4,504 matches
-
pierderi importante japonezilor, britanicii nu au avut niciodată suficiente aparate de zobor pentru a stopa înaintarea niponă, reușind cel mult să o încetinească. Forțele militare indiene, britanicde și australiene din Malaezia erau numeroase, dar slab pregătite și prost conduse. Forțele aliate erau plasate necorespunzător în teren, ceea ce a permis niponilor să ocolească prin flanc punctele mai puternic după debarcări amfibii urmate de înaintări rapide prin junglă. În numai câteva săptămâni, forțele terestre aliate au cedat importante regiuni. La începutul anului 1942
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
numeroase, dar slab pregătite și prost conduse. Forțele aliate erau plasate necorespunzător în teren, ceea ce a permis niponilor să ocolească prin flanc punctele mai puternic după debarcări amfibii urmate de înaintări rapide prin junglă. În numai câteva săptămâni, forțele terestre aliate au cedat importante regiuni. La începutul anului 1942, Singapore era absolut nepregătit să facă față atacului nipon iminent. Apărarea orașului fusese total neglijată în perioada de [[foamete]] de la începutul deceniului al [[anii 1930|patrlea]]. Apărarea orașului avusese de suferit la
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
guvernator care nu dorea să „supere” populația locală. S-a ajuns până acolo, încât au fost refuzate pregătirile de apărare chiar înainte de sosirea japonezilor. După debarcările japoneze de la Singapore, au izbucnit lupte grele, care au durat câteva zile. Dar trupele aliate, prost conduse și puternic dezorganizate, au fost împinse treptat într-o pungă din ce în ce mai mică. Pe 15 februarie 1942, generalul [[Arthur Percival]] a acceptat să capituleze în fruntea garnizoanei de 80.000 a Singaporelui. Aceasta a fost capitularea celor mai mulți soldați sub
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Sumatra]] sau [[Insula Java|Java]], dar și aceste insule aveau să fie cucerite în scurtă vreme de niponi. Forțele britanice au fost forțate să se retragă în [[India]] și [[Ceylon]]. Campania din Burma a antrenat pe de-o parte forțele aliate - [[Regatul Unit|britanice]], ale [[Commonwealthul Națiunilor|Commonwealthului]], [[Republica China|chinezești]] și [[SUA|americane]] - iar pe de altă parte forțele [[Imperiul Japonez|nipone]] și ale aliaților lor [[Armata Națională Indiană|indieni]]. Forțele britanice și ale Commonwealtului proveneau din Regatul Unit, [[India
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
în Burma la scurtă vreme după izbucnirea războiului. Totuși, niponii nu au reușit să obțină rezultate importante până când nu au cucerit Singaporele și Malaezia. După aceasta, ei au transferat numeroase avioane în Burma, reușind să copleșească numeric aparatele de zbor aliate. Primul atac japonez a vizat cucerirea Rangoonului, cel mai mare port din Burma, care era un punct important în lanțul de aprovizionare al Aliaților. La început, Rangoonul a fost apărat cu succes, efectivele slabe ale RAF fiind întărite de o
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
lanțul de aprovizionare al Aliaților. La început, Rangoonul a fost apărat cu succes, efectivele slabe ale RAF fiind întărite de o escadrilă a Grupului de Voluntari Americani, cunoscuți mai bine ca „Tigrii zburători”. Totuși, odată cu dezvoltarea atacului japonez, capacitatea aviatorilor aliați să apare aeroporturile din regiune a scăzut extrem de mult. Pe la sfârșitul lunii martie, forțele japoneze au tăiat în două forțele britanice. Orașul Rangoon a fost evacuat, iar portul său a fost distrus. Garnizoana britanică a reușit să străpungă liniile nipone
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
foarte riscantă, iar RAF nu dispunea de avioane de transport pentru aprovizonarea pe calea aerului. Capacitatea de luptă a britanicilor din Burma era limitată nu doar de lipsa de experiență sau de pregătire, ci și de hotărâririle greșite ale comandanților aliați. Divizia I din Burma și Divizia a 17-a de infanterie indiană trebuiau la început să fie controlate de cartierul general al Armatei din Burma, comandat de Hutton. Numai că Armata Burma a trecut în subordinea mai multor comandamente în
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
800.000, fiind cea mai mare armată de până atunci . Generalul atenian, Temistocle a inițiat blocarea strâmbtoarei Artemisium de către flota grecească pentru a opri înaintarea flotei persane. În vara aceluiași an, o armată formată din 7000 de greci din orasele-state aliate au mărsăluit spre nord pentru a bloca trecătoarea Termopile ținând piept timp de 3 zile armatei masive invadatoare, până când au fost încercuiți. Generalul spartan, Leonidas, a ordonat retragerea contingentului grec spre sud. Rămas cu o forță redusă numeric, formată din
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
nativi americani au luptat de ambele părți. În timpul primei părți a războiului, datorită superiorității navale a Marii Britanii, orașele și zonele de coastă s-au aflat sub controlu britanicilor. După victoria trupelor americane de la Saratoga din 1777, Franța, având ca națiuni aliate Republica olandeză și Spania, a intrat în război de partea americanilor. Intrarea Franței în război s-a dovedit a fi în timp decisivă pentru soarta acestuia întrucât după victoria sa navală de la Chesapeake împotriva flotei britanice a urmat capitularea armatei
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
a invadat Danemarca și Norvegia. Nici francezii, nici britanicii nu anticipaseră o victorie atât de rapidă a germanilor în Polonia. Realitățile noii forme de război mecanizat a pus pe gânduri mai mulți generali britanici și francezi, dar majoritatea ofițerilor superiori Aliați considerau că Germania poate fi învinsă, chiar și în lipsa unui front de răsărit, la fel ca în primul război mondial, prin blocadă. Această părere era împărtășită mai mult de planificatorii militari britanici, decât de cei francezi, poate unde Franța suferise
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
parte a trupelor fraco-britanice au fost deplasate în nord pentru apărarea Belgiei și Picardiei. Pentru a-i păcăli pe aliați, Grupul de armate B al germanilor a făcut preparative vizibile pentru atacul în Belgia și în Țările de Jos. Comandamentul aliat și oamenii politici de frunte, după ce au intrat în posesia planului de invazie inițial, au fost foarte siguri că pot obține victoria împotriva germanilor în chiar primele faze ale războiuliu. Spre deosebire de ei, generalul Gamelin și comandantul corpului expediționar britanic, John
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
apă. Totuși, în dreptul orașului Namur, râul făcea o întoarcere bruscă spre est, creând o pungă între apele sale și cele ale râului Dyle. Această zonă, (poarta Geambloux), era ideală pentru războiul mecanizat și era un punct foarte slab în apărarea aliată. Gamelin a decis să concenteze o jumătate din forțele sale blindate în această zonă. Desigur, ar fi fost posibil ca germanii să încerce cucerirea pozițiilor de pe Meuse cu ajutorul infanteriei, dar o reușită putea fi asigurată doar cu sprijinul masiv al
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
de armate B (Bock) a lansat un atac diversionist în Olanda și Belgia. Parașutiștii germani au executat atacuri surpriză la Haga, pe drumul spre Rotterdam și împotriva fortului belgian Eben-Emael, pentru a facilitat înaintarea înaintării Grupului de armate B. Comandamentul aliat a reacționat imediat, trimițând forțe suplimentare spre nord, considerând că vechiul plan Schlieffen nu se schimbase. Această mișcare a fost făcută de cele mai bune trupe, cu prețul scăderii mobilității lor prin scăderea rezervelor de combustibil. În acea seară, trupele
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
a fost făcută de cele mai bune trupe, cu prețul scăderii mobilității lor prin scăderea rezervelor de combustibil. În acea seară, trupele franceze au traversat granița olandeză. Aviația militară franco-britanică s-a dovedit mult mai puțin eficientă decât speraseră comandanții aliați. Luftwaffe a obținut rapid superioritatea aeriană, lipsindu-i pe aliați de posibilitatea recunoașterii aeriene și distrugându-le cumunicațiile și capacitatea de coordonare. Deși germanii reușiseră să cucerească și să apere toate podurile vitale spre și dinspre Rotterdam, încercarea lor de
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
au încercat fără succes să distrugă capetele de pod germane. Respingerea contraatacului tancurilor franceze a fost posibilă și datorită unităților antitanc germane, care traversaseră în grabă, pe poduri de pontoane, în dimineața aceleiași zile. Pe 14 mai, toate bombardierele ușoare aliate au fost angajate într-o încercare de distrugere a podurilor de pontoane ale inamicului. Aliații au suferit pierderi foarte mari și nu au reușit să distrugă țintele propuse.. În ciuda eșecurilor înregistrate de aceste contraatacuri plănuite în mare grabă, armata franceză
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
erau întinse periculos de mult, tanchiștii erau obosiți iar rezervele de combustibil erau la limită. Mai multe tancuri s-au defectat. Între pozițiile infanteriei și cele ale blindatelor era o depărtare mult prea mare. Un atac hotărât al unor unități aliate mecanizate ar fi putut izola blindatele germane și, mai apoi, le-ar fi distrus. Înaltul comandament francez își revenea cu greu după șocul ofensivei neașteptate și era caracterizat prin defetism. În dimineața zilei de 15 mai, primul ministru al Franței
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
al Regatului Unit, Winston Churchill, și i-a spus „Am fost învinși. An fost bătuți; am pierdut bătălia”. Churchill a încercat să-l liniștească pe Reynaud, amintindu-i că, în timpul primului război mondial, germanii reușiseră de asemenea să spargă frontul aliat, pentru ca, până la urmă, să fie opriți. Premierul francez era însă descurajat definitiv. Churchill a zburat la Paris pe 16 mai și și-a dat seama de gravitatea situației în momentul în care a observat că guvernul francez începuse distrugerea documentelor
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
în rezervă, ar fi putut fi folosite eventual pentru o contraofensivă hotărâtoare. Dar ele își pierduseră din capacitatea de luptă în timpul deplasării spre nord, orice mutare spre sud ar fi dus la pierderi și mai mari. Cea mai importantă divizie aliată, Divizia I mecanizată ușoară, era desfășurată în regiunea Dunkerque pe data de 10 mai și a trebuit să se mute 220 km spre nord-est în doar 32 de ore. Ajunsă în dreptul orașului olandez 's-Hertogenbosch, divizia a fost obligată să se
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
fără sprijinul corespunzător aproximativ 30 de divizii de infanterie. Pierderea Belgiei fusese deja lovitură politică grea. În plus, Aliații erau nesiguri cu privire la intențiile germanilor. Amenințarea germană se manifesta pe patru direcții: spre nord, unde germanii puteau ataca direct forța principală aliată; spre vest, atac prin se putea izola forța principală aliată, spre sud, pentru ocuparea Parisului și chiar spre răsărit, pentru cucerirea Liniei Maginot prin asaltul de pe două flancuri. Francezii au luat decizia să creeze o nouă rezervă, care să apere
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Belgiei fusese deja lovitură politică grea. În plus, Aliații erau nesiguri cu privire la intențiile germanilor. Amenințarea germană se manifesta pe patru direcții: spre nord, unde germanii puteau ataca direct forța principală aliată; spre vest, atac prin se putea izola forța principală aliată, spre sud, pentru ocuparea Parisului și chiar spre răsărit, pentru cucerirea Liniei Maginot prin asaltul de pe două flancuri. Francezii au luat decizia să creeze o nouă rezervă, care să apere Parisul, prin folosirea unor forțe retrase de pe linia Maginot. Clonelul
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
pe hartă, planul părea realizabil. Culoarul prin care corpurile germane de tancuri se îndreptau spre litoral avea aproximativ 40 km. Cel puțin pe hârtie, Weygand dispunea de suficiente forțe pentru executarea misiunii: în nord trei divizii mecanizate și de tancuri aliate, iar în sud divizia lui de Gaulle. Teoretic, aceste mari unități dispuneau de aproximativ 1.200 de tancuri. În schimb, diviziile germane erau din nou vulnerabile, cu rezerve de combustibil reduse și cu numeroase tancuri defecte. În fapt, condițiile reale
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
sud divizia lui de Gaulle. Teoretic, aceste mari unități dispuneau de aproximativ 1.200 de tancuri. În schimb, diviziile germane erau din nou vulnerabile, cu rezerve de combustibil reduse și cu numeroase tancuri defecte. În fapt, condițiile reale ale diviziilor aliate era foarte proastă. Atât în nord cât și în sud, francezii puteau aduna foarte puține tancuri funcționale. Weygand s-a deplasat pe calea aerului la Ypres pe 21 mai pentru ca să convingă forțele aliate din nord de viabilitatea planului său. În
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
distrugerea blindatelor germane, Înaltul Comandament German s-a speriat chiar mai mult decât Rommel. Comandanții germani se temeau ca trupele lor de elite să cadă într-o încercuire și să fie distruse de atacul a mai multor mii de tancuri aliate. A doua zi însă, înțelegând situația reală, Guderian a primit ordinul să atace spre nord spre porturile de la Canalul Mânecii - Boulogne și Calais, prin spatele forțelor aliate din nord. În ziua de 22 mai, tancurile și infanteria franceze au încercat să
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Calais, prin spatele forțelor aliate din nord. În ziua de 22 mai, tancurile și infanteria franceze au încercat să atace din spre Arras, dar în acel moment blindatele germane primiseră deja sprijinul infanteriei și au fost capabile să respingă atacul aliat. Pe 24 mai a fost declanșat primul atac dinspre sud al Diviziei a 7-a franceze, sprijinite de câteva tancuri. Asaltul împotriva Amiensului a fost un eșec. Pe 27 mai, Divizia I britanică de tancuri, adusă în mare grabă din
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
368 de soldați au putut fi evacuați. Garnizoana din Calais a capitulat două zile mai târziu, deși primise în ultimul moment întăriri - un regiment de tancuri și o brigadă motorizată britanice. În timp ce Divizi I Panzer era gata să atace trupele aliate aflate la Dunkerque pe 25 mai, Hitler a ordonat pe 24 oprirea asaltului. Aceasta este una dintre cele mai controversate decizii ale întregului război. Hermann Göring l-a convins pe Hitler că Luftwaffe poate împiedica evacuarea trupelor aliate. De asemenea
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]