4,357 matches
-
Lui cea mai iubită, sărbătoarea căminului sfințit de nașterea Pruncului. Poate că dacă am fi fost împreună în seara aceea lucrurile ar fi reintrat în matca lor firească. Dar n-a fost să fie așa... Ticki Rădulescu lui Pierre, loco Ajun de Crăciun 1953 Dragă Pierre, Din motive de ordin intern, chestiunea de mâine-seară - vineri - a fost amânată pentru Crăciun 1954. Iartă-mă! Te sărut, Ticki Legătura lui Ticki cu Gilda luase sfârșit... Când se mutaseră cu doi ani în urmă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
felul acesta și la părinții săi, care locuiau în continuare cu toții în vechiul apartament al lui Rory Nasta din strada Puțul de Piatră. Gilda - nu știu unde a plecat. știu doar că peste scurt timp a murit. și dacă tot am ratat Ajunul Crăciunului, atunci cel puțin să petrecem de Anul Nou! În noaptea de 31 decembrie 1953, eu, Florino și Mihai am fost invitați de Stere Popescu să petrecem Revelionul la el, în cerc strict intim. și, ca de obicei în asemenea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
două personaje contradictorii: cel dintâi - protagonistul, victima, incul patul; al doilea - spectatorul avid și curios să vadă ce se întâmplă. În tot cazul, erau în mine o ură și un protest față de ceea ce mi se întâmpla - și când? Tocmai în ajunul unei vacanțe binemeritate, la care năzuiam de atâtea luni și care mi se fura mișelește! Simțeam nevoia, dacă nu să mă arunc de la etajul al patrulea, cel puțin să fac ceva demonstrativ, ceva care să sublinieze atitudinea mea de protest
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Sărbătorilor Alice a mai avut puterea să încropească ceva, fie pentru a cinsti milenara tradiție, fie pentru a da de pomană. știu însă că, în ceea ce-l privește, Mihai i-a făcut un dar de zile mari. Era chiar în Ajunul Crăciunului. Camera lui Mihai fusese lăsată cu pietate exact cum fusese pe vremea lui, dar sclipind de ordine și curățenie, în aștep tarea Mirelui din parabolă, care, poate, avea să sosească pe neașteptate. Un singur lucru își permise Alice să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
s-o mute pe o măsuță în camera mare de zi, unde seară de seară se adunau cu toții, pentru a-i da posibilitatea să lumineze în continuare și să nu zacă nefolosită. Prin urmare, era în amurg, în ziua de Ajun a Crăciunului. În camera de zi, care ținea loc și de sufragerie, se lăsase întunericul. și Alice aprinse lampa. Deodată însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Ion Negoițescu „muritor de foame pe străzile Bucureștiului“... Aflând despre asta, Nego avu certitudinea că zilele libertății sale erau numărate. și, într adevăr, scurt timp după aceasta a fost arestat. Data exhumării lui Mihai se apropia însă... În seara din ajun, m-am dus la Rădulești să primesc ultimele instrucțiuni. Operația urma să aibă loc la orele opt dimineața, Ticki însă mă anunță confidențial că le spusese alor săi că era vorba de ora nouă, pentru ca, atunci când vor sosi cu mașina
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din Galați. Gluga cea roșie care acoperea capul călăului din Evul Mediu nu avea decupată decât o fantă pentru ochi, dar nu și una pentru gură, pentru că acesta era obligat doar să vadă, nu și să vorbească. 24 decembrie, seara Ajunul Crăciunului, singur, parcă mai singur decât niciodată, mai singur decât un călugăr în deșert. Dar călugării din deșert erau măcar vizitați din vreme în vreme de diavol, venit să-i pună la încercare. Singura mea tentație este să mă uit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
măcar de bancuri sau de diversele ponturi și șmenuri ieftine pe care și le vând unii altora. Poate că sunt prea aspru cu ei, așa sunt toți exilații și tot așa se manifestă maladiile exilului. 31 decembrie 2000 Geneva în ajunul Noului An. Marea majoritate a elvețienilor sunt plecați la munte, imigranții cu "stare" petrec și ei vacanța în țara de baștină. Rămân doar studenții și populația "multiculturală". Străzi pustii. Geneva îmi lasă impresia unei dame burgheze qui a mal vieilli
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
legate de propria feminitate? Îi era teamă că „se trece“, ne simțea pe noi ca pe-o amenințare? Știa că îmbătrânește; și nu îmbătrânea frumos. Am văzut-o o singură dată nemachiată, îmbrăcată „de casă“ (mă dusesem la „dirigu’“ în ajunul unei olimpiade de română pentru o carte): cred că, dacă m-aș fi întâlnit cu ea așa pe stradă, n-aș fi recunoscut-o. Dar oare în frumusețea pielii încă nu de tot ridate, acoperită de smacuri, a părului care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în nămeții ce le treceau de umeri, din când în când poposind să mănânce ceva, să bea un ceai pregătit la o spirtieră și să tragă câte un gât de răchie care să le pună sângele în mișcare. Plecaseră în ajun de an nou, când copiii satului tocmai porniseră cu plugușorul pe ulițe, ca să ajungă, când încă mai erau poate două, poate trei ore până în zorii zilei noului an, în fața unei mici și cochete cabane cu ușa zăvorâtă, în jurul căreia pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
La început, scrisul a fost pentru mine un fel de-a fi cu prietenii. A existat o perioadă în care cititorii virtuali pe care-i aveam în vedere cînd scriam un text erau cîțiva prieteni la care țineam foarte mult. Ajun sesem cu ei într-un soi de intimitate garnisită cu literatură : ne vedeam foarte des, nu puteam trăi unii fără alții, mîncam împreună, dormeam unii pe la alții și, mai cu seamă, ne citeam unii altora creațiile pro prii. Eram cu toții
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
erau plecați la servi ciu. Daniel simțea cum o toropeală plăcută îl furnică prin vine, iar bunica vorbea și, din cînd în cînd, își aranja flaneaua întinsă peste rotunjimile obișnuite la orice femeie de la o vîrstă încolo. În scurt timp, ajun gea inevitabil la episodul cu bunicul. Într-o vacanță deci, în gară la Titu, se întîlnise cu viitorul ei bărbat, Puiu Bădescu. Acesta, proaspăt învățător, fusese atras de uniforma fetei, o frumusețe, nu alta, cu gulerul acela cusut de mînuța
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Mi-am dat seama de acest lucru de-abia după ce am terminat-o. Am realizat că scrierea ei a coincis cu momentul în care mi s-a stricat televizorul - a urmat apoi o perioadă lungă fără el. Cînd îl aveam, ajun sesem aprope la dependență : mă întorceam seara de la serviciu și eram atît de obosit, încît nu făceam altceva decît să mă uit prostește la el ; începeam cu știrile și sfîrșeam prin a mă uita, practic, la orice. După ce nu l-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sprijine relațiile firești dintre copii și părinți. Și, în fine, nu trebuie uitat că în educația familială, ca în orice activitate umană, greșelile se plătesc - cugetă cu înțelepciune Dumitru Dascălu. Bună-creștere În dimineața unei zile de sfârșit de iarnă, în ajun de Mărțișor, mă aflam în sala de așteptare a unei clinici multidisciplinare private pentru niște analize. Fiind printre primii sosiți, așteptam, dus pe gânduri, sosirea asistentei îndrituite cu recoltarea probelor. În scurtă vreme, cele șase scaune existente în anticamera cabinetului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în plin proces de dezvoltare. Elevii se dovedeau din ce în ce mai silitori la învățătură și se fereau, ca de foc, să facă absențe nemotivate. Se îngrijeau de ordinea și curățenia din sala de clasă, la înzestrarea căreia părinții contribuiseră fără rezerve. În ajunul vacanței de iarnă, când a făcut bilanțul activității pe trimestrul I, la stabilirea notelor la purtare Dumitru Dascălu s-a aflat într o mare dilemă. O elevă care avea note foarte bune la învățătură depășea numărul absențelor nemotivate și, potrivit
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
stat în internat, adică până ce familia mea s-a strămutat la Iași, nici o vacanță n-am petrecut-o departe de ai mei. Toate le-am făcut acasă, la Piatra. Chiar pe cele de iarnă, atât de scurte pe atunci (din ajunul Crăciunului și până a doua zi de Anul nou); și oricât de aspru și de vijelios ar fi fost timpul (iernile din epoca aceea erau mult mai grele decât cele de azi, iar înzăpezirile pe linii și întreruperile în circulația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
adânc încât nici visul nu cred să fi putut pătrunde în el. Când s-a trezit, soarele era sus, dar răcoarea dimineții îi scălda încă fruntea. Tânărul se uită în jurul său, căută să-și aducă aminte de cele petrecute în ajun, să-și deie seamă de locul unde se afla, apoi, uimit ca în fața unei minuni, se frecă la ochi. În juru-i toate se schimbaseră în locul pădurii se ridica un oraș mare, cu palate, cu turnuri, cu biserici, cu fabrici, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
formă surprinzătoare, impresionantă. L-am ascultat și a doua zi, la întrunire. A fost "la înălțime", cum se spune. Sala nu i-a precupețit nici entuziasmul, nici ovațiile, pe deplin meritate, desigur. Dar, nu cred că mă-nșel; discursul din ajun atinsese culmile inspirației și ale artei; cel de al doilea nu l-a mai putut egala. De aceea, când uneori vorbesc de întâmplările aceste, așa îl văd pe maestru: în sala de la hotel Europa, în capul mesei unde ne găseam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la Întoarcerea ei, orașul să rămînă nepîngărit și nimeni să nu fie executat. Iată pentru ce Socrate a stat atît de mult În Închisoare, Între judecată și moarte, explică Fedon, precizînd că pupa corăbiei fusese Încununată pentru plecare chiar În ajunul zilei de judecată, În rest, Tezeu e zorit să uite, ceea ce poeții n-au prea fost dispuși să accepte. El trăiește spectaculos și superficial. Face parte dintre cei pe care nu-i interesează un răspuns; tot ce vor e să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a avut. Părintele Annibal du Coudret, un preot foarte învățat și evlavios, l-a tradus în latină. Și autorul, și traducătorul sunt încă în viață. Prologul părintelui Luis Gonçalves da Câmara Pe 4 august 1553, într-o vineri dimineață, în ajunul sărbătorii Stăpânei noastre a zăpezii, pe când Părintele se afla în grădină, aproape de casa sau apartamentul zis al Ducelui, am început să-i dau seamă de unele dintre trăirile mele sufletești. Printre altele, i-am vorbit și de înclinația mea spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de două-trei ori - Părintele îmi atrase atenția și plecă. În cele din urmă, a revenit la Turnul Roșu ca să termine de dictat cele scrise mai jos. Dar pentru că eram de mai mult timp ocupat cu pregătirile de plecare - chiar în ajunul plecării, Părintele mi-a vorbit pentru ultima oară despre acestea - nu am putut consemna totul în întregime 5 la Roma. La Genova, neavând secretar spaniol, am dictat în italiană ceea ce adusesem cu mine de la Roma însemnat pe scurt. Am terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se simțea din ce în ce mai rău, nu mai putea mânca și apăruseră deja alte semne care, de obicei, prevestesc moartea. În preajma sărbătorii Sfântului Ioan, deoarece doctorii nu mai nădăjduiau în însănătoșire, l-au sfătuit să se spovedească. A primit ultimele taine în ajunul sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Doctorii spuneau că, dacă nu se va arăta vreo îmbunătățire până la miezul nopții, putea fi considerat mort. Bolnavul avusese dintotdeauna o evlavie deosebită față de Sfântul Petru și, tocmai la miezul acelei nopți, I-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca acesta să fie dăruit mănăstirii, iar sabia și pumnalul să fie atârnate în biserică, la altarul Stăpânei noastre. Acesta a fost primul om căruia i-a dezvăluit hotărârea sa, deoarece până atunci nu spusese nimic nici unui duhovnic. 18. În ajunul sărbătorii Stăpânei noastre din martie, după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în mare taină un sărac, și despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
din acel ținut), care se afla atunci în Betleem. 46. Această făgăduință îl liniști pe Pelerin. El începu să trimită scrisori unor persoane spirituale din Barcelona. Scrisese deja una2 și era gata să o scrie și pe a doua în ajunul plecării pelerinilor, când îl chemară din partea Provincialului - care sosise - și a Părintelui Străjer. Provincialul îi spuse cu vorba bună că aflase de gândul său bun de a rămâne în acele locuri sfinte, că se gândise bine, dar că din cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
am chinuit tinerețea și existența alături de tine și am pierdut de fiecare dată. N-am reușit să te cunosc. Cine ești tu de fapt?! De ce urăști atât de mult femeile? Am înțeles că fosta ta soție te-a părăsit în ajunul nunții voastre, dar de ce a trebuit să te răzbuni pentru ce a fost odată rău în viața ta pe altcineva, adică pe mine? - Toate femeile sunteți la fel, bune de omorât! Am jurat că mă voi răzbuna pe toate femeile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]