119,673 matches
-
În acest caz, nu mai există nici un fel de limbaj posibil al durerii: dacă, totuși, lacrimi mai curg încă și zgomote scâncite mai ies, ele există fără conținutul lor, doar ca mimică de animal muribund. Torționarul are două posibilități: fie alege să vadă chipul victimei (caz în care mimica durerii îl stimulează și inspiră), fie îl acoperă (căci trupul fără chip sau victima rasă în cap îi suspendă vinovăția de a fi supliciator). În paralel cu mimica victimei, există și o
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
un interviu pe care l-am făcut acum cîțiva ani buni cu regizorul Alexandru Dabija, el mărturisea că ar dori să-l cunoască pe Papa Ioan Paul al doilea, ca pe o personalitate de enormă anvergură a contemporaneității, un om ales pe care îl interesează oamenii. Și îi făcea un elogiu emoționant. M-a surprins atunci coincidența aceleiași dorințe. În microbuzul de la Ploiești era și Dabija. Bizar, nu? A mai urmat o noapte grea pentru acest Papă al oamenilor. Și încă
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
mare de protestatari, care au ajuns la spital. Străzile erau pline cu cioburi de sticlă, pancarte sfîșiate și butelii cu gaz lacrimogen. Cînd îl urcară pe Piper în ambulanță, ochii bărbatului erau plini de lacrimi. Așezîndu-se, se convinse că se alesese cu o mînă rănită și că nimerise într-o casă de nebuni. - Cu ce-am greșit oare? o întrebă el plîngăcios pe Sonia. - Cu nimic. Cu absolut nimic, veni răspunsul.
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
naționale și internaționale, pentru calitatea emisiunilor sale. Totodată, în fiecare săptămână, "Etalon" difuzează talk-show-uri cu personalități ale culturii române invitate (și aduse cu mașina) la Râmnicu-Vâlcea, special în acest scop. Selectarea lor este foarte exigentă (amintind de modul cum își alegea Iosif Sava musafirii la faimoasele lui "serate muzicale"). Se va ajunge în curând în situația ca un om de cultură să se considere consacrat abia după ce a fost prezent la emisiunile postului de televiziune "Etalon". La nivel de Pullizer S-
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
Omul, cu toate misterele lui (de neînchipuit și de neacceptat în România mutată, brusc, la bloc), e victima dîrelor lăsate, în zațul din ceașcă, de felul cum își soarbe cafeaua. Totuși, "cu adevărat liber e doar cel care poate să aleagă, de tine depinde, la urma urmelor, totul." Și piesa ar fi fost bine să se termine, se aude, la un spectacol, o voce din off, pe replica "trebuie să trăim"... Radu Ciobanu, Steaua fiecăruia, Editura Excelsior Art, Timișoara, 2004, 190
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
My Sons amintește, fie și doar ca titlu, de A Prayer for My Daughter a lui Yeats. Rescrierea e o obsesie a autorilor Desperado, care fac cu ochiul mai multor texte deodată. Te-ai gândit cumva la Yeats când ai ales acest titlu? Le ceri fiilor tă te ierte fiindcă "mi-am lăsat spaimele în voi." E ceva ce lui Yeats nu i-ar fi dat prim minte să facă. Te încântă să te desparți de el și o faci cu
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
ceea ce scrii tu e negreșit contemporan. Poemul nu are un aer retro. Cuvintele tale au o contemporaneitate tragică. Chiar și iubirea e tragică. Dacă ar fi să aleg între umor și profunzime ca să-ți caracterizez versurile, pe a doua aș alege-o. Tu cum te-ai caracteriza? E.F. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține sentimentul la distanță. Poemul acela nu e sentimental - spaima pierderii și a despărțirii sunt cât se poate de reale. L.V. Unul din poemele tale
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
de exemplu, cum ajunge un lungmetraj ca Marele albastru (1988) al lui Luc Besson să fie difuzat la ProTV, campionul filmelor comerciale. E drept, vineri, la ora 00.30. Paranteză: cu toate că pare o ipoteză trasă de păr, s-ar putea alege ceva bun din această paradă în masă a peliculelor de categorie ușoară. Prezența lor pe micul ecran e atât de sufocantă încât, cu timpul, câțiva vor deveni forțat cinefili avizați doar pentru că tânjesc după un dram de diferență, cel puțin
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
Joanna (Rosanna Arquette), personaj cu care scenariștii au fost destul de zgârciți. Dilema ei e una previzibilă: e incitată de exotismul lui Jacques, dar nu poate trăi cu el din cauza acestui exotism. Rezolvarea conflictului e mereu în mâinile protagonistului: ce va alege, amorul terestru sau cel acvatic? Acestui film i s-a reproșat scenariul, destul de neîndemânatic. Dar recunosc că am conștientizat acest lucru pe la a treia vizionare, și, ok, am văzut discrepanțele, dar mi s-au părut neglijabile. Cu toate că a fost acuzat
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
elogii, ci și de situații administrative la fel de rîvnite. Evitînd carnavalul beneficiilor, Ovidiu Pecican se declară a fi un Outsider. Iconoclast, dar gata a repara nedreptatea, scoțînd în relief meritele ce i s-au părut neglijate, mai tînărul nostru coleg a ales calea presărată cu felurite dezagremente a justițiarului ce intră în impact cu "centralismul" instituționalizat, deloc iubitor de controverse, uniformizant în virtutea intereselor sale invederate: Nu m-am temut să pun în cauză nume mari, cvasi-sacralizate, recunoaște dl. Pecican, cum nu mi-
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
relief pentru a se ocupa de opoziția (neutralizată prin demonstrație) dintre judecarea prin înseriere și cea prin particularizare. E, de fapt, formulată elegant, tot o problemă de gen proxim și diferență specifică. Dintre ele, care precumpănește în critică? Mircea Martin alege, întrucîtva previzibil, echilibrul. Trecuți prin "polarizorul" propriei metode, criticii francezi, de la Sainte-Beuve și Brunetičre la Picon sau Starobinski devin, la rîndu-le, exemple de lesnicioasă potrivire, cu o virtuozitate care anunță grația, în niște tipare. Sigur că nu seamănă, nici în
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
-a ediție, care se acordă inițial literaturii unei națiuni și, ulterior, după ce operele candidate au fost citite și evaluate de un juriu specializat, format din zece profesori universitari, jurnaliști, literați și de un "juriu popular" compus din 300 de cititori, aleși de bibliotecile din Provincia di Mantova, Brescia și provinciile limitrofe, fiecare membru își exprimă și motivează votul pentru fiecare dintre cele trei opere. O secțiune a juriului a fost constituită pe lîngă Asociația italienilor din România cu sediul la Iași
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
pe care-l amintea și Mircea Cărtărescu în prezentarea sa, este un orășel din Nordul Italiei în care trăiesc 37 de etnii diferite, printre care și o comunitate românească. A fost deci pentru organizatori un motiv în plus de a alege literatura română pentru participarea la această ediție. Pe de altă parte, numeroși oameni de afaceri din domeniul industriei textile, originari din Castel Goffredo, au deschis în România birouri și se ocupă de schimburi comerciale cu parteneri români. Acesta este numai
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
cu măgarii adevărați, cărora le cere scuze că i-a comparat cu ziariștii. Bătrînul actor politic ar fi putut să se autovictimizeze, pozînd într-un biet fost președinte al României hărțuit de Justiție la ordinul noii Puteri. Dar cine mai alege în fruntea PSD un pensionabil plîngăcios? Sau, și mai rău , o persoană care are probleme cu Justiția ? Dar cum să nu-l alegi pe Iliescu, cînd el îi pune cu botul pe labe și pe măgarii de la "Evenimentul zilei" cel
Gafele marelui actor Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11873_a_13198]
-
închipuit că puterea se cîștigă semnînd hîrtii. Sau că recunoștința se moștenește. Ea a vrut să-i ia prerogativele lui Cristian Tudor Popescu mizînd pe ideea că între orgoliu și dependența lui sentimentală de Adevărul, redactorul-șef al ziarului va alege dependența. Cristian Tudor Popescu nu numai că a plecat, dar n-a ezitat să titreze: "Adevărul a murit" deasupra articolului principal. Înțeleg supărarea demisionarilor - ei au făcut ziarul de la dispariția lui Dumitru Tinu. Totuși numic nu le dădea dreptul de
Adevărul fără CTPopescu și CTP fără Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11893_a_13218]
-
o știu și nici nu-și bat capul s-o afle. Ce se întâmplă acum e - poanta lui Puric - "generația spontanee". Eu aș face un an mișcare, unul vorbire, și al treilea text. I-aș lăsa pe studenți să-și aleagă textele. Mie Sanda Manu mi-a dat căutarea psihologică a rolului, iar Puric mi-a dat mișcarea, m-a învățat să caut în trup. E trist că eu am făcut școala de mișcare după ce am terminat facultatea. Patru ani stai
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
după 1989".l Cel mai mult i-a lipsit în America posibilitatea de expresie extrauniversitară. Căci, de fapt, mărturisește profesorul, el s-a simțit întotdeauna un scriitor, nu un erudit, a vrut să scrie poezie și proză. Soluția profesoratului a ales-o ca refugiu: viața literară era în România tot mai ideologizată, iar Universitatea - un loc ceva mai ferit de politizare. După Tezele din iulie atmosfera sufocant dictatorială, infiltrarea vieții cotidiene de către Securitate și sentimentul că lucrurile sînt ireversibile l-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
părintele natural, ci doar pe cel cultural. Din cauza acestor încurcături, Ripley ajunge în situația de a trebui să-și anihileze propriul copil. Până acum, extraterestrul și omul se aflau în relații conflictuale. Se punea exclusiv problema "care pe care". Regizorul alege să revitalizeze groaza produsă de monstru nu prin modurile spectaculoase în care acesta își exercită forța. În schimb, produce o dramă psihanalitică, în care amestecă ciocnirea de forțe cu relații familiale, în care ceva atât de firesc și de benign
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
îngăduie și chiar încurajează texte de tip Rifkin din simplul motiv că tot dinamismul american se bazează pe dialectica afirmație/ripostă; negativul e necesar progresului, dar asta nu îl face adevărat.) Să nu disper. Există și excepții. Dintre acestea voi alege eseurile strălucite ale lui Traian Ungureanu care știe despre ce vorbește și știe cum să formuleze lucrurile. Cum am spus și altădată, mă bucură tot ce citesc sub semnătura lui. Dar să trecem la temă. Linia actuală a Partidului Republican
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
atît de interesată mai ales în pensionari timpurii și prelungi vacanțe gras plătite, în asigurări sociale comode de la "leagăn la mormînt") este legat de valorile religiei și ale familiei. Cum spunea altminteri simpaticul filozof anarhist german Peter Sloterdijk avem de ales între credința în Dumnezeu și un sistem bun de asigurări. Ar fi de adăugat însă cîteva lucruri. De pildă, că tradiția adînc înrădăcinată a centralizării și "binecuvîntării" guvernamentale de sus în jos e adînc antiamericană. (Am căutat să explic, poate
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
sensuri și semnificații imanente partiturilor abordate, determinîndu-mă să uit, fie și numai pentru două ceasuri, că păcatul este un amestec de îndrăzneală și de lașitate, în același timp îndrăznind cu impertinență și capitulînd cu josnicie. Fără îndoială, "Game"-ul a ales îndrăzneala ca început al biruinței ori ca viziune a unui nobil scop, dincolo de propria ființă și peste orice lacomă primejdie. Iar Alexandru Matei, dacă în urmă cu douăzeci de ani, cînd l-am cunoscut, săvîrșea întreprinderi artistice și manageriale cu
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
somptuosul spectacol al lumii interpretate în fața lumii, "naiv uimită de ea însăși": "Cuprinde-mi inima regină/ A tuturor, a cărnii de pe stele./ Spre tine, abisal, centrul suspină,/ Prăpastia din fragilul stelei mele./ De dincolo de păduri/ prin cornul vînătorii te-am ales./ Stejarul, fibra însăși a mea, din sfintele măsuri,/ Așteaptă al pădurarului cules,/ (cu bățul ca o lance în văzduh, glumea/ Odinioară copilul, azi te vînează-ades/ Inima, scoc al tuturor naturilor)"(Cuprinde-mi inima, regină). în continuare, aflăm, grație unor cristalizări
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
într-un final să constați că ai trăit într-o imensă minciună. În viața tuturor, mai devreme sau mai tîrziu, vine o clipă a marii dezamăgiri, un moment al adevărului în care constați că de visele tale s-a cam ales praful, indiferent dacă ai fost virtuos sau ticălos, intelectual rafinat sau ignorant grobian, ai avut ambiții literare sau veleități tehnice, dacă ai avut casă în Queens, în Manhattan sau în București. Visăm o bună parte din viață să trăim în
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
o anumită linearitate. Și o relativ ușoară citire a simbolurilor. Modern, prin aceea că în scrisul său opera se contemplă pe sine, iar verbul nu se răsfață în ornamente, poetul este și un clasic, în opțiunile simbolurilor pe care le alege, solare, slăvind lumina. Dacă, de pildă, sufletul său se pregătește să treacă puntea, nu mai puțin "focul de apă, aurul de colb, diamantul de vânt/ de-acum s-au ales - luminând, luminând...". Poemul se intitulează Vânt și diamant, în termenii
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
este și un clasic, în opțiunile simbolurilor pe care le alege, solare, slăvind lumina. Dacă, de pildă, sufletul său se pregătește să treacă puntea, nu mai puțin "focul de apă, aurul de colb, diamantul de vânt/ de-acum s-au ales - luminând, luminând...". Poemul se intitulează Vânt și diamant, în termenii alchimiei, opera s-a născut și e tot una cu aurul cunoașterii. în lumea în care trăim, însă, din coșmarurile noastre nasc zei obosiți și palizi, de tragică soartă: "Ei
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]