25,860 matches
-
himalaiene roșii și albastre ce lipsesc din loc în loc, se strecoară amintirile noastre îmbătrânite, ieșite din joc. Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre galbena pasăre se ascunde ca florile-n glastre, ca marea în unde. Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre pasărea galbenă își etalează inima curcubeică ruptă din astre, ce pentru noi vibrează. OAMENII CU CAPETE DE TEXTILE Cei doi oameni cu capete de textile unul roșu, celălalt violet, se ceartă ca nebunii de multe zile urlând furios, în dungi
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
bărbatul speriat, legat la ochi, înarmat cu răbdare, furculiță și cuțit, o uriașă sepie vie, nu-i fie de deochi, ascunde în farfurie, tocmai bună de mistuit. 31. Reperaj: bătrân cu fața ridată și pălărie de cowboy, cu ochii reci, albaștri ca cerul pe care e proiectat, ne uimește cu prezența sa de moroi căzut pe un câmp electrocutat. 32. Reperaj: femeia decrepită cu alura de vampă și rochie lungă, verde, de seară, face un semn cu degetelul mijlociu către o
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
la cafea, jos la bar, în lumea plină de alcool și fum a "demenților" ce-și fac iarna sanie și vara car. 69. Reperaj: amintirile regești pe care Măria Sa cu ochii de cer le povestea, ne uimeau. Unde sunt acum albastrele povești cu barbă și coroană de nori, trimise cândva-n eter? 70. Reperaj: disimulare ce-atrage fapta ascunsă, îngropată bine, și care în interior se agață și trage în zilele utilate de mâini asasine. 71. Reperaj: cântare de om, nu
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
falia pe care-o crează-n cer sunetele, noaptea șireată, făcând cu ochiul ne spionează și ne înregistrează toate mărunt-măruntele, prefăcându-se într-o mironosiță zănatică, ce aiurează. 92. Reperaj: poarta, ca un Sfânt Triptic ce se dezvăluie pe cerul albastru, e deschisă de înger într-un larg zîmbet eliptic ticluit din lumină, aur și alabastru. 93. Reperaj: aripile-stâncilor se bucură-n taină de lumi care vin din Prea-Naltul luminos și cald, nu este nevoie să îmbrace vreo bogată haină
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Primul este surpriza din cutiuța de pluș de la o simpatizantă și celălalt de la mine, inclusiv freziile. - Ce surpriză? Cine mi-a mai trimis mărțișor? - Vezi tu. Deschide cutia și ai să vezi. Când a primit în mână cutiuța de catifea albastră, nerăbdătoare, crezând că iar i-am luat ceva din aur, ca de obicei, dă să deschidă cutia și văzând pisicul în cutie s-a speriat așa de tare, încât a aruncat cutia cu pisic cu tot, crezând că-i șobolan
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
Marianei Cristescu. Poetă, cărturar, critic literar și jurnalist, Mariana Cristescu este un homo aesteticus ce sacralizează cuvântul. Descoperim aici un Deus al amorului ce fumegă pe cruce și un Iisus trimis pe această lume să asiste la țopăiala unor „arlechini albaștri/ fără Dumnezeu”. Al. Florin Țene Referință Bibliografică: Mariana Cristescu sau vizualizarea în interiorul cuvântului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
de an vin la mare - omițând să-i spun de Maria - cea care până anul trecut mă însoțise în vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare privindu-mă drept în ochi. Brusc zise: - Aveți ochi albaștri ... M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
dragoste și dor. Mi-e dor de renașterea altui anotimp, Când visele în raze de viată, se preschimb Mi-e dor de primăvara care ne ningea în păr, În mai, cu flori dalbe de măr. Mi-e dor de serile albastre cu raze de lună, Când vara, stângaci, ne țineam de mână, Mi-e dor de poiana cu vechiul puț, Pe unde-mi plimbam pasul desculț. Mi-e dor de toamna cea târzie, Tablou pictat cu brumă argintie, Mi-e dor
MI-E DOR….. de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382642_a_383971]
-
Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Pe țărmul tău de-amfibie profundă, Am eșuat și-am pescuit capricii. Și te-am simțit în mine ca pe-o undă ce-mi răcorea albastrele indicii. În coapsa ta zemoasă ca o pară, Am ascultat o arie de val ce-a răsunat habotnic într-o seară scurgându-mi indecența în aval. În sânul tău ce legăna catarge, Am adormit lihnit într-un hamac. Și m-
CIREȘE AMARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383833_a_385162]
-
Toate Articolele Autorului În dânsul aerului Că două păsări obosite Ne-am rătăcit iubirea în labirint , În umbră clipelor oprite , Cu aripile întinse peste timp... M-aș ridică din ape Să zbor din visul meu inert , Cu aripile în zările albastre Să-ți scutur cerul violet... În dânsul aerului nedespărțiți Să ne rotim în doruri multe Și să cădem din înălțimi Cu stelele cununa-n frunte . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: În dânsul aerului / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2064
IN DANSUL AERULUI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383846_a_385175]
-
poezia lui Boris Ioachim atinsă de degetul divinității? Răspunsul se află la îndemâna cititorului avid de a descoperi noi frumuseți, de a se adăpa din izvorul cu limpede apă, de a-și reprofila cerurile interioare, făcându-le mai curate și mai albastre. O carte cu versuri de dragoste, care poate inspira pe oricine să trăiască, să calce peste neputințe și să se ridice, așa după cum însuși Serafim de Sarov îndemna: Iar tu, omule care-ai căzut, nu îndrăzni să rămâi așa cum ești
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
atent poeziile, se poate intui erudiția autoarei, simțul său artistic extins, unele dintre poezii creînd veritabile tablouri, pe pânza cărora gândurile creează pixelii de culoare într-un spectru alchimic. Andreea Muntean face din penița sa - pictată cu fluturi și nori albaștri - când relaxată, când versatilă, un cer pe care aripi diafane formează adierile vântului și șoptesc pământului în picuri de ploi bogate. În această încrâncenată dorință de redescoperire, apare Ea - Iubirea, mai întâi sub forma unui vis frumos, mai apoi frântă
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
nimicurile toate Și bârfele drumeților din jur. Tineri, maturi, acum când scriu, bunici Și mai departe ce vom fi nu știm... Tot mai avem de rânduit pe-aici Și-i vreme îndestulă să iubim! Tot mai aproape-i zarea cea albastră, Nici zeii câteodată pe Olimp, Uitându-se cu jind în soarta noastră Din veșnicia lor, nu mai au timp... Nicolae Nicoară-Horia Pictura Arkady Ostritsky Referință Bibliografică: Nu-i timp... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul
NU-I TIMP... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383854_a_385183]
-
lui, pentru a nu fi zdobiți de bruta dezlănțuită. Nu o luase în seamă, o aprobase din plictiseală. Acum a revăzut imaginea ei foarte clară, doar că ochii ei negri cu nuanțe verzi erau acoperiți de niște umflături de culoare albastră spre neagră,semn al unor lovituri puternice. Ceva s-a mișcat în el, nu suporta violența, dacă l-ar fi prins pe cel care-i făcuse asemenea tumefieri, l-ar fi făcut arșice, își dorea să-l prindă pe nenorocit
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
mohorâtă, ce rece și ploioasa! Dacă te uitai pe fereastră îți intra până în oase tristețea...Așa mai bine stătea și asculta muzică și încerca să se construiască pe sine ca un castel de nisip năruit de ultimul val al mării albastre. Prietenii mei, nu vă faceți probleme pentru mine că mai evadez din cotidian și îmi rememorez trecutul, e un exercitiu mnezic tare plăcut, voi nu realizați ce minunat e! -Care e cea mai veche amintire a ta, Diana? o întrebase
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Poeme > Meditatie > SĂ MÂNGÂI LUNA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului SĂ MÂNGÂI LUNA de Nicolaie Tony DINCĂ Spre apus zâmbea timid ciobul palid al lunii, Răspândindu-și lumina din ochii albaștri, Își purta grijulie pe o parte a mâinii Hlamida nopții înnobilată cu aștri. Fecioară a tristeții în văzduh ferecată Se lasă-nvăluită în simfonii de culoare, Își plânge în tăcere tinerețea furată Și pierdută degeaba, tot tânjind după soare. Dacă știi
SĂ MÂNGÂI LUNA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383891_a_385220]
-
câmpuri, De cântecele pline de mister, Ce-ncântă răsăritul și amurgul, În taina unei așteptate veri. Surâde viața în mii de feluri, În eternul nimb al unui curcubeu. Cu palma lui azi mângâiat-a zorii, Îngenuncheat pios spre Dumnezeu. Zarea albastră poartă iar sărutul, Veșniciei încrustat în ea, Îmbrățișând cu dor din tot înaltul, Cu înnoitoarea bunătate a Sa. Inima-mi îngână sfinte imnuri, Ce cântă-n cer doar îngerii în cor, Iar viața mea e plină de ecouri, Care coboară
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
după deal. În acel an, de fapt în primăvara aceea de Paști, la hora din sat, am văzut o fată ca o zână, era precum primăvara de frumoasă. Înaltă , suplă, cu părul bălai căzut în plete pe umeri, cu ochii albaștri ca azurul cerului, nasul în vînt, buze cărnoase, senzuale, bărbia pătrată, gâtul fin, așezat pe umerii rotunzi, cu sânii ca merele și vârfuri obraznice. Am urmărit-o toată seara, dansa cu grația unei balerine, fusta scurtă lăsa să se vadă
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
dăm jos din pat să-l schimbăm”. Fără niciun cuvânt, Sonia se dăduse jos din pat, așteptând ca infirmiera să schimbe lejeria. Apoi îi întinsese conform regulilor nescrise, bancnota pentru serviciul făcut și se așezase din nou pe pat. Ochii albaștri ai infirmierei continuau să o fixeze cu atenție; parcă ar fi vrut să mai spună ceva. Însă Sonia o ignoră și aceasta părând să renunțe cu greu la ceva, se întoarse și părăsi salonul, nu înainte de a-i arunca peste
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
în pustiu Fereastra înghețată-n crengi mai are Putere să răzbată somnul viu Și-n nepăsarea plumburie Mai merg urme de pași peste-o-nserare Și-mi pare iarna asta o-actorie În rolul meu de-o clipă-i vindecare Albastre răsuciri îmbracă timpul Povești înzăpezite stau să frigă Atunci când din pământ mai suflă gerul Trosnesc litere albe într-o verigă Doar cerul parcă se-asortează Cu valu’-acesta alb mototolit de frică În ochii-mi ziua înnoptează Și tot aud
IARNA DIN SUFLETUL MEU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383937_a_385266]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNTR-O FEMEIE... Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Doream, cum zidul rece o fereastră, să fiu întreg, născut doar jumătate, aș fi dorit, în setea mea albastră, printr-o femeie, să le cunosc pe toate! Și astăzi știu, cum zidul rece știe când o fereastră piatra lui străbate, de vei iubi, întreg în armonie, într-o femeie, le vei găsi pe toate! Când fi-va înserare de
ÎNTR-O FEMEIE... de ION MIHAIU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383953_a_385282]
-
de frunze tu îl trimiți la mine Și soarele lucește, ajuns la apogeu Tribut i-ai dat, iubite, jertfindu-te pe tine. Văd chipul tău angelic în apa de izvor Și nu-ndrăznesc, bând apă, ca să-l tulbur Doi ochi albaștri calzi și iubitori Privesc pe alții doi lucind pe unde. Un pui de cerb venit-a să se-adape Din a izvorului lumină vie Când se-aplecă regește peste ape Albaștri ochi unit-a pe vecie. Izvorul din pădure știe
IZVORUL de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383968_a_385297]
-
nu-ndrăznesc, bând apă, ca să-l tulbur Doi ochi albaștri calzi și iubitori Privesc pe alții doi lucind pe unde. Un pui de cerb venit-a să se-adape Din a izvorului lumină vie Când se-aplecă regește peste ape Albaștri ochi unit-a pe vecie. Izvorul din pădure știe taina Ce ne-a legat pe veci pe amândoi Nu Cupidon ci cerbul ne-a dat haina Și-a plăsmuit doar unul din noi doi. Ne cântă azi pădurea fermecată De-
IZVORUL de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383968_a_385297]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GEORGETA BLENDEA-ZAMFIR - DIAMANTE ȘLEFUITE (POEME) Autor: Georgeta Blendea Zamfir Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului SEARA Muzica mă-nvălui ușor Pe aripi albastre colindă un dor Din gene de stele vine iubirea Doar ea e în brațe cu nemurirea Alintă notele auzul fin Spre astrul nopții mă înclin Un aer din vis mă-mpresoară Cu tine în gând în fapt de seară. SERI
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
timide șiraguri În viața aceasta mai stau în delir Din cupe de ambră parfumul inspir Mai trece prin arbori duhul cel bun Și perle-n adâncuri mereu o s-adun Cuvinte acumulate, prețioase mărgăritare Strălucesc nestemate, alintate de mare Prin cerul albastru se plimbă privirea Mereu în rărunchi sălășluiește fericirea AMINTIRE DESPRE ARSENIE BOCA I. Ca o iederă încolăcită pe arbore Bunica mea cu ochii negri dorea să spere Mereu îngenunchiată pios la icoane Bătea mănăstirile din vreme în vreme La Sâmbăta
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]