3,823 matches
-
s-a-ntîmplat de-adevăratelea. — Și Încă și mai greu de crezut că Frank e vinovatul? — Imposibil, spuse Sanger pe un ton măsurat, urmărindu-mi reacția. Frank e ultima persoană din Estrella de Mar care-ar fi putut să declanșeze incendiul. El adora ambiguitatea și propozițiile terminate cu semn de Întrebare. Focul e un lucru prea categoric, pune capăt oricăror discuții pe indiferent ce subiect. Îl cunoșteam bine pe Frank, pe vremuri am jucat bridge cu el la Clubul Nautico. Spuneți-mi, Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
parte din mîinie, parte din admirație și plăcere voluptuoasă. — Laurie..., murmură el. Ea e vedeta ta, Charles. — Ești sigur? E-n stare să joace? — Sper că nu. Ne trebuie un gen aparte de... prezență. Clubul tău de film o s-o adore. — O să mă gîndesc la asta. Ai făcut cunoștință cu ea? — Evident. Betty Shand are jumătate din acțiunile clubului din Fuengirola. — O fi avînd... Pare destul de fericită cu Sanger. — Nimeni nu e fericit cu Sanger, spuse Crawford și lovi ușor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și scutură din cap aruncîndu-și pe spate părul negru. Se uită la Crawford cum făcea pe nebunul jonglînd cu trei telefoane mobile sub o cascadă de petale și confetti. — Bobby Crawford... e popular, nu-i așa? Preacucernicul vostru psihopat. Îl adoră toată lumea. — Tu nu, Paula? — Nu. (Își mușcă buza, de parcă se străduia să șteargă amintirea unui sărut.) Cred că nu. — CÎndva a Însemnat enorm pentru tine. — Acum, nu. I-am văzut și celelalte laturi. — Alea sînt bine controlate. Nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el? — Poate. Dar mă-ndoiesc. — S-a folosit de ea, a lăsat-o să se degradeze ca să-i incite pe ceilalți. Nu e-n cea mai bună formă azi, festivalul e prea mult pentru ea. Jos, În port, acolo o adoră publicul. CÎntă Într-un bar cu muzică de jazz de lîngă atelier. PÎnă și Andersson s-a scuturat de carcasa lui morocănoasă și-a-nceput s-o uite pe Bibi Jansen. Îi e mai bine acolo decît să zacă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în alt timp, în cea dintâi zi din viața lui nouă, care mirosea ca o rufă proaspătă. Deschise fereastra și trase pe nări răcoarea de iarnă care nu se compara cu niciunul dintre agregatele lui de imitat frigul. El, care adora soarele și lumina incendiată din miezul verii, se lăsă prima oară cuprins de îmbrățișarea ninsorii și de îngheț. Dacă n-ar fi fost inginer, gândi că s-ar fi făcut ospătar. Zece ore din zi ar fi dus farfuriile și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în Est? E ca și cum unul din caii mei s-ar îndrepta singur spre abator. Știi, m-am gândit totdeauna că aici chiar e Europa, mi-am dorit să ajung într-un loc ca ăsta... — Serios? Îți plac lucrurile confuze. — Dimpotrivă, ador detaliile. Veterinara ea însăși era o sumă de amănunte, contrastante și stranii, de nepătruns. Ce voia? Să-l îmbete? Era fără rost. Se purta de mult ca un prins, ea îl luase în posesie, pas cu pas, ca o cobră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu dăduse un semn până nu se topise zăpada, încercase să fie mai precaut: îi smulgea angajamente și promisiuni pentru întâlniri următoare, fiindcă Veterinara își respecta fiecare cuvânt și Omar învățase asta. Ea și Zet făceau o pereche misterioasă. Omar adora să se uite de-aproape la caligrafia mișcării lor, femeie și cal, în același avânt. Godun îi spusese că Veterinara și el erau buni prieteni, de zece ani. O mărturisire ca asta îi urcase sângele în cap: așadar, grăsunul o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în aerul de afară: „Eleonor, vino! Vino, fato, am să-ți descui ușa!“. Era prima oară de când avea un frigider în mansardă și se gândise că ar putea s-o ademenească. Mâța Eleonor nu gusta din salamurile lui Pablo, dar adora înghețata și peștele, feliile cu pateu și cu unt, abandonate de copii în grădină. „Vino, fato“, îi zise iar și chemarea lui, aproape conspirativă, se pierdu în boarea dulceagă care ajungea dinspre câmp. Mâța doar încetase să își legene coada
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Pentru o clipă, nu îi mai văzu pe cei patru care goneau și nici rugul dezlănțuit ca un semn din pământ ori poate de sus, din mânia celui pe care, cândva, pe când sufletul lui era pur, îl slujise și îl adorase: „Te voi recunoaște drept sfânt și puternic, Ormuzd, atunci când mă vei ajuta cu mâna cu care tu împarți plățile pe care le dai, prin dogoarea Focului tău, păcătosului ca și dreptului - și când puterea Cugetării Bune va veni pân’ la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe celălalt îl iubea fiecare privindu-se, ci haloul, partea nevorbită a gurii și făgăduințele ochilor, care promiteau totdeauna mai mult decât ar fi putut înlesni. Sebas, care în tinerețe avusese atâtea femei, ca orice bărbat de succes, dintr-odată adora o absență, amânarea unei fericiri tulburate și dezastrele viiturilor ei în inimă. El slăbise, ei îi tremurau mâinile - nu știau dacă e iubire împărtășită, ori frică, ori patimă. El, măcar, se mișca prin lume, vorbea cu alții. Ghazal doar se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
începuse să se încreadă în mărinimia conaționalilor înțelese că, în vilele lor din zona de nord, cu piscine acoperite și garaje în marmură, el era un decor potrivit. Burghezia iraniană, care suferea de „occidentalită“, după o expresie dragă lui Khamenei, adora să-și aducă oaspeți care aveau legătură cu Londra, Parisul sau Washingtonul ori țineau măcar un magazin cu de toate pentru diasporezii din California. — Leclerc e aici, li se spunea altora. Treceți pe la noi, să-l vedeți. Are un Pulitzer
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Cădeau ultimele picături de seu. Pe peretele cabanei, am văzut, deodată, lucind niște umbre ciudate. În curte ardea un rug uriaș pe care vântul, amestecat cu ploaie, îl ațâța. Încolo, totul părea cufundat într-un somn adânc. Am încercat să adorm și eu. Din când în când, tresăream, focul ardea în continuare, dimineața mirosea a cenușă și mă întrebam cât va dura astfel. Am simțit, apoi, miros de lapte cald și am răsuflat ușurat. Afară, focul arsese ultimele lemne și ploua
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a moravurilor, dar mai ales a artei. Noutatea desenelor sale din Yellow Book și Savoy, reviste care Întrețin spiritul estet al vremii, aerul suav morbid și senzual În același timp ce se degajă din dreptunghiul lucrărilor Îl fac celebru. E adorat la Londra și Paris, primit În lumea bună ca un prinț desprins parcă din prozele lui Huysmans sau Wilde. Lui Puvis de Chavannes i se pare că tânărul englez „face lucruri uimitoare”, Toulouse-Lautrec Îl găzduiește În atelierul său, inițiindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
abia În 1849, protejat al lui Napoleon al III-lea, numit secretar de stat al Artelor Frumoase, strălucitorul conte, sufocat de griji și datorii, se stinge În acorduri de Chopin (interpretate la căpătâiul său de un mare pianist care Îl adoră) la doar 51 de ani, În plină strălucire. Comparându-l cu Brummell, Jacques Boulenger scrie În 1907, Într-o carte care a făcut epocă - Dandy-i pe vremea lui Louis-Philippe -, cu evidentă părtinire pentru conaționalul său: „Cât părea de viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
delicat d’Orsay, dacă e să-l comparăm cu marioneta aceea rece numită Brummell! ș...ț Englezii trebuie că au rămas surprinși că un om de lume știa să fie original fără a Înceta să fie om de lume. Ei adoră excentricitatea care Îi distrează, dar de obicei excentricii rănesc conveniențele, ceea ce pentru un gentleman e inacceptabil ș...ț”1. ProustMarcel Proust (1871-1922). Într-o ciornă la În căutarea timpului pierdut (citată de Roger Kempf), Proust meditează la destinul lui Brummell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era o chestiune de timp. Fără doar și poate că, prin această strălucire a vieții, prin această dominare a opiniei generale, prin tinerețea care Îi sporea gloria, prin această Înfățișare fermecătoare și crudă pe care femeile o blestemă și o adoră deopotrivă, Brummell a stârnit și pasiuni contradictorii: amoruri profunde, dar și ură nimicitoare. Nimic Însă din toate acestea nu a răzbătut 1. Milogeala a Înăbușit strigătul inimii, dacă o fi Îndrăznit cineva să strige. În Anglia, conveniența care mutilează sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
El i le dă; caută Împreună pe cel cu care s-ar putea căsători, nu-l găsesc, iar el Îi dă ideea de a se arunca Într-o Înaltă devoțiune: cucernicia timpului. Bărbatul acesta, care vede prea bine că e adorat, dovedește o seriozitate magnifică: „Sigur că nu concep - Îi spune el - că n-ar fi ridicol să-ți petreci toată viața fără să iei o hotărâre, oricum ar fi. Când ai patruzeci de ani nu te mai poți lăsa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a fost aceea de a zămisli generații ce se continuă fără a Înceta să-și semene și față de care am vrea să-l diferențiem profund pe domnul Robert de Montesquiou, În loc să facem din el șeful lor, și asta deși este adorat de ele precum un zeu. Pentru a-i cunoaște pe toți acești tineri, este de ajuns să cunoașteți unul singur. Seamănă cu toții Între ei. Mai Întâi, suferă cu toții de o „boală a voinței”. Nu pot voi și de aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
eram în locul lui? Atâta îmi doream, nu i-aș fi lovit, doar i-aș fi supt și mângâiat cu duioșie. Că te uitai în ochii mei și nu știu ce vedeai, însă ne iubeam pur și simplu și pur și simplu îți adoram sânii încrustați cu vinișoare bleu și trei alunițe în trifoi. Cât de măreți erau, ce frumoși arătau și cât lapte curgea din ei! În toamna aceea tropicală acest scenariu îl repetam zilnic, de multe ori. Eu te urmăream cuminte dar
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
Matthew imediat. Nu-i așa că e ridicol? Credeau că joacă tare. De parcă MM s-ar comporta așa. Sau și-ar compromite viziunea pentru a face ceva ce nu potrivit pentru ea. MM își ridică privirea și-i zâmbi tandru. O adora pur și simplu din priviri, cu mâinile întinse către ale ei. Mă întrebam de cât timp dura povestea asta. Fuseseră întotdeauna un cuplu, păstrând discreția în timpul repetițiilor sau povestea era de dată mai recentă? — Mi-ar plăcea foarte mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sub turban, un chip de copil, cel al lui Bayazid. Cobora iute de pe un munte spre a veni să mă scoată din temniță, dar, înainte să fi putut ajunge la mine, eram deja treaz, tot în celulă, neînstare să mai adorm pentru a mai visa un pic. Bezna, frigul, lipsa de somn, disperarea, liniștea... Ca să nu-mi pierd de tot mințile, mi-am reluat obiceiul de a mă ruga, de cinci ori pe zi, Dumnezeului copilăriei mele. Așteptam de la Constantinopol mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și băncile erau făcute din aceeași piatră galbenă de Ierusalim; era frumoasă, dar își imagină că oamenii care locuiau acolo se săturaseră cu siguranță de ea. E ca și cum ai trăi într-un oraș cu o fabrică mare de ciocolată: vizitatorii adoră mirosul, iar locuitorii sunt sătui până peste cap de el. Se așeză pe o bancă și privi în gol. Când Miller îi spusese că era liberă să plece, că ajunsese la concluzia că nu mai știa nimic, se simțise ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lase să crapi... ȘEFUL CARII: Ce urât! (Către CĂLATOR.) Vedeți, domnule? CASIERUL (La fel, lipit de urechea călătorului.): Câteodată se întâmplă să înceapă ploaia în timpul nopții... Ah, ce desfătare! Ați călătorit vreodată prin ploaie în timpul nopții? Eu, când eram copil, adoram ploile de noapte... HAMALUL: Ce mizerie! Ce scârboșenii! Își scoate sticla din buzunar și începe să bea; sticla trece apoi în mâna CASIERULUI și de aici în mâna IOANEI; ȘEFUL GĂRII întinde și el mâna dar IOANA refuza să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mă descărcam În Înjurături birjărești și considerații de mitoc la adresa grandomaniei contondente a grangurilor culturali cu exces de personalitate. - Nu te supăra, a fost o tentativă de glumă... Bătrânilor nu le place să li se spună că sunt bătrâni, dar adoră să se comporte ca atare, să dea lecții și să-i privească de sus pe cei mai tineri. N-am vrut să te acuz de superficialitate, ci doar să-ți atrag atenția că, de multe ori, În spatele hazardului se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
alt iudeu, poate un frate geamăn al Mântuitorului. În felul acesta, renegarea lui Hristos de către templieri devine plauzibilă, după cum devine credibilă și acuzația că aceștia obișnuiesc să scuipe crucea, simbol al falsei răstigniri. Referitor la Baphomet, idolul pe care Îl adoră În taină, părerile istoricilor diferă. Este numele său corespondentul În occitană al lui Mahomed? Sau, Într-adevăr, derivă din combinarea lui Bap, de la Baptiste (Botezătorul, cognomenul lui Ioan din Noul Testament), cu Homet, de la numele profetului islamic Mahomed? E dificil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]