „Silvan Becescu a murit”, în Adevărul literar și artistic, 5, nr. 174, 6 apr. 1924, p. 3) „O bucată admirabilă pe la 1897”, va scrie și în Jurnal. (1, p. 423) 15. Op. cit., Traducere de C. Fedeleș, Ed. Cultura Națională, f.d., p. 52. Din feerie în infern 1. Opere, p. 31. „Havuzul din dosul palatului mort” 1. Opere, p. 33. 2
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
privință puncte comune cu Mozart, dar nu e aceeași sonoritate, nu e același timbru ca al lui Mozart, și nu e nici măcar același ritm. La Mozart: un clasicism german care se trezește și se manifestă și care învăluie o inspirație admirabilă și sublimă. Dar Chopin, cu caracterul lui național polonez, cu tot ce-l aproprie de caracterul francez, e mult mai viu accentuat. Voi spune, spre a termina, că îl asemăn mai mult cu Alfred de Musset; «Preludiile» și «Nopțile» sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lucru, în final preferă integritatea moralității sale interioare și comite un act radical își părăsește nevasta și copilul. Niciodată nu am crezut, nici chiar în momentele de abandon total, că situația mea era definitivă sau veșnică. În familia mea, cunoscusem admirabile exemple de tandrețe feminină. Ideile mele religioase m-au făcut să văd în căsătorie singurul ideal ireproșabil și admisibil. Am ajuns să-mi închipui că o tânără foarte blândă, iubitoare și serioasă ar putea într-o zi să mă învețe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
subiect atât de complet încât cu adevărat Alexis este confesiunea unui bărbat care cade victimă slăbiciunilor sale, atât de deplin încât nu mai există nici un rând din această confesiune lucidă, discretă și cu atât mai patetică, care să nu pară admirabil de verosimil 31. Yourcenar a surprins implicațiile acestei expresii și urma să persiste în această identificare încă șase decenii de aici încolo. A preluat conducerea de la Flaubert, cel mai mare maestru francez al romanului, care fusese atât femeie cât și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
atrăgătoare prezențe din literatura personajelor de acest tip. Este greu să te gândești la un alt scriitor din secolul al XX-lea care să-l fi surprins pe Hadrian atât de bine ca ea. A intrat în istorie senină, recreând admirabil personaje în timp ce rămânea departe de ele. Ca și un pictor de natură moartă, a surprins esența subiectelor printr-o singură tușă de penel. Totuși ea însăși desăvârșitul pictor de personaje, scriitorul în carne și oase totdeauna s-a ținut departe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de fond a lumii, pe care în acest caz numai discursul poetic o poate reangaja în lupta pentru atemporalitate. Aceasta e, de altfel, una între certitudinile transmise cu obstinație în discursul polifonic din Rezervația de îngeri (Editura Humanitas, București, 2013) admirabilă metaforă-simbol a poeziei înseși. Mizând, nu exclusiv însă, pe semnificațiile complexe ale figurii angelice (asociate când feminității, când umanului sau chiar poeticului), scriitorul își recapitulează, practic, marile teme ale poeziei, dar din varii perspective, într-o carte superbă despre frumusețe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe nimeni îndărătul lor. Și-au deschis, singuratice, corolele de plante carnivore...". Cea de-a doua carte a Carmeliei Leonte, Melancolia pietrei (Editura Junimea, Iași, 2005), dezvoltă aceste date esențiale ale imaginarului liric, dar se conturează în principal ca un admirabil exercițiu al cifrării și în egală măsură al descifrării metareferențialului, șanselor culturalului de a-și resuscita cele mai puternice, din punct de vedere atât estetic, cât și existențial, resurse. Între ele, desigur, mitologia, mai ales cea greacă și cea creștină
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu numai complementare, dar și adesea opuse. Nu există nici un explorator al imaginarului să nu insiste asupra acestei dialectici a contrariilor ce pare să impună o altă trăsătură specifică majoră: polimorf, mitul este deopotrivă ambivalent. De pildă, trebuie de citit admirabila serie de lucrări pe care Gaston Bachelard le-a consacrat reprezentărilor psihologice ale principalelor elemente naturale 5, și îndeosebi, poate, Pămîntul și reveriile repaosului, pentru a vedea funcționînd fenomenul în toată diversitatea sa tematică. Vis al refugiului, al adăpostului, al
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de definiția unui program precis de restaurație morală, termenul de restaurație ar trebui să fie înțeles aici în sensul său cel mai riguros, pentru că e vorba înainte de toate de regăsirea și restabilirea virtuților atribuite sublimilor lacedemonieni și nu mai puțin admirabililor romani. De unde și insistența asupra unei educații cu finalitate militară, deopotrivă ascetică, vegetariană și rurală: "Educația copiilor de la zece la șaisprezece ani este militară și agricolă", viitorii cetățeni nu trebuie să trăiască decît mîncînd "rădăcini, fructe, produse lactate, pîine și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mod paradoxal rousseauismul esențial al unei credințe cvasireligioase în progres științific, vedeau în descoperirile epocii lor unul dintre mijloacele cele mai sigure de revenire la starea de natură. Așa este, de pildă, Court de Gibelin, care vede în magnetism, "acest admirabil agent al naturii", instrumentul dorit, care va permite distrugerea "reginei timpului" și revenirea la fericita primăvară a istoriei umanității: datorită acestor forțe noi redescoperite de Știință, va fi restabilită "acea Armonie primitivă care domnea între om și univers, Armonie din pricina
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Maistre, potrivit căreia lucrarea lui Dumnezeu nu-și va afla împlinirea decît încheindu-se prin acea aventură a omului ce "va sfîrși în unitate". La care tot Michelet îi răspunde reproducînd cu un fior aproape mistic acel cuvînt "simplu și admirabil" pe care 1-a adresat Franței Comuna din Paris în 1793: "Nu dorim decît un singur lucra, să ne pierdem în marele tot." Fără unitate vom pieri. "De ce oare nu ne dăm seama de acest lucra?" întreabă Michelet răsfoind gazeta
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
provensală și indiferența gasconă, cînd vezi lăcomia, spiritul cuceritor al Normandiei între rezistenta Bretanie și îndesată și masiva Flandră [...]. Puterea și frumusețea ansamblului constau în întrajutorare, în solidaritatea părților, în distribuirea funcțiilor, în diviziunea muncii sociale. E vorba de o admirabilă armonie, despre care Michelet știe că este în primul rînd efectul acțiunii oamenilor, al timpului lucrător, al efortului Istoriei. Totuși, în plan secund, se păstrează, și ele destul de confuze, dar mereu actuale, un fel de predestinare geografică a națiunii franceze
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Baader: Întreaga natură este un poem îndrăzneț, al cărui sens, totdeauna același, se manifestă necontenit sub noi aparențe! E o mare fabulă care, în fiecare din momentele pieritoare ale timpului, se apropie de morala ei, care e una, splendidă și admirabilă. Fericit muritorul căruia un presentiment i-a înlesnit cît de cît cunoașterea acestei mari semnificații, făcîndu-l să tresară. I-a fost dat acestuia să contemple invizibilul sub vălurile sale... Legea naturală a omului... îl hărăzește să perceapă vocea lui Dumnezeu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe care vrem s-o dăm, așa cum se definește prin cei mai buni pedagogi, presupune realizarea anumitor condiții materiale și sociale fără de care efortul nostru va rămîne neputincios" (18). Spațiul nu ne îngăduie să ne oprim mai îndelung asupra acestui admirabil institutor care a reușit să scoată din inerție un întreg sistem școlar și să creeze o mișcare puternică, favorabilă schimbării. 7.3. Progresivismul În Statele Unite ale Americii, lupta împotriva școlii tradiționale începuse încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cînd
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dar care devin complementare și constituie o formă auto-organizatoare și o unitate activă. Totodată, ne delimităm de cauzalitatea liniară care pleacă de la părți pentru a ajunge la întreg sau, invers, de la întreg pentru a ajunge la părți. Pascal a exprimat admirabil această idee: "Toate lucrurile fiind cauzate și cauzatoare, ajutate și ajutătoare, mediate și imediate, și toate ținîndu-se între ele printr-o legătură naturală și imperceptibilă care le leagă pe cele mai îndepărtate și mai diferite, găsesc că este cu neputință
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
un nume și pecetluia definitiv o epocă. Minunea s-a produs. Încă nu-i cunoaștem, statistic, prețul, dar știm că ceea ce ține drept cântarul acestei clipe, ceea ce o recomandă în fața istoriei, sunt mii și mii de vieți sacrificate într-o admirabilă reacție de redresare. "Deșteaptă-te, române" nu mai e o frumoasă formulă retorică de acum un secol și jumătate, ci expresia reală, autentică, a acestei clipe fără pereche. Am plătit scump întârzierea în "somnul cel de moarte". Treziți, în fine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aceasta al creerii unei societăți civile. Privind atâta timp cu nedreaptă suspiciune, blocat în aspirațiile lui cele mai scumpe, tineretul universitar poate juca un rol extrem de însemnat în reconstrucția viitoare, după cum el a făcut-o deja, o face încă, în admirabila renaștere morală și civică din aceste zile. Sacrificiile asumate la Timișoara, la București, la Sibiu și în alte cetăți universitare, obligă în orice caz. Ele impun grija de a gospodări cum se cuvine acest capital inestimabil, compus din atâtea vieți
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spectaculos, la acele tradiții și se profită, în noile proiecte, de ceea ce omenirea a câștigat între timp mai de preț în materie de gândire politică. E acum rândul nostru, al românilor, rând întrevăzut de analiști, dar făcut posibil numai de admirabila revoluție națională din ultimele zile. Înainte ca sângele să se fi șters pe caldarâme, înainte ca lacrimile să se usuce în ochii țării îndoliate, în plină luptă, Frontul Salvării Naționale a și formulat întâile principii ale reconstrucției, principii ce prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
într-un moment când aceasta simte nevoia unui program susceptibil a-i asigura viitorul. Ceea ce se întâmplă acolo, între incinta Teatrului Național, flancat acum de corturile celor care au fost siliți de putere să facă greva foamei, e un lucru admirabil, acea osmoză a spiritului civic de care societatea noastră avea urgentă nevoie. Trebuie să respiri acel aer de juvenilă tandrețe, de entuziasm și de tărie morală ca să-ți dai seama că dincolo de competiția pentru putere ceva important s-a produs
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vieții naționale, ajunge sus știința disciplinată și cunoscătoare, căci științele nu sunt decât ochii muncii." Trebuie să recunoaștem aici nu doar ipostaze de personalități în diverse epoci, dar și o evoluție, o deplasare de accent de la însușirile cavalerești de altădată, admirabile și necesare în egală măsură, spre eroismul muncii anonime, al cunoașterii, element pe care se sprijină în genere lumea modernă. E oarecum o deplasare de la individ la comunitate, căci știința însăși e un factor tot mai acuzat colectiv. Modelele umane
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ele trebuie luate în seamă. Cum s-ar putea înțelege Anglia la începutul secolului XVII fără activitatea de filosof și om de stat a lui Francis Bacon? Scrisul istoric nu l-a împiedicat apoi pe Kogălniceanu să fie și un admirabil reformator, într-o epocă decisivă pentru destinul nostru. Idealul clasic ne îndeamnă să iubim frumosul cu simplitate și să gândim fără slăbiciune. Sunt, acestea, calități incompatibile cu spiritul practic? Istoria își ia sarcina de a combate o atare concluzie. Problema
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]