9,188 matches
-
colț de cer, o rază de soare, o floare, un petic de iarbă, un strop de mare,Unde să dormim, să visăm, să ne iubim. Îmi place când, rezemata la pieptul tău,Iti simt inima galopând, frematând. Aș vrea să alung din privirea ta norii grei,Să ridic cortina și să triumfe lumină, bucuria, speranța,Să desenăm cu vârful aripilor curcubeul.Iubesc zâmbetul , privirea ta caldă,Setea ta de iubire, de viață,Chipul tău senin când suntem unul,Liniștea pe care
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
roadele verii grădină. Istoria crește din grâne, Bătrână-i, dar și mai bătrâne Mormintele plâng în afară. Mult dor de Bălcescu mă ara... PĂRINȚII Povară bătrână apasă Pe tâmple, pe creștet, pe față, Începem...E iar dimineața Și vremea ne-alungă de-acasă. Nu-i vis împlinirea, mit nu e Ei gârbovi așteaptă la ușă : Acestea-s bunica, mătușa, Din care uitarea se suie! Căci curgerea-și cere tainul; Părinții sunt glas și cuvânt: O parte sunt vară, pământ, O parte
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373403_a_374732]
-
Tresare ca deșteptat din somn.) S-au risipit. Sera: Cine? Malu: Merele. Sera: Din bunăvoința ta s-au risipit. Malu: Au încercat să evadeze zadarnic. Sera abandoneză mătura și adună merele împrăștiate pe masă în coșul din care au fost alungate.) Malu: Ce faci? Sera: Strâng ce ai aruncat tu. Malu: Nu mai strânge. Vor încerca iarăși să fugă. Sera: Stai în colțul tău și lasă-mă să-mi văd de treabă! (Malu se reîntoarce pe canapea.) Malu: M-a trimis
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
ÎNGERI... Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1366 din 27 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Era la primul său răsărit de soare în anul 1976,și îi era teamă că de s-ar stinge steluțele, noaptea ar fi fost alungată din ceruri, dar zâmbi și din zâmbetul lui răsărea, în culori și mai vii, curcubeul, căci se năștea un alt îngeraș ... - O, Doamne, cât e de frumos pe pământ! Oare oamenii chiar văd toate aceste frumuseți? se întreba îngerașul. Mai
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
fete pentru școală, a văzut ursul. Nu-i venea să creadă. A început să strige cu un glas stins ca într-un vis. Vecinii au ieșit cu securi, furci, cu ce au apucat în mâini și au reușit să-l alunge de moment. Au fost alertate organele locale și vânătorii din zonă, dar n-au mai dat de urs. Crezând că a fost rătăcit și a plecat pe drumul întors, făcând fel de fel de scenarii, mulți nedumiriți de adevăr, au
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
din mare cu gust de apă sărată, sărutul care i-a pus pe jar toată liniștea netulburată atâta vreme. Abandonă cartea și fugi în baie. Trebuia să facă un duș ca apa rece ce-i va biciui corpul, să-i alunge gândurile neliniștitoare. Se plimba prin cameră ca un leu în cușcă. Trebuia să pună capăt pentru totdeauna acestei stări. Dacă se va întâmpla ca și cu cel din Brașov, pretendentul la inima sa care aflând de nivelul său de pregătire
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
cuvântului. Nu sunt ortodox practician, chiar dacă nu mă deranjează faptul că alții o fac. - Bine atunci, fugi la tine în cameră și ne întâlnim la ora patru pe plajă dacă mai ai chef de bronzare. - Nu plec de aici nici alungat de poliție fără un pupic. - Bine atunci, dar pleci imediat. Ana se apropie de bărbat și închizând ochii se ridică pe vârfuri ca de obicei, să primească pupicul pe care i-l promisese. Observă cum brațul lui îi cuprinse mijlocelul
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
interioare. Dacă era la fel cum era Cristina, poate că nu își făcea atâtea probleme, dar ea nu era Cristina despre care nu știa aproape nimic. Putea să facă ce-i place, însă ea își dorea liniștea. Dorea să-l alunge pe Aurel din gândurile sale și să fie la fel de liberă ca în ziua când a intrat pe ușa acestui hotel. De ce nu mai poate să se elibereze ? Cine-i controla gândurile, simțurile și dorințele ? Dacă ar fi fost după cum dorea
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
cer, soldați și oameni furioși Privesc la regele săracilor, curioși... Dar El își duce crucea, smerit...! Of, Doamne te uită cât sânge și chin Și iartă-i sacrificiul și crucea fă-i scrum Să tacă tobele cu al lor bum-bum...! Alungă vântul din colb și suspin... Crucea este grea, drumul tot mai greu Arhanghelii privesc și din dinți scrâșnesc; Cât poate îndura Fiul în corp omenesc... Sau poate Fiul e chiar Dumnezeu...!? Bum-bum, bum, timpanele surzesc Lacrimile-I țipă cu sânge
DRUMUL CU LACRIMI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371330_a_372659]
-
un cuvânt ce-a înghețat prematur, Hai, vino la răscruce, să vezi că am dat vamă Un suflet primenit și un potir de aur Din care tu, iubite, să bei fără vreo teamă. Prin necuvinte-ți iau suspinul dintre gânduri Și-alung din pomul vieții o pasăre de pradă, Încep să mă-ngrijesc de mugurii dim ramuri Și mă închin la toamnă să fie iarăși caldă. Referință Bibliografică: Dorințele năluci / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
și în hazarde, Pare o lumânare ce nu arde Sau o arteră fără pic de sânge. Când șansele se vor prea revanșarde, Elanul se oprește și se frânge, Aripa se topește, ochiul plânge, Neîmplinirile atacă-n hoarde. Numai speranța ne alungă norii, Dârzenia, credința vin și ele, Ca să găsim acele traiectorii Spre soare și spre alte mii de stele, Să câștigăm și lauri și victorii, Iar vieții să îi ridicăm castele. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: HAZARD / Leonte Petre
HAZARD de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371393_a_372722]
-
vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
cer, Am deșertat, lud , în penel, Plutind sub mantie de vis, Adie-n iz de paradis, Păcate vechi, din jar nestins, De plumb și fier. Ce e cu tine? Ce păcat... Ascuns în umbră, ferecat, Sufletul tău de poame dulci, Alungă clipe dragi și lungi... În toamnă cor de nibelungi Peste asfalt. Se-așează bruma peste vii Dar Eminescu nu-i... Să știi Vechi catedrale au apus, Sub țol de frunze, nepătruns, Mit alegoric și confuz... Ani mii și mii. Se
OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371376_a_372705]
-
unul să țină adunate gândurile celuilalt în același loc, altfel ele vor zburătăcii spre zări pierdute. E nevoie de doi ca dimineața, să-ți fie scăldat în drag de viață primul pas; E nevoie de doi, ca ziua să-ți alungi oboseala sau nemulțumirea în ,,nu sunt singur!” E nevoie de doi, ca seara, bucuria să-și închidă ochii într-un strălucitor drag, luminâd interioare; E nevoie de doi ca supărarea să se topească sub ascultarea celuilat, E nevoie de doi
DOI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371465_a_372794]
-
cer, soldați și oameni furioși Privesc la regele săracilor, curioși... Dar El își duce crucea, smerit...! Of, Doamne te uită cât sânge și chin Și iartă-i sacrificiul și crucea fă-i scrum Să tacă tobele cu al lor bum-bum...! Alungă vântul din colb și suspin... Crucea este grea, drumul tot mai greu Arhanghelii privesc și din dinți scrâșnesc; Cât poate îndura Fiul în corp omenesc... Sau poate Fiul e chiar Dumnezeu...!? Bum-bum, bum, timpanele surzesc ... Citește mai mult Drumul cu
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
încremenit îngerii din cer, soldați și oameni furioșiPrivesc la regele săracilor, curioși...Dar El își duce crucea, smerit...! Of, Doamne te uită cât sânge și chinși iartă-i sacrificiul și crucea fă-i scrumSă tacă tobele cu al lor bum-bum...! Alungă vântul din colb și suspin...Crucea este grea, drumul tot mai greuArhanghelii privesc și din dinți scrâșnesc;Cât poate îndura Fiul în corp omenesc...Sau poate Fiul e chiar Dumnezeu...!? Bum-bum, bum, timpanele surzesc... VIII. AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
el și mi-am adus aminte de mine, la paisprezece ani. O furie oarbă mi-a întunecat pe loc gândirea: - Dispari mă, amărâtule,de aici ! i-am spus și l-am împins brutal pe scări.Așa am vrut eu să alung rapid imaginea copilăriei mele de care nu mai vroiam să-mi amintesc.Ajunsesem ,pe nesimțite,fostul meu patron.M-a privit mirat,apoi s-a ridicat grăbit și-a dispărut în noapte.Așa cum am dorit.... Am urcat curva în jeepan
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
-Brrr, brrr, parcă simt miros de boală, tresare fără noimă aparent ascultătorul. Frânele ambulanțelor... vocile sanitarilor... gemetele răniților... Saci cu morți. Și brațul drept mă-junghie până la țipăt... Da, da, am fost lovit... Îmi amintesc perfect! Și, după ce-și alungă o umbră de pe frunte, mormăie către sine: Vedenii! Doar vedenii! Mai trage-o carte: Sunt norocos: am tras decar! Nedumerit, cu privirea încețoșată, T. îl întreabă: -Ce spui ? Vorbești de răni și moarte? Dar ce rostești... Și revenindu-și cu
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > E PRIMĂVARĂ-N SUFLET Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului E primăvară-n suflet Iarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înalta smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintată, Pădurea se alintă cochetă, în alb înveșmântată.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cânta dorul, O frunză în cădere, în
E PRIMĂVARĂ-N SUFLET de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371490_a_372819]
-
Adâncurilor hotărî să nu își mai amărască zilele cu vederea acelei pocitanii și îl trimise să trăiască într-una din peșterile părăsite de la marginea împărăției. Mai mult, pentru că împărăteasa nu voia în ruptul capului să se despartă de copil, o alungă din palat și își luă altă împărăteasă. Ei, de data aceasta, noua împărăteasă îi născu deodată doi feciori neasemuiți, cu păr negru lucios, ochii ca tăciunele și pielea întunecată ca pământul. Mândru nevoie mare de cei doi copii, împăratul uită
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
an și că galeriile ei formau un labirint din care nu puteai să mai ieși dacă nu aveai inima curată. Prințul nu se temea de o astfel de peșteră, pentru că nu dușmănea pe nimeni, nici măcar pe tatăl său care îl alungase sau pe frații săi care îi doreau sfârșitul. În a treia zi de căutare, bătrâna cârtiță reuși să găsească galeria care să-i ducă pe toți în peștera Râului Adâncului. Împărăteasa recunoscu pe dată locul în care se îmbăiase înainte de
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
se domolise defel. Tot ce își dorea era să se bucure de soare și de flori alături de Garofița. Se cunună în cele din urmă cu Prințesa Florilor, iar Împăratul Adâncurilor se întoarse în palatul său unde își pedepsi ceilalți fii, alungându-i pe amândoi într-o peșteră adâncă din care să nu mai iasă decât atunci când se vor împăca, așa încât să poată conduce împreună ținutul de sub pământ. Uneori, temutul împărat al adâncurilor străbătea labirintul de galerii până la peștera Râului Adâncului unde
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
mai e vreme Să ne luăm de mână și-n suflete uniți, Să ne alegem soarta, făcând a noastră vrere Să scuturăm povara ce ne ține-adormiți! Ridică-te române precum ai tăi străbuni! În dragostea de frate sădită e tăria, Alungă din spinare o șleată de nebuni Și apără-ți pământul cu nume ROMÂNIA! O țară-avem, doar una! Ne-o deteră străbunii Cu munți, păduri și ape, s-o ducem mai departe Cu Dunăre și mare , că nu-i doar pentru
TREZIȚI-VĂ ROMÂNI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371513_a_372842]
-
Să-I deschidem, să-L lăsăm să aștepte, să-L poftim altădată? Iată dilema creștinului din zilele noastre. Suntem veșnic ocupați, tulburați, n-avem timp de El, neștiind că de fapt, n-avem timp pentru propriul suflet. Și respingându-L, alungându-L, ne primejduim veșnicia și propria mântuire. Partea a doua a volumului se intitulează „Cântec și rugă” - și cuprinde poeme-rugăciuni de aceeași factură spirituală. Poeta cere răbdare, îngăduință, iertare, tărie în credință. Unele poezii sunt scrise în rimt de doină
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]