5,855 matches
-
te-am prețuit, domnule Ioanide, nu știudumneata ce părere ai despre mine. Talentul dumitale e recunoscut. Ioanide înlătură impacientat cu mâna în vânt complimentul. - Eu spun adevărul, insistă Hagienuș. Lumea rea măbîrfește, dumneata nu lua în seamă... Știi cum sunt amicii. Eu cunosc pe dinafară lucrările dumitale: casa Chiriadi, casa Penescu, școala nr. 12, Banca populară... - Cu ce te pot servi, domnule Hagienuș? căută arhitectulsă curme adulațiile impiegatului orientalist. - Nu pot să-ți spun în drum, te rog să poftești la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Așa ceva nu poate plăti un om ca mine, dar am să-ți plătesc totuși, fii sigur. - Firește, admise Ioanide ironic, gratis n-am să-ți fac. Cîndplanul va fi gata, ți-l voi înmîna contra cost. Bineînțeles, cu preț pentru amici. Hagienuș păru încîntat și, dând glasului o nuanță confidențială cu clipiri din ochi și scuturări ale pungilor obrajilor, Bietul Ioanide chemă pe arhitect în fața unui volum gros, bine legat, și-i arătă fără comentarii o colecție de reproduceri de desene
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
hainelor sale, o blîndeță distinsă a privirilor infirmau această ipoteză. Era un critic de artă și un artist discret, care-și neglija opera, deși mai valoroasă decât își închipuia însuși, și căruia, din cauza priceperii lui în materie de istoria artelor, amicii îi ziceau Expertul. Saferian Manigomian îl consulta în mod obișnuit. - Și apoi, zise Demirgian - un fel de comisar general al lui Saferian, cel mai tânăr și mai înalt dintre cei patru și cu nasul teribil de cocoșat -, avem scrisoarea care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în lume nu s-ar fi prezentat în vizită la cineva pe jos. Când pleca pe undeva, de nu avea îndată la dispoziție un vehicul, dădea telefoane, trimitea servitorii și în cazuri desperate aștepta în fața porții, în speranța prinderii vreunui amic cu mașină, ceea ce se întîmpla prea adesea. Încolo, Gaittany ducea viață ponderată, în felul ei, dormind suficient, mâncând bine, fără exces, ca orice burghez, îmbrăcîndu-se confortabil și înnoinduse fără a deteriora și arunca constumele vechi. O chibzuială discretă prezida în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ea să ofere câteva bucăți pe care le socoti agreabile pentru un câine. Mai mult, Pomponescu disertă asupra fidelității rasei canine, evocă iarăși viața sa în raport cu acest subiect, descrise amănunțit o cățelușă pe care i-o dăruise la Londra un amic englez, adăugă chiar cu ironie bonomă că aceasta fusese singura ființă cu adevărat fidelă pe care o cunoscuse. Infatuarea obișnuită a lui Pomponescu, atenuată de melancolia decoroasă și plină de tact, dădea un rezultat social plăcut. Ministeriabilul cumpărase de la o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
buzunar, și trecîndu-și-o pe la nas, rămase multă vreme pe marginea patului, absorbit de gânduri. VI În zilele următoare, zvonul că ar fi murit Conțescu începu să circule, ajungând chiar la urechile lui Pomponescu. Acesta fixase o dimineață când primea pe "amicii săi politici", acum însă, sub pretextul ministeriabilității, ziua luase proporțiile unei săptămîini. Pomponescu poseda o casă fără etaj, de aparență modestă, într-o stradă dintre Calea Victoriei și Bulevardul Lascăr Catargi. Imobilul era de fapt destul de somptuos și îndeosebi sala mediană
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea grupul său. Fost de câteva ori ministru, reprezentant al mai tuturor corpurilor de prestigiu, se alegea în permanență în Parlament și se afla gata a intra în cabinetele de compromis, în calitate de personalitate. De aceea acasă întreținea o mică curte. "Amicii săi politici" veneau în anticamera sa, ședeau de vorbă între ei ca la club, fără măcar a da ochi cu stăpânul casei, care, în biroul său, lucra sau simula a lucra, și din când în când primea pentru câteva clipe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din cauza exiguității locuințelor și a fragilității lor. Cu toate astea, Ioanide observase că construcțiile de aparență modestă, făcute de zidari până prin 1900 și câteodată și în primul deceniu următor, aveau zidărie solidă și cubaj suficient. Arhitectul, aflîndu-se în casa unui amic posesor al unei astfel de case, zicea deodată: "Bre, de ce nu îndrepți tu casa asta după regulile artei?" Amicul dădea din umeri, avea aerul să creadă că locuința nu făcea două parale. Ioanide scotea atunci un metru subțire de metal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zidari până prin 1900 și câteodată și în primul deceniu următor, aveau zidărie solidă și cubaj suficient. Arhitectul, aflîndu-se în casa unui amic posesor al unei astfel de case, zicea deodată: "Bre, de ce nu îndrepți tu casa asta după regulile artei?" Amicul dădea din umeri, avea aerul să creadă că locuința nu făcea două parale. Ioanide scotea atunci un metru subțire de metal, carnetul și creionul și începea să facă măsurători într-o odaie, urcîndu-se pe un scaun, întinzîndu-se pe pântec, ca să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
metru subțire de metal, carnetul și creionul și începea să facă măsurători într-o odaie, urcîndu-se pe un scaun, întinzîndu-se pe pântec, ca să poată introduce metrul pe sub mobile. În fine, combina repede o schiță, pe care o lăsa pe masă amicului, indicând și suma aproximativă. Acesta se lăsa cucerit de idee, devenea obsedat și, aproape fără greș, chema pe Ioanide, care, cu o promptitudine uimitoare, ajutat de Butoiescu-BotticelIi, transforma în interior somptuos o odaie banală. După executarea isprăvii, Ioanide venea din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Acesta se lăsa cucerit de idee, devenea obsedat și, aproape fără greș, chema pe Ioanide, care, cu o promptitudine uimitoare, ajutat de Butoiescu-BotticelIi, transforma în interior somptuos o odaie banală. După executarea isprăvii, Ioanide venea din când în când la amicul său și, așezîndu-se picior peste picior, își contempla opera. Niciodată nu se repeta. Clientela de acest soi era așa de largă, încît Ioanide își putea permite a refuza comenzile mari ce nu-i conveneau. De la o vreme, totuși, lumea începea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
om mai puțin perspicace ce creier ascunde țeasta sileniană a orientalistului. Conduita Regelui Lear era a unui copil leneș și a unei femei curioase. E foarte adevărat, indiscreția era un viciu obștesc în casa lui, totuși, lucru remarcabil, Panait Suflețel, amicul și inamicul etern al lui Hagienuș, avea aceeași meteahnă, încît se pune întrebarea dacă rătăcirea spiritului lor într-o lume cu totul inactuală nu le dădea această puerilitate în viața zilnică. În privința aceasta i se întîmplă lui Hagienuș odată un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chiar desfacerea lor, în chipul următor: unul din prietenii lui Petrișor fu prins de Hagienuș în oraș având la braț câteva cărți din cele mai arătoase și mai prețioase ale orientalistului. - Da' ce ai acolo? Întrebă acesta. - Niște cărți, răspunse amicul, extrem de interesante. Le-amluat de la un anticar. A cumpărat o bibliotecă întreagă de cărți științifice și le dă ieftin. Am luat multe. Hagienuș ceru să vadă cărțile și se făcu alb la față. - Astea sunt cărțile mele! - Tot ce se poate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se făcu alb la față. - Astea sunt cărțile mele! - Tot ce se poate, eu le-am luat de la anticar! - Cărțile mele, se scânci copilărește Hagienuș, agonisitecu trudă, cine are asemenea opere în Romînia? Și imploră (și pe drept cuvînt) pe amic să nu înstrăineze volumele, îl rugă să i le revândă. Apoi îndată, în panică, se întoarse acasă. - Nu mă nenorociți, copii, gîndiți-vă și voi că este unDumnezeu sus! Se poate să faceți asemenea ispravă? O viață de om am pus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu arta arhitectonică. În legătură cu doamna Ioanide se petrecu în acest timp un incident și comic, și penibil. Pomponescu nu întîrzie, firește, să afle de felonia lui Ioanide (după gândul lui intim) și cea dintâi reacție când i se comunică de către amicii malițioși fu că se acoperi de o paloare mortală și-și mușcă mustața cu o violență neobișnuită pentru temperamentul lui plin de decor. El nu văzu aci dezerțiunea Ioanei, ci o jignire personală, o insultă premeditată din partea lui Ioanide, lucru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
De tribunalul grupului conspirativ din care face parte,pentru că, vă spun sincer, am auzit că fiul dumneavoastră e membru în Mișcare. - M-am convins și eu de asta, confirmă Ioanide. - Ei bine, de curând i-am auzit pe junii mei amici de careîi vorbesc spunând într-un moment de indiscreție că unul dintre ei a fost flagelat pentru lipsă de grijă, nu-mi aduc aminte în ce; mânuirea documentelor, așa ceva. Despre cine vorbeau n-am aflat, dar acum bănuiesc că era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
secretul vacanțelor direcțiilor de muzeu. Nu rareori trecea pe la Academie, cu o notă, spre a consulta în sala de lectură a bibliotecii unele lexicoane. De aci se abătea pe la Gaittany, la care, la vremea prânzului, era totdeauna amplă audiență de amici. Intra la "Capșa", ba chiar în restaurante și bodegi, dacă i se părea că a zărit pe cineva cunoscut, dădea în fine târcoale peste tot unde se putea afla ceva. Când șantierele lui Ioanide erau în drumul său, se urca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cinci, dacă nu ieșea în oraș, își punea un șorț al Aurorei peste indigentul său costum de casă și se cobora în grădină, unde, prevăzut cu toate instrumentele, tăia și curăța trandafirii, plivea florile, stropea cu furtunul. Surprins de vreun amic, Suflețel avea totdeauna la îndemînă vreun citat dintr-un poet agrest. Seara, clasicistul asculta la radio unele posturi străine numai pentru concerte din muzica clasică. Fără a fi meloman, își nota numai producțiile de reputație stabilită (Mozart, Bach, Haydn, Beethoven
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Reprezentantul lui Deutsche Buchhandlung m-a rugat să-l însoțesc. - De unde-l cunoașteți? - Am venit în același tren din Germania. - Ce rost avea să-l însoțiți într-o afacere care nu vă privea? - Am fost rugat. - Cine v-a rugat? - Amicul meu Hangerliu. - De ce folos puteați să-i fiți lui Fleischlein într-o afacere de închiriere? - Sunt student în drept, puteam să-i dau consilii juridicela redactarea contractului. - Dar Fleischlein e și el jurist. - Jurist german, nu cunoaște procedura locală. Apoi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
te aștepte un ceas afară în automobil? - Erau interesați să știe ce am auzit la curs din punct de vedere politic. Ei n-ar fi putut intra, căci ar fi atras atenția. - Și pe urmă unde i-ai dus pe amici? - Până într-un loc mai aproape de locuința unuia, unde s-au dat jos, iar eu m-am întors acasă. - Nu vrei să-mi spui cine erau amicii din mașină? - Nu interesează. E necavaleresc să pun în poziție delicatăniște oameni numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căci ar fi atras atenția. - Și pe urmă unde i-ai dus pe amici? - Până într-un loc mai aproape de locuința unuia, unde s-au dat jos, iar eu m-am întors acasă. - Nu vrei să-mi spui cine erau amicii din mașină? - Nu interesează. E necavaleresc să pun în poziție delicatăniște oameni numai fiindcă i-am plimbat puțin cu mașina. - Ai o morală excelentă! Interogatorul lui Ilie Albescu, de paisprezece ani, din strada Episcopul Partenie: - Zici că știi ceva în legătură cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu te bagi în politică. Astfel Suflețel decise a face o vizită, perfect inutilă, lui Hangerliu, în care scop solicită intercesiunea lui Gaittany. Acesta chemă la telefon pe fiul numismatului. - Să trăiești! debută el. Aci Gaittany. Uite, Max, aci este amicul nostru Panait Suflețel. Vrea să-ți vorbească. Poți să-l primești? Glasul răspunse ceva satisfăcător, căci Gaittany zise: "Perfect!" și încheie convorbirea. Hangerliu acorda lui Suflețel întrevederea cerută. G. Călinescu Câteva cuvinte despre Hangerliu devin necesare. Acesta părea să aibă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chiar populare, fiind acceptat cu plăcere prin lipsa lui de mofturi și prin prestigiul numelui. Intra pe la recepții, unde devasta pur și simplu bufetul, fiind mereu cu gura plină și cu buzunarele umflate de alimente luate pentru acasă. Pândea pe amici prin cafenele când mergeau la mese comune și se însoțea cu ei, iar la plată se scuza, mărturisind candid că n-are decât un leu. De altfel, nimeni n-a pretins vreodată ca Hangerliu să plătească, iar ideea de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
această propunere. - Pozitiv! Hangerliu făcuse propunerea ca să alimenteze dialogul, complet indiferent la afacerile altora, așa încît ideea compromiterii lui Suflețel, presupunând că i-ar fi venit în minte, îi era ininteligibilă. Smărăndache spunea când avea prilej anecdota cu sinuciderea. Un amic se prezintă la Max. "Vreau să mă sinucid, împrumută-mi un instrument." "Vrei să te sinucizi? Întrebă banal Hangerliu. Interesant! Cu ce?" "Cu ce-o fi, cuțit de vînătoare..." "Fi donc! Cuțit de vînătoare! Numai apașii uzează de cuțite." "O
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îl dezamăgise într-un chip așa de neprevăzut, o elementară cruțare a demnității personale cerea să se informeze discret dacă Ioana îl mai avea în vedere. Un chip decent de reapropiere ar fi fost prin madam ValsamakyFarfara. Despre aceasta, însă, amicii lui Pomponescu nu scoteau o vorbă, din grija de a evita orice aluzie la nefericitul incident cu Indolenta. Evaziunea sistematică era tot așa de stridentă, și Pomponescu roși când Gulimănescu, începînd a pronunța numele doamnei Farfara, îl reînghiți repede, alarmat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]