10,371 matches
-
controversat, atitudinea de permanent revoltat, reacția războinică și turbulentă atât în spațiul politic al vremii cât și în mediul literar. Imaginativ, fantezist, inspirat și exaltat, Macedonski concepe existența ca o chemare spre înâlțimile pure ale artei, ca o ardere pe altarul divin al Poeziei. Poetul apare ca un mesager al armoniei universale: “Voind să uit că sunt din lume, voiesc să cred că sunt din cer”( Noapte de mai).Bine surprinde și creionează autorul romanului personalitatea lui Macedonski angrenată în societatea
AL.FLORIN ȚENE- VENIȚI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ...! , CRONICĂ LA ROMAN DE PROF.ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375693_a_377022]
-
de caldarâm, Mit sihastru ce-l dărâm, recompus etern ca "Noi" Iar în zori ce se ridică, în lumina lor difuză, Mușc din sângerânda-ți buză, cu iubire și cu frică... Iar mi-e liniștea pierdută...mă trezesc pe un altar Răstignită-n vis hoinar de-o iubire arzând mută, Eu și Zeul vagabond ce mă vrea în disperare Și îmi plânge cu ardoare diamante-n părul blond... Antonela Stoica 23 Martie 2017 © Referință Bibliografică: EU ȘI ZEUL VAGABOND / Antonela Stoica
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
Noi ne suntem prizonierii la iubire dezolată... Să ne amețim pe rând, cu o promisiune vagă, Să hrănim o viață-ntreagă, îngerul din piept, flămând... Ne visăm doi zei nebuni, dintr-un somn al împăcarii Sus, în templul disperării, pe altarul cu minuni Și atunci am să te las să privești în lumea mea, Timpul de se-o-ndupleca și ne-o mai ierta un ceas..... Ne e sufletul de plâns, însă n-avem a ne teme, Când ne strigă din
CONDAMNAȚII LA IUBIRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375689_a_377018]
-
Pe când lecuit de moartea fără contur voi ține în brațe pruncul cu subțirimea privirii ocrotindu-l necontenit în oglinda în care mă vedea mama cu fildeșul dragostei ei din os de lumină prin care trăiește în mine. Laudă omului în altarul durerii cioplit purtând mierea speranței în gânduri, lăsându-și rubinul sclipind în clonțul păsării maiastre. Referință Bibliografică: În oglinda în care mă vedea mama / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2003, Anul VI, 25 iunie 2016. Drepturi
ÎN OGLINDA ÎN CARE MĂ VEDEA MAMA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375716_a_377045]
-
nr. 876 din 25 mai 2013. Zăresc prin norul albastru de fum, scânteia din inima ta, te văd un olimpic nebun, privindu-ți viața - un scrum... Lasă fumatul, există speranță, trăiește-ți viața ca ultimă șansă! Oferă-te jertfă pe altarul iubirii, cât simți că trăiești - și ești viu, nu pregeta, timpul trece, regretul când vine-i târziu... Citește mai mult Zăresc prin norul albastru de fum,scânteia din inima ta,te văd un olimpic nebun,privindu-ți viața - un scrum
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
vine-i târziu... Citește mai mult Zăresc prin norul albastru de fum,scânteia din inima ta,te văd un olimpic nebun,privindu-ți viața - un scrum... Lasă fumatul, există speranță,trăiește-ți viața ca ultimă șansă!Oferă-te jertfă pe altarul iubirii,cât simți că trăiești - și ești viu,nu pregeta, timpul trece,regretul când vine-i târziu...... XIV. SĂRBĂTOAREA PAȘTELUI, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 853 din 02 mai 2013. După noaptea Învierii, dis-de-dimineață, copilașii s-au trezit
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
în mână câte o lumânare aprinsă. Bunica: E Paștele. E o procesiune. Copilul: Ce înseamnă procesiune, bunico? Se duce lângă bunica lui și se așază pe brațul fotoliului.) Bunica: O ceremonie religioasă în care credincioșii merg șir însoțiți de slujitorii altarului, merg cu același scop, același gând. Toți slăvesc pe Dumnezeu și sărbătoresc Învierea Domnului. Copilul: De ce cântă? Bunica: Se bucură că Iisus Hristos a înviat din morți. Copilul: De ce a murit? Bunica: Pentru ca păcatele noastre să fie iertate prin jertfa
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
Acasa > Poezie > Credinta > NUMELE ASCUNS ÎN MINE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Când creștinii se hrănesc cu lumină, rar Mintea și inima lor sunt devenite Altar! O pământeană se roagă în oastea lui Iisus Spre voia și izbânda Creatorului de Sus: Doamne! Tot ce văd e-al Tău, chiar fața mea Pentru că suntem împreună zidirea Ta Și pe fiecare panglică a ADN-ului din mine Stă
NUMELE ASCUNS ÎN MINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379212_a_380541]
-
mirare nesfârșită? Ochii mei... abia reușeau să se obișnuiască cu ”întunericul” din jur. Cineva se chinuia să aprindă o lampă. Chiar de atunci am înțeles că lumina nu e dată oricui. Biata mama! Nu bănuia că voi arde pe același altar al deșertăciunii. * Mai târziu am învățat că țipătul nu rezolvă nimic. Cel mult, poți primi o palmă... în mijlocul nedumeririi. Și destinul m-a lovit din toate părțile, chiar și în acea zi de 13 octombrie. * Nu-mi plăceau spitalele, dar
M-AM NĂSCUT ÎNTR-O ZI... ( 12 APRILIE) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379256_a_380585]
-
pot veni. Voi trimite florile și fluturii, și cerul să-ți aline dorul, să-ți încânte ochii... Eu rămân să-mi jelesc povestea de iubire , ( ce-a mai rămas din ea) și, la miezul nopții,( când luminile se sting în altare), să arunc în aer ultimul gând ce m-a ținut captivă... * martie 2017 Referință Bibliografică: În primăvara asta, n-am să vin... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
ÎN PRIMĂVARA ASTA, N-AM SĂ VIN... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379254_a_380583]
-
flacără înaltă”, ca un amurg trufaș, nedându-se bătuți de zeul zilei - de Timp, dar discret și spre divinitate, căreia, smerită, poeta îi recunoaște puterea de a o îndârji în lupta cu acest zeu tăcut. Astfel, poezia ” Nu trageți în altare” e elocventă, poeta recunoscând „bucuria sufletului” în locul acela unde „cuvintele râvnesc dumnezeirea”. Ca și Iona, personajul biblic care, reluat în piesa lui Marin Sorescu, preferă să moară pentru a se naște din nou având pe buze și-n suflet speranța
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
împăcarea neamului românesc. Prin Cruce înțelegem „arma păcii”, floarea mântuirii, lemnul Domnului, „ușa Tainelor” prin care se deschid și se revarsă în sufletele noastre izvoarele harului. Prin Cruce înțelegem suferința ispășitoare, sfințitoare și mântuitoare. Prin Cruce înelegem steagul de luptă, altarul de jertfă și semnul de biruință al creștinilor” (Pr. Ilarion V Felea, Spre Tabor..., vol. II, p. 238). Cunoașterea absolută pentru Omul creștin ortodox este susurul Tainei mistice ce țâșnește din Evanghelia iubirii și urcă vijelios în Sfînta Cruce, după cum
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
să nu fie îngropat în mănăstire, așa cum ar fi vrut arhiereul și părinții de la Iezer, ci să rămână lângă chilia în care a viețuit, în dreapta intrării. Și-a pregătit singur groapa săpată la intrarea în bisericuța ce i-a fost altar de rugăciune, nevoind să se despartă de locul în care a viețuit 28 de ani. Astfel, pe 23 noiembrie 1719 (după unele păreri 1714, după altele 1720), Sfântul Antonie a trecut la cele veșnice, fiind plâns de toată obștea Schitului
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
Bucură-te, căutătorule de cele sfinte; Bucură-te, râvnitorule al Bisericii lui Hristos; Bucură-te, doritorule al împărtășirii Liturghiei; Bucură-te, închinătorule al jertfei Crucii lui Hristos; Bucură-te că din propria inimă paraclis ți-ai făcut; Bucură-te, că altar în inimă ți-ai clădit; Bucură-te, că potir viu lui Hristos te-ai arătat; Bucură-te, că prescură vie Lui te-ai dăruit; Bucură-te, căci chip al Liturghiei te-ai prefăcut; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
un om înalt, cu un fel de aură încadrându-I chipul, vorbind domol și făcând gesturi aparte, parcă așternând o vrajă misterioasă asupra tuturor atunci când ridicase mâinile spre cer. Nu mai încăpea îndoială despre ce se petrecea... Zamolxe oficia la altarul său... Îi amorțise mâna și nu se îndura să o lase jos când, imaginile au început să se amestece și să piardă din consistență. Panicat privi iar la telefon. Imaginile rămăseseră în el. Dădu un clic de oprire. Oare cât
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
română își trăiește partea sa de nemurire. - Dar nu numai în această provincie din Nordul Serbiei. Această, cum obișnuiesc eu să o numesc, ,,Academie de Științe și Arte a Românilor din Serbia” mai bine de jumătate de veac slujește la altarul culturii românilor din întreaga Serbie, din fosta Iugoslavie și nu numai. După cum afirmă avizat, lector universitar dr. Brândușa Juica, președinta Departamentului pentru Literatură al S.L.R., neîndoielnic că, ne asumăm reproșul dulcegăriilor, dar cum s-ar putea vorbi altfel despre limba
INIMA CARE BATE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369159_a_370488]
-
limba română își trăiește partea sa de nemurire. - Nu numai în această provincie din Nordul Serbiei. Această, cum obișnuiesc eu să o numesc, ,,Academie de Științe și Arte a Românilor din Serbia” mai bine de jumătate de veac slujește la altarul culturii românilor din întreaga Serbie, din fosta Iugoslavie și nu numai. După cum afirmă avizat, lector universitar dr. Brândușa Juica, președinta Departamentului pentru Literatură al S.L.R., neîndoielnic că, ne asumăm reproșul dulcegăriilor, dar cum s-ar putea vorbi altfel despre limba
INIMA CARE BATE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369159_a_370488]
-
stea pe gânduri, s-a aplecat în fața lui, dăruindu-i ultima bucățică de inimă din aur, împlinind astfel legământul suprem. Nu îi părea rău de nimic! A făcut, tot ce trebuia să facă, pentru salvarea neamului străbun, jertfindu-se pe Altarul Gloriei Străbune, cu seninătatea unui înger divin. O umbră de tristețe, trecu totuși fugar peste chipul său minunat, știind că o va lăsa singură pe Maria, fata vecinilor dinspre ulița ce dădea drept în Agora. A cunoscut-o, pe când era
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DRAG DE PRIMĂVARĂ Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Dacă ninge cu flori, dacă ninge culori, Este darul iubirii din altarul luminii, Sfinte porți se deschid în grădini îngerești, Primăvară ești astru, ochi-ți verzi dăruiești, Ești vestirea cu har, iar se-ntâmplă minuni, Și-un potop parfumat curge-n pomii nebuni, Într-un roi de-așteptări printre nopți brumării, Muguri
DRAG DE PRIMĂVARĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369241_a_370570]
-
mea Dar știu că nimănui nu-i folosește, Fiecare-și are visul vieții în inima să Calvar sau bucurie, jumătatea lui i-o definește! Nu m-am născut să sufăr de viață Ci s-o primesc că dar la sfânt altar, Iar dacă jertfă mea va fi cuiva povața Cu bucurie o primesc, nu vă fi-n zadar! Eu am venit să-mi schimb destinul Suferinței în bucuria de-a trăi, Îmi voi sorbi amarul, precum cafeaua, din preaplinul Sorții și
POEZIE-MI DĂRUIEŞTI, CU-A TA IUBIRE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369283_a_370612]
-
cei care pier! Va plânge murirea și apoi va-nțelege cum setea i-a fost ostoită cu sânge cum carnea de duh ar vrea să se lege când viața prin rana deschisă se frânge. Va trece prin trupul întins pe altar ca ziua prin noapte în drum spre lumină și carnea-i va fi dată vieții în dar păstrând înlăuntru setea divină. Referință Bibliografică: Setea divină / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1978, Anul VI, 31 mai 2016. Drepturi
SETEA DIVINĂ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369282_a_370611]
-
Știi, mi-am pierdut lumii vederea, Mă orientez firidei focului sufletesc.Simți și tu? M-a orbit minciună ascunsă-n iubire barbar De unii și gândul de întuneric s-a aprins, Pe-a ochilor durere mi-am făcut un nou altar, Dar nu să plâng ci să mă iert pentru a-i ierta firesc. Și mie mi-a fost frică de mine, Dar firul sorții m-a coborât acolo unde Nici lumină nu stia s-ajungă, doar sentimentele Ce reușesc alchimia
HAI, SĂ NE IUBIM INIMILE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374170_a_375499]
-
Mi -e dor de răsăritul unei noi povești în care drona sufletului caută un semn ceresc un chip descris de umbra florilor aprinse în cireș din care albinele-și culeg nectarul spre a mi aduce mie toată mierea promisă în altarul începutului de vers Dar tot aș vrea să știu ce ești de- mi împlinești dorițele și -mi intri în tinda sufletului desbrăcată de orice împotrivire mândră precum o floare de cireș ce știe că din albul ei va răsări un
DRONĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374180_a_375509]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MI-E SILĂ DE TRĂDĂTORI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vă jertfiți neamul pe sfântul altar, ne vindeți trecutul cu nesimțire, cugete făr` de țară și hotar, voi putrede speranțe-n cimitire. Cuvintele voastre - fum de țigară, seci vânzători de neam și anticriști, peste voi și florile o să moară, semințe cu miros de comuniști. O soartă
MI-E SILĂ DE TRĂDĂTORI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374186_a_375515]
-
îmi plânge îndoit de-atât blestem. Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta, Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea! Când cuprinsă de durere eu voi plânge cu amar, Tu, ținându-mă de mână, să mă duci către altar Și acolo să m-așezi în genunchi, la rugăciune, Rănile și-a mea durere să le ștergi făcând minune... Capul meu să-l ții în mâna care-a stat pe cruce-ntinsă, Pentru ochii mei închiși să fii lumânare-aprinsă, Să
RUGĂCIUNE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374208_a_375537]