7,971 matches
-
Doare... doare așteptarea cuvintelor ce nu se lasă rostite, ridicând furtuni de gânduri în mintea mea, orbindu-mă cu flash-ul întrebărilor ... De ce? Sunt nopți, când mi-aș ridica mâinile a rugă și, din înaltul cerului m-aș lăsa să alunec într-o cădere liberă, eliberandu-mă de teamă cu ochii închiși și cu o singură credință, că brațele tale vor fi cele care îmi vor opri căderea. Iar vocea ta va sparge tăcerea ca pe o bucată de sticlă fără
TĂCERI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371846_a_373175]
-
adevărată prăpastie între fiii aceleiași nații, omenirea înstrăinându-se uneori de trecut și valorile spiritual-culturale care o reprezintă. La noi în țară, ca urmare a condițiilor și a conjuncturii create de democrația originală, în haosul său, mulți cetățeni români au alunecat pe panta ignoranței, indiferent că mai locuiesc sau nu în țară, uitând că pe acest teritoriu a existat de mii de ani speța din care ne tragem ca unul dintre cele mai vechi popoare de pe continent. O nebuloasă s-a
MÂNDRIA DE A FI ROMÂN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371951_a_373280]
-
știi că pe mine, negreala ta mă necăjește, și naturii nu-i place. - Bine, bine zăpadă, nu-mi mai filozofa tu atâta, că nici tu nu ești mai bună decât mine. Că de multe ori, gerul te-ngheață și oamenii alunecă și-și rup câte-o mână sau vreun picior. - Da, așa este, dar eu nu fac rău intenționat ca tine, eu fac rău din cauza neatenției oamenilor. - Bine, bine, hai că nu vreau să mă cert cu tine. Gata, tac și
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
caviarul, Luana , malteza născuse o fată, Blondă, frumoasă și reformată. Suntem chiriașii acestei lumi , Nu am nimic ce să mai spun. Nu știu nici costă o zi, Dar nicio oră, știe Herr Li. Toți au murit, strada s-a dus Alunecând, împinsă de Bruce. Ce tot îndrugi, strigă Hip-hop, Doctor în drept, ține de dop. Predestinat delfin, e și copt, Din șapte-n șapte până la opt. Punctul de i l-ai pus la plecare? Parcă nici nu are parcare. Nici obligații
DOPUL FĂRĂ STICLĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371988_a_373317]
-
Cu figurile de ceară, Au intrat tiptil, ca hoții, Și-au ieșit târziu, spre seară. Înclinați în plecăciune, Regelui să-i dea de veste S-au grăbit vesel a-i spune - Maiestate, fecior este! Lacrimi strânse de-o vecie Îi alunecă pe față, Regele, de bucurie, Plânge prima dată-n viață. Să-și revină, stă oleacă Și ia sceptrul într-o mână: - Toată lumea să petreacă Pân’ ce zorii se îngână! N-a avut țara întreagă Sărbătoare mai măreață, Au jucat, fără de
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
arcușul. Cu note înalte sau abia șoptite, arzătoare, făcea declarații de iubire, pentru ca apoi, să zvâcnească prin note zglobii, șugubețe, în arabescuri jucăușe. Și ce voce minunată avea!.. Cum ducea el arcușul pe corzile viorii! După cum erau cuvintele cântecului, arcușul aluneca lin pe corzi, ca o dulce mângâiere și vioara îi răspundea alintându-se drăgălaș. Apoi, la o zvâcnire fermă a arcușului, bărbătească, vioara îi răspundea ca o iubită în extaz, cu sunete săltărețe, incitante, făcând femeile să tresalte, răscolite de
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
albe zgribulite ca schije ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals sonor dansat parcă de fluturi *** Referință Bibliografică: vals de fluturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016. Drepturi
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372376_a_373705]
-
dispusă, fiind martoră la idilica ei întâlnire din același restaurant unde s-a întâmplat să fie și ea cu părinții. De la înălțimea pantofilor săi cu tocuri de cinci centimetri, Minodora Lepădatu îi privea pe tinerii elevi, pe sub ochelarii ce-i alunecau grațios pe nas, puțin cam mare pentru configurația feței, dându-i o aură de viclenie. Își strânsese părul într-un coc elegant, iar un lănțișor strălucitor de care era prinsă o balanță din aur (mărțișorul de la Sebastian) reprezentând zodia în
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
spațiu atât de potrivit pentru repetiții și spectacolul de astăzi. Ascultându-i pe elevii Școlii Românești din Nicosia, veți putea călători imaginar prin locurile atât de frumoase ale României, pline de zăpadă, de voie bună și veselie a copiilor care alunecă cu săniuțele pe derdeluș, construiesc oameni de zăpadă, merg cu colindul din casă în casă, înaintând cu greu printre troiene și osteniți, dar fericiți ajung acasă,alături de cei dragi, bucurându-se de darurile primite. Toate aceste imagini le vor descrie
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ ROMÂNEŞTI A FOST CREATĂ LA NICOSIA de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372426_a_373755]
-
2290 din 08 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Pe unde-ți pășesc azi tăcerea și gândul Când plânge fereastra de ploaia mocnindă Când frunza se-nclină pe digul din tindă La mine în suflet când vii Când mi-e rândul Alunecă vorba pe coji de castane Și-n via cu lacrimi adoarme uscatul Trecutul brodează cu mintea înaltul În toamnă cuvântul reclamă frisoane Născut ești în jalea pământului toată Să fii fericirea luminii din vise Vibrantele fructe de vânturi încinse Filmate
VORBĂ PE COJI DE CASTANE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372491_a_373820]
-
năpustiră asupra structurii, gata să-l doboare de pe rotițe. Pui de oameni. Miku-Miku se ascunse într-un tufiș, lungindu-și doar antenuța pentru a privi cum se cocoțau puii aceia gălăgioși în vârful schelelor, de unde își dădeau drumul în jos, alunecând pe o pantă înclinată care părea să le facă o deosebită plăcere. Ah, dar voia și el! Nu mai văzuse așa ceva în viața lui, care număra mai bine de trei sute treizeci și trei de ani stelari. Trebuia să știe cum era! Așteptă
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
știind că o mică distanță mai avea de parcurs. Se lovi însă de marginea unei pietre enorme și încercă să se agațe haotic de vre-o crăpătură. Sacul din spatele lui se desprinse pe jumătate deoarece una dintre chingile umărului îi alunecă. Mâinile întâlniră o fisură de care se agăță cu disperare însă sacul din spatele său pendulă amenințător riscând să-l tragă în adânc. Era momentul în care dacă s-ar fi descotorosit de greaua povară ar fi ieșit la liman. Cu
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
a corpului Baraba făcu însă o tracțiune cu amândouă brațele strângând din pumnii care erau prinși în fisura salvatoare. Sacul pendulă din nou în partea dreaptă iar el urlă de durere când încheieturile brațelor îi trosniră. Una dintre mâini îi alunecă din fisură și corpul pendulând se izbi de perete lovindu-se la cap. Sacul se desprinse din șoc și luă drumul adâncului. Lovit grav la cap Baraba întâlni cu unul din picioare o mică treaptă de piatră, pe care se
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
însoțitorul său, vorbea la telefon cu stațiunea piscicolă Poeni, de la care trebuia sa ia niște păstrăvi pentru masă, a auzit din salonul vecin o chemare insistenta și neobișnuită. A alergat repede spre salon și l-a văzut pe poet cum alunecase pe covor la ieșirea din salon spre baie. Ultimele lui cuvinte au fost: cu mine ați terminat! A încercat să-l ridice și a constatat că partea dreapta a corpului îi era paralizată. Era palid și încerca să vorbească incoerent
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
Publicat în: Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce-ți pasă ție ? Ce-ți pasă ție dacă pleci de lacrimile mele De câte ori în alte dați te-ai oglindit în ele ?! Și chipul tău atât de drag alunecă pe fața Spre gât ,unde că talisman îl voi purta o viață . Întinde mâna și-ți voi da o lacrima și ție Care-ți va aminti cândva de-o dragoste târzie . Îți pasă oare dacă pleci de lacrima din palmă
CE-TI PASA TIE ? de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372550_a_373879]
-
arătându-și mușchii. Nervos, cel mic, de 20 de ani, fiul nașului, îi înfige lama unui cuțit fix în inimă. Cu lama ascuțită în inima lui bună, blândă, înțeleaptă, campionul se înarmează cu bolovani, cu care aruncă în criminali. Cuțitul alunecase, de fapt, pe lângă clarinetul pe care îl avea în buzunarul dinăuntru al vestei. Merge câțiva metri, strigând în gura mare: „m-ați omorât, criminalilor!” Cade apoi la pământ, cu fața în jos, lovindu-și dinții de bolovanii de pe stradă. Apoi
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
culori de vis la răscruce de sentimente în graba plecării uităm natura o urmă de dojană în ochii celui nedefinit poate neputință poate o târzie căință a unei lumi interioare pline de petice petice nu frunze ploi ce biciuiesc altare alunecăm pe toboganul toamnelor urmele lăsate fără stăpân praf împăcarea cu tine pioasă mirare așază un gând în pragul tăcerii strângere de inimă o alee cu frunze primite dedicație o coală de scris învață omule să admiri frunzele iernii în toamna
FRUNZELE IERNII ÎN TOAMNA VIEŢII LOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372830_a_374159]
-
acoperiș se folosea țigla. Satul nu se evidențiase în timpul lui cu ceva tradițional. Construcția caselor îmbina forma de câmpie cu cea de munte. Cele care erau așezate pe pantele dealurilor Oltinei aveau temelia din piatră, cu acoperișurile țuguiate să poată aluneca zăpada sau apa ploilor care erau abundente, până toamna târziu. Podurile caselor erau frumos amenajate, cu rafturi cioplite de mâna bărbatului, pentru proviziile de iarnă și bârne groase unde se băteau cuie și se agățau funiile de ceapă și usturoi
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
gândul că el te va strânge în brațe pentru o noapte, iubirea nebună îți curge prin vene o viață. Întotdeauna lângă o adevărată femeie pașii îți devin nesiguri, sângele ei fierbe, clocotește, îmbracă realitatea în mătasea viselor ei. O viață aluneci pe pojghița ei subțire. Femeie, în tine dragostea țipă... Bărbații tresar doar la auzul geamătului tău, nici un muzician nu a putut să-ți prindă desăvârșirea pe portativ. Ești singura pasăre care-și ține trilul ascuns doar pentru clipele de iubire
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
-ți spună vântul care de-o vreme mi se încurcă în plete cu mâinile lui subțiri, cu degetele fine îmi mângâie indecent pielea îi simt buzele tremurând roșii petale de mac adormindu-mi pe umăr trupul lui de bărbat tânăr alunecând lasciv în patul meu din proaspete ierburi. Tu arzi. Trupul tău e cuprins de flăcări. Te repezi asupra mea, ca un șarpe uriaș cu o sută de capete toate alunecând înfometate brațele tale țesând pânze de păianjen din care iubirea
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
mac adormindu-mi pe umăr trupul lui de bărbat tânăr alunecând lasciv în patul meu din proaspete ierburi. Tu arzi. Trupul tău e cuprins de flăcări. Te repezi asupra mea, ca un șarpe uriaș cu o sută de capete toate alunecând înfometate brațele tale țesând pânze de păianjen din care iubirea să nu mai aibă scăpare în timp ce tu acum doar o magmă caldă erupi înăuntrul meu. Pentru o clipă mă cutremur. 262 Poem de iubire În inima ta crin înflorit sunt
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
-mi curgă pe umeri Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele În podul palmei luna mi se rostogolește ca un bănuț Cheamă-mă, îmi spune și râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători Își lipește buzele de buzele mele ca o pecete Timpul pășețte tiptil privind în urmă Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău îmi spune Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile Îl simt
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători Își lipește buzele de buzele mele ca o pecete Timpul pășețte tiptil privind în urmă Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău îmi spune Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile Îl simt gâdilându-mă cum îmi urcă prin vene, El, primul bărbat ce-a ales să fie seva iubirii mele fără sfârșit . 268 Noi suntem altfel Noi suntem altfel Ca două litere alăturate
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
foarte mirat de ce mi-ai adus femeia pe care o am l-am întrebat? el m-a luat de mână zâmbind și am pornit pe urmele tale la colțul străzii bărbatul care te aștepta nu eram eu dar buzele tale alunecau pe obrajii lui ca pe un drum deja știut. ochii tăi râdeau așa cum mie nu mi-a fost dat niciodată să-i văd. în brațele lui te-ai lăsat cuprinsă de durere am închis ochii când trupul tău și trupul
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
275 Poem indecent În negre cascade mi se rostogolește părul pe umeri el îmi mângâie fruntea și ochii, și gura hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt buzele umede pe rotundul
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]