5,016 matches
-
său Virgil Ciotoianu, care locuia în blocul ALMO 3 de deasupra magazinului Bucur-Obor și care se ocupa cu reparații de televizoare. Până să intre în subiect, arhitectul admiră fototapetul de pe peretele sufrageriei acestuia, înfățișînd un lac roșu ca sângele în amurg și un pin uriaș, negru ca smoala. Vorbiră despre noile televizoare color, în fine, Popescu îl informă despre planurile lui, iar depanatorul, după ce se gândi puțin, surprins neplăcut de originalitatea de gândire a vărului său, îl întrebă de ce nu-și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din spatele blocului, scîn-teind câte zece minute într-o melodie limpede ca diamantul, apoi cufundîndu-se iar în căutări și frământări miloase, de care arhitectul nici nu avea habar. Anotimpurile se roteau amestecîndu-și culorile, rulîndu-și norii pe cerul niciodată același, dar fiecare amurg și fiecare răsărire de stele îi găsea pe cei doi în spatele parbrizului Daciei 1300, ajunsă murdară de praf în ultimul hal. Noroc că Profesorul se îngrijea să-i mai încarce acumulatorul din timp în timp și să mai treacă cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea, în lungul nervilor spinali, organele interne, celulele hexagonale ale ficatului, inima cu embrionii ei electrici, suprarenalele și marea incintă a vezicii urinare, cobora ca un amurg ploios în coapse și alerga de-a lungul femurului, tibiei și peroneului până în vârful degetelor de la picioare, înlocuind fiecare celulă, fiecare mitocondrie, fiecare fărâmă de acid nucleic, cu o încîlcire muzicală. Copleșit, având senzația de destrămare a lumii pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
drept că Maitreyi începuse să slăbească, iar Chabù, care se liniștise deodată după criza din 10 septembrie, avea și ea nvoie de plimbări în aer liber, după atâta timp petrecut închisă într-o singură cameră. Și plecam astfel în fiecare amurg, ca să ne întoarcem la nouă sau zece noaptea. Chabù nu vorbea aproape nimic și sta de obicei pe bancă sau la marginea apei, privind, cântând ușor, lăcrămând. Noi doi rămâneam aproape de ea și ne vorbeam mult, ne îmbrățișam în ascuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trei luni primi telegrama: "Ai avut dreptate. Te voi iubi toată viața. Veronica." "Ai să fii fericită. Adio." În aceeași săptămână plecă în Irlanda. Fără mustața blondă și fără acel breton care îl făcea să semene cu anumiți poeți din amurgul romantismului, nu-i era teamă că va fi recunoscut de cineva. De altfel, după întoarcerea din Malta, frecventa alte medii, în primul rând lingviști și critici literari. Uneori, în cursul discuției, venea vorba despre cazul Veronica-Rupini; după întrebările pe care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din funcționarii din Geneva va veni la domiciliu ca să supravegheze împachetarea materialelor. Era, desigur, un specialist și fusese informat de natura obiectelor care trebuiau împachetate. După ce-au transportat de la bancă două lăzi aproape pline, au lucrat amândoi până aproape de amurg. Cu excepția caietelor de însemnări intime și a câtorva obiecte personale, totul a fost împachetat în saci și cutii, sigilate și numerotate. Câtva timp i-a fost teamă că evacuarea materialelor ar putea indica iminența catastrofei, dar o serie de visuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras, acoperite de mușchiul verde negru. Aici, penumbra dulce a salonului, împăienjenindu-se de amurg, mobila de mahon care nu mai lucește a nou, conversația Profesorului Mironescu, încălcând cu bună-știință codul monden care i-ar cere să rămână spumoasă, agreabilă și superficială. Iar dincolo de cămașa cu guler tare, gheara puiului de vulpe care i se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai apucat să te simți prost pentru gafa ta, pentru că nu mai aveai În cap decît ciorapii negri, prost făcuți, ai Monei, mai precis forma lor suplă și triunghiul alb al chiloților care se Întrezărea umbrit de nailonul negru, În amurgul care Între timp ajunsese și sub masa voastră... Și cuvintele ei ademenitoare: Stai lîngă mine la Întoarcere, bine? Ai stat... mă rog, e un fel de a spune, pentru că de fapt nu ai stat, la adăpostul Întunericului, deranjați de puținele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acesta e propriul său popor. Raportul pe care Îl primește Înainte de a pleca la aeroport e, de asemenea, liniștitor. Raportul, nu se știe exact din ce motiv (poate din obișnuință?), e coafat, e o minciună. Pe 17 decembrie după-amiaza privim amurgul timpuriu ascunși de adierile de vînt tăios În dosul unei biute de pămînt. Fumăm, e un moment de liniște, o liniște grea, plină de neliniște. Pe sub ușile Închise din jurul nostru se strecoară o presimțire stranie. Toți părem preocupați de ceva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
secolul al XVIII-lea, cea care fusese dărâmată pentru a lăsa loc actualului Institut. Obținu efectul dorit. Era sâmbătă seara. Clopotele bisericii St. Olaf, foarte distincte pe vreme umedă, mai ales când vântul sufla dinspre apus, dădeau un fundal sonor amurgului cețos, vag cafeniu. În casă, toate luminile erau aprinse, încălzirea centrală funcționa, storurile erau trase. Fiecare fereastră avea storuri interioare, toate decorate de Ned Larkin, tânărul pictor descoperit de Geoffrey Stillowen. Scena cea mai ambițioasă, care reprezenta întreaga familie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Înainte cu o clipă putuse vedea crengile copacilor, de un verde fraged, argintate de felinarele străzii, luminile din Papuc și, ceva mai departe, luminile de la Belmont. Pentru ca, brusc, totul să se învăluie într-un întuneric vag amestecat cu cenușiul unui amurg ploios. Pomenindu-se pe neașteptate în obscuritate, Tom își lăsă umbrela deschisă în iarbă și încercă să distingă contururile de la acoperișul Papucului. În timp ce se străduia să-și acomodeze ochii cu bezna, vântul îi luă umbrela, făcând-o să zboare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în carcasa ruinată a casei, pardosită cu iarbă și margarete și piciorul-cocoșului. Înăuntru, printre rămășițele părăginite ale zidurilor care păstraseră doar două frumoase ferestre elisabetane, plutea o atmosferă stranie, sepulcrală, de parcă, în ciuda soarelui luminos, casa ar fi fost cufundată în amurg. În locul năpădit de iarbă, care fusese cândva holul mare al casei, constatară că se reverbera un ciudat ecou și Tom îl convinse pe Emma să cânte. Cântase motetul lui Blake. Emma băuse la prânz whisky și Riesling cât încăpuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care ieșise din casă. Nimic. Dar ce-i cu toată mizeria asta de aici? Nimic. Las-o așa. Deschizând larg ușa garajului, Alex o urmă pe Ruby în casă. Capul straniu din salcâm părea să strălucească în lumina misterioasă a amurgului. George fusese sincer convins când îi atribuise lui John Robert o lipsă de vanitate și o orgolioasă indiferență față de „ce spune lumea“. Dar convingerea lui era falsă. Tom ajunsese mai aproape de punctul vulnerabil, ba chiar periculos de aproape, când vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rozanov, această minune să fi pogorât asupră-mi sub forma unei transfigurări a făpturii mele, a unui mister pe care abia de-l înțeleg?“. Se ridicase de pe canapea. Se dusese în bucătărie și băuse puțină supă. Ieșise în stradă, în amurgul călduț, calm, învăluitor. Intrase în cea mai apropiată cârciumă, La Șoarecele de Bibliotecă și acolo auzise despre moartea lui William Eastcote. Și i se păruse că și acesta e un semn, anume că Bill Șopârla își oferise viața lui, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un asasin, nu ești! Cu ajutorul preotului, George izbuti să se ridice, foarte încet, în picioare. Era limpede că își pierduse vederea. Se clătină pe picioare, întinzându-și ambele mâini. Sprijinit de preot, se târî până la potecă. Se înserase, cerul de amurg căpătase o nuanță verzui-întunecată. Când porniră să înainteze, foarte încet, braț la braț, părintele Bernard îl întrebă: — Unde te duc? — Du-mă acasă, în Druidsdale. S-a întors Stella. Ce s-a întâmplat mai departe Verdictul anchetei asupra decesului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Se pare că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea Toaibă. Sergentule, tu ai spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când amurgul leșios năvălea prin geamurile vagonului, s-a auzit zgomot de fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară prin geamul pâclos. Abia se sfârșise zgomotul trecerii peste pod și trenul și-a încetinit mersul. În cele din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cavalerul abia întors din cruciade. Volumul aduce, prin urmare, în primul rând, o amplă imagine a pregătirii omului pentru instalarea irevocabilă a finalului, care-l determină să declare: Urăsc moartea. Versurile amintesc, de pildă, afirmații ale lui Emil Cioran din Amurgul gândurilor, potrivit căruia, obsedat de el însuși, poetul este un egoist; un «univers» egoist. El nu-i trist, ci lumea toată-i tristă-n el. Prin analogie cu aserțiunea cioraniană de mai sus, se poate spune că, în poemele sale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fie cu înfățișările lui solemne, copacii, nucul, gutuiul, salcâmul, prunul, ulmul, vișinul, frăgarul, arinul. Străbătând, așadar, spații felurite - ca geolog, cu privire de artist, receptiv la toate nuanțele vieții -, poetul identifică o risipă de trăiri în orice moment (dimineața, în amurg, noaptea etc.), în orice formă de relief, pe dealuri, câmpii sau pe versanții împăduriți, dominați de euritmii: Până la urmă și-au încropit cântătoarele / Euritmia în pădurea ce-a adormit / (...) / Până la urmă și torenții cad / Dintr-un versant și din altul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
frunza toamnei bruma lucindă de mistere/ Mă mprejmuie...; Aurării de toamnă se cuibăresc sub pleoape...; E toamnă iar, se-mbracă-n fulger ceara, / Ning merele duios pe umbra noastră grea..., iar momentul din zi preferat - trimițând tot la romantism - e amurgul: Iar tu-mi vorbești de-amurguri în surpare: / Cu noi troianul unui veac intră-n chenare...; Ecourile rupte din plin amurg de ceară... Asociată cu toamna, cu trecerea timpului, o nostalgie, mergând până la tristețe incurabilă, venind de demult, învăluie totul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Mă mprejmuie...; Aurării de toamnă se cuibăresc sub pleoape...; E toamnă iar, se-mbracă-n fulger ceara, / Ning merele duios pe umbra noastră grea..., iar momentul din zi preferat - trimițând tot la romantism - e amurgul: Iar tu-mi vorbești de-amurguri în surpare: / Cu noi troianul unui veac intră-n chenare...; Ecourile rupte din plin amurg de ceară... Asociată cu toamna, cu trecerea timpului, o nostalgie, mergând până la tristețe incurabilă, venind de demult, învăluie totul: Tristeți din alte veacuri m-așteaptă-n priveghere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fulger ceara, / Ning merele duios pe umbra noastră grea..., iar momentul din zi preferat - trimițând tot la romantism - e amurgul: Iar tu-mi vorbești de-amurguri în surpare: / Cu noi troianul unui veac intră-n chenare...; Ecourile rupte din plin amurg de ceară... Asociată cu toamna, cu trecerea timpului, o nostalgie, mergând până la tristețe incurabilă, venind de demult, învăluie totul: Tristeți din alte veacuri m-așteaptă-n priveghere...; Nisipul mort deasupra mării / Într-o clepsidră se ntrupează. / Se-aud cum curg prin îngeri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Popescu), Am auzit că dacă te prăpădești în somn, visul rămâne acolo, între tâmple,ca un cristal. Am să las vorbă să mi-l scoată cu grijă să nu-l spargă, ca să se uite Cristian la el când vrea... În Amurgul gândurilor, Emil Cioran face o afirmație care, la prima vedere cel puțin, e paradoxală: Suntem superiori morții doar în dorința de a muri, căci ne murim moartea trăind. Când aceasta își răsfață în tine lipsa ei de margini, clipa finală
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
șapte culori. Aceste fapte ne determină să concluzionăm că ochiul uman prezintă o vedere diurnă Țcolorată), una bitonală (crepusculară) și unitonală (nocturnă), acesta comutând la unul din aceste trei tipuri de percepție în funcție de intensitatea luminii. În vederea crepusculară Țîn zori sau amurg), când intensitatea luminii este mai scăzută, ochiul devine mai sensibil la culorile reci, la indigo, în timp ce roșul apare întunecat. Vederea diurnă este dominată de culoarea galben (fenomenul Purkinje). În lumina puternică, datorită depășirii pragului de sus al sensibilității la culori
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
galben (fenomenul Purkinje). În lumina puternică, datorită depășirii pragului de sus al sensibilității la culori al ochiului, nuanțele par a se confunda (fenomenul Bezold-Brücke). Exemplu concret: în lumina prea puternică, petala de mac pare colorată identic cu floarea păpădiei. Spre amurg, gălbenelele scapără în lumini albăstrui (fenomenul Elisabeth Linné), datorită imprimării unei puternici imagini consecutive. Alt fenomen vizual îl constituie persistența impresiilor - dacă privim câteva clipe soarele strălucitor și apoi ne luăm repede ochii de la el, imaginea sa, ca un disc
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
condiții. 2 Zoom-ul optic înseamnă posibilitatea “apropierii” obiectelor printr-un sistem optic reglabil. 3 Balansul de alb - se referă la proporțiile și nuanțele culorilor care produc senzația de alb Țde ex: lumina soarelui și lumina unui bec fluorescent, lumina amurgului sau a becului cu filament). 4 Focalizare - acțiunea prin care un sistem optic și mecanic concură la realizarea unei imagini clare pe senzor. 5 Rezoluție = numărul de pixeli pe unitatea de suprafață. Aici are sensul de numărul de pixeli ai
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]