3,631 matches
-
saloanele lui Gr. Suțu, reprodusă din presa vremii: „De câteva săptămâni d. Gr.C. Suțu a deschis frumoasele sale saloane eleganței Bucureștilor. Joia trecută a fost o splendidă serată danțantă unde tot ce este mai elegant în societatea noastră s-a amuzat până la ziuă. Obicinuiții acestor saloane cunosc îndestul amabila recepțiune a d-lui și d-nei Gr. Suțu, pentru ca să mai avem trebuință să mai descriem această serată. Grațiozitatea și eleganța damelor noastre ne dispensează de orice detaliuri. La acest bal se afla
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de altă parte, nu gustam malițiile sale referitoare la colegi și cunoscuți, care, prin ricoșeu, mă atingeau și pe mine. N-avea rîsul unuia cu darul umorului, înveselitor, ci al unui ironist: acid, pieziș, interogativ. Nu cred că m-am amuzat de-a binelea vreodată în prezența sa. Ca pregătire, era un romanist integral, cu pilonul de bază în franceză, însă tip oral, cu puține antecedente scripturale, obligat abia în ultimul deceniu să redacteze cursuri, ba să treacă și un doctorat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
teza despre paternitatea învățăturilor lui Neagoe Basarab, lucrare de erudit. Manifestă apoi o remarcabilă consecvență: scrie ceea ce crede și crede (las la o parte acum deosebirile de „credință”) în ceea ce scrie. În fine, ideile lui au o dată controlabilă. Nu mă amuză însă deloc cînd îl aud vorbind despre scriitori în limbaj de hipodrom: „merge” sau „nu merge” pe cutare „cal”. Parior entuziast, mizează în momentul de față pe Eugen Barbu, despre care are păreri excelente. Spune că în București „se citesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un ins cu imaginație epică și cu ceva umor. Bineînțeles, e vorba despre femei, un fel de prostituate rurale, care cedează repede, ca niște cățele, dar și de văduve amărîte, care „o fac” pentru un tăbîltoc de făină. Ceea ce-i amuză pe ceilalți sînt tertipurile morarului, cît și unele ciudățenii ale „victimelor” sale. După știrile de la zece, se stinge lumina. Nu pot să adorm. Se aude rumoarea mașinilor și, uneori, pocnetul celor ce merg pe trotuar. Gîndul îmi fuge în sute
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
conștiincioși și gospodari eminenți. Sau invers! De curînd, am rupt-o și cu șlică, deoarece s-a purtat decepționant. A rămas Trandafir, care, conștient de dificultățile firii mele, încearcă (adesea și reușește), prin lungi și savuroase „epistolii” superficiale, să mă „amuzeze”. Mai există, last but not least, cei trei ieșeni (Drăgan, Constantinescu, Apetroaie, ultimul mai rezonant sufletește). Bilanț sărac, aproape trist, dar care - avînd în vedere mărturisirile unora mai în vîrstă decît mine - se încadrează totuși „în limite normale”. în preziua
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
murit pe cînd bea un pahar cu apă, el care toată viața lui a băut numai vinuri alese!” L-am cunoscut și eu pe la diverse ședințe. Nelipsit din prezidii, unde figura pe criteriul că e „reprezentativ”, mă irita și mă amuza prin „nesimțirea” lui. Dormea aproape de fiecare dată, în fața a cinci-șase sute de oameni, tresărind abia perceptibil doar cînd se schimbau vorbitorii la tribună, însă uneori nici atunci. Era deseori criticat, înghiontit, avertizat, dar lua notă zîmbind de tot ceea ce se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a văzut refecat în „Săptămîna”, el îl disprețuiește profund pe nașul său literar. Teodor Mazilu, Marin Sorescu, Angela Marinescu, șt. Bănulescu și alții, în genere scriitori de succes, au fost minimalizați de Profesor cam în același fel. Verva sa comică amuza, delecta, contraria, nedumerea. S-a rîs în hohote prelungite, zgomotos. Uneori însă (ca în cazul observațiilor de natură filologică), din pură inerție. În ceea ce mă privește, m am simțit ca într-o expoziție de caricaturi reușite, fără a mă lăsa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
așa se zice! - principalul „factor de decizie”, dar nu-mi fac iluzii că se va întîmpla așa. Odată hotărîrea luată, orice protest devine inutil, căci nu obții decît un simulacru de „înțelegere” sau compasiune de la cei ce, în secret, se amuză de toată zbaterea. N-am rezistat să nu-i spun că dușmanii revistei sînt, de fapt, cei ce pretind că se „ocupă” de ea „pe linie de partid și de stat”. Aceștia s-ar simți eliberați de o mare grijă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a prefacerii mentalităților e prezența masivă a sătenilor și chiar a țiganilor corturari. Într-un fel, e sezonul lor. În afară de pavilioanele balneare, spațiile cele mai frecventate sînt parcul și strada T. Vladimirescu. Ori de cîte ori trec pe acolo, mă amuză sonoritatea acesteia. Se vorbește ca în anecdotele lui Amza Pellea cu „E-te-te, bre, al dracului!”, „Unde fuseși, mă zăpăcitule?”, „Plecă, bă, Ursu înainte, tu de ce nu te duseși după el?” Reactivitatea olteanului se exprimă prin limbaj. Femeile vorbesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pagină întîi atît de deșănțat colorată, ca aceea pe care i-a prezentat-o Genoiu. Ulterior, numărul a fost „ajustat”, dar în esență a rămas tot bălțat și encomiastic. Ciudat, în loc să aibă remușcări, pe Genoiu această tragere de mînecă îl amuză. Lucrul e cu atît mai trist, cu cît excesul de zel înseamnă, în acest caz, lipsă de gust. *Revista italiană „Expresso” (febr. ’83) consideră regimul din România unul „dintre cele mai arhaice”, din cauza prezenței la conducerea țării a unui „clan
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
A vrut să spună că scrierea istoriei cere o privire sintetică, de sus. în caz contrar, „nu vezi pădurea din cauza copacilor”! Vorbele sale să fi fost și un apropo la faptul că eu citez pe foarte mulți? *Și frizerii se amuză de clișeele limbajului oficial! Ieri, în timp ce mă tundea, Valentin îi povestea vecinului său de scaun, Mocanu, că îi merge destul de bine, „ca oricărui individ multilateral dezvoltat” ce urmează „indicațiile prețioase”. Cauza crizei acestui limbaj o constituie, desigur, abuzul de formule
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
său intim și al regelui Herod, încît a dat numele de Nicolai și plăcintelor pe care i le trimetea. „De aici a provenit - zice autorul articolului - că în zilele lui Hesychiu (secolul VI d.Chr.) plăcintele se numeau Nicolai”. Mă amuză, o clipă, ideea de a propune ca, de dragul reluării „tradiției”, ele să fie rebotezate la fel, dar îmi dau seama că vechea denumire afectuoasă ar putea să pară o ironie la adresa unei persoane care nu e istoric, dar e „pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un bun creștin. E drept, săptămâna aceasta, a Patimilor, mi-am îmblînzit gîndurile și miam temperat, pe cît am putut, gesturile. Dar m-am surprins, nu o dată, ca și-n săptămînile precedente ale postului, tentat de lucruri frivole, m-am amuzat sau m-am iritat din motive banale, pe scurt, n-am avut o constantă atitudinală. Rămînerea în același climat face imposibilă schimbarea, reînnoirea psihică și morală. Mă îndoiesc, de altminteri, că aceasta ar fi posibilă. Oamenii sînt ca arborii, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a schimbat: inginerul (care, de fapt, nu-i decît tehnician) și alții au mai multă încredere în el. „L-am depășit pe Bran!”, zice, mîndru, așteptînd reacția mea. Eu nu înțeleg prea bine în ce constă această depășire și mă amuz de comicul formulării sale. Uite, bag seama, poate există și un asemenea gen de întrecere, și un asemenea ideal! Lîngă mine, Vasile fumează și transpiră, încîntat de progresele sale. Cu teama de a-i strica reveria, îl întreb totuși: „Cine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îi privește realist și nu cruță pe nimeni. Ca să fie convingător, a arătat (scenă de efect, excelent mimată) cu cîtă nespusă silă pun odraslele noastre mîna pe cîrpa de șters tabla. M-am uitat în sală: tăticii și mamițele se amuzau. Neexistînd individualități puternice, clasa lui Ducu e mai omogenă, mai solidară, cu un climat de toleranță reciprocă. În cea a Roxanei sînt cîțiva „monștri de egoism”, fapt care a și dus la apariția „grupulețelor”, indiferente unul față de altul sau ostile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trecuți printr-o facultate de filologie. Deși de felul meu sînt un om curios, eu însumi înghit greu așa ceva. Utile, fără îndoială, ca exercițiu de seminar, aplicațiile metodei structuraliste (semiotice, semantice etc.) la debutantul Ionescu sau Popescu, cînd nu mă amuză, mă lasă indiferent. În schimb, de vreo 25 de ani, citesc și recitesc pe Sainte Beuve, France, Lemaître, Thibaudet, De Sanctis, Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu, Perpessicius, Ralea, Cioculescu, Ciopraga, Piru, Marino și interesul pentru ei nu s-a tocit. Îi simt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prăpastiei. Se lamenta și amenința. „Mă distrugi cu gelozia ta”, i-ar fi spus nevastă-sa. Citînd-o, adăuga imediat: „Am s-o distrug, căci sînt dur!... Ha, ha, ha! Vrea să fugă din tîrgul ăsta, dar n-are unde!...”, se amuza sadic. Aveam senzația că am nimerit într-un „happening”. Uneori îmi venea să rîd, alteori mă emoționam de anumite vorbe. M-am despărțit de el la intersecția de lîngă Policlinică, sfătuindu-l să se ducă acasă și să fie rezonabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
localnic ori străin, îi amintește scenele în care „Mistrețul” s-a manifestat ca... „un porc”, ca „o fiară”, „inuman”. Dar, în dorința de a fi persuasiv, împrumută el însuși ceva din ferocitatea celuilalt. Toată tărășenia asta ar trebui să mă amuze, însă nu se întîmplă așa, pentru că, deși am motive să-l antipatizez pe „Mistreț”, nu pot uita că a procedat la fel și cu mine cînd eram mai sus decît sînt acum. După atac, iată replica: STIMATE DOMNULE EUGEN BARBU
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să mă încontrez cu dînsul, căci îi minimaliza pe unii dintre cei ce-mi fuseseră «dascăli» sau îndrumători: Eusebiu Camilar, Al. Dima și Constantin Ciopraga. Între timp, m-am obișnuit cu «masacrele» sale , care nu mă mai alarmează, ci mă amuză, pentru că, adesea, au un caracter ludic. Considerat un «critic rău», nu cred că i se pot contabiliza mai multe durități decît altora. Luptător adevărat, face deosebire între război și pace și nu e ranchiunos pînă în pînzele albe. Unii dintre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era foarte tînăr) intelectualul fin, cu lecturi și reflecții de calitate, scriitorul deprins să-și ia temperatura spirituală. În al doilea caz, se vede autorul „făcut”, cu „idei primite”, fără psihologie și fără simțul limbii. Sigur, ar merita să mă amuz, dacă aș ști că lucrurile acestea le observă și alții, însă „Vatra” e a șasea revistă care publică fragmente din Conversație în oglindă, după „Ateneu”, „Cronica”, „Convorbiri”, „România literară”, „Tribuna”. Acest succes de plasament mă obligă la o lectură în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu o vagă autocritică pentru faptul că n-a fost sensibil la unele din propunerile lor. „Puturoșii” (cum le zicea pînă mai ieri) deveniseră dintr-odată un fel de „eroi ai muncii socialiste”. Curios, nici unul n-avea aerul că se amuză de această metamorfoză. Uleiul laudelor îi înmuiase. Nu-și mai aminteau locurile din suflet ulcerate de „înjurături” și „mojicii”. Nici unul nu părea să se gîndească la capcana unui divide et impera. Am privit liniștit „spectacolul”, știind că asemenea „luni de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vecină. *Promisiunile cu care sîntem momiți au ajuns să fie atît de deșănțate încît, chiar de a doua zi de la formularea lor, nu le mai crede nimeni. Aseară, cînd mă întorceam de la lansarea volumului Intonații, în fața mea trei tineri se amuzau pe seama cuvîntării din 25 octombrie a Marelui șef: „L-ai auzit pe Ceaușescu la televizor? La anu’ o să avem fiecare cîte 90 de kilograme de carne!” „Asta înseamnă jumătate de porc”, a apreciat, aparent serios, unul dintre ei. „Cu sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să vă trimit, „În premieră absolută”, cum se spune astăzi, copii după cele realizate cu ajutorul dvs., poate vă va face plăcere. Altfel, cum v-aș putea procura o 716 bucurie sau o satisfacție? Mă gândesc, iată, să Încerc a vă amuza cu această... avanpremieră a notelor referitoare la Broscuța, despre geneza căreia mi-ați vorbit. Nu vi se pare interesant? În orice caz, e sigur că nimeni dintre comentatorii lui E. Lovinescu habar n-a avut până acum ce Încifrează această
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ai cercului de la „Sburătorul”, cu editori ai altor scriitori citați În agendă (spre a elucida titluri neclare și nume de personaje din scrieri Încă inedite), cu specialiști În greacă, În sârbă, În germană, și câte și mai câte. Ca să vă amuzați, vă voi spune că de două săptămâni nu reușesc să aflu ce-i cu „sfinții de ghiață” de la 10 mai, care nu sunt de găsit În lucrările de etnografie curente (Îmi spune domnul Datcu, 720 folclorist avizat). Chestiunile de resortul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
republicii. Ceaușescu mângâia paharul cu suc de portocale rece, dar se mulțumea numai cu atâta. Pentru gâtul lui sensibilizat de atâtea discursuri, medicii îl sfătuiseră probabil să evite băuturile reci. Nouă, celor înșirați în spatele celor mai mari, ne trecuse setea amuzați de această scenă: douăzeci de perechi de ochi ațintiți spre paharul cu suc rece al președintelui și spre buzele acestuia, ochi ce parcă se rugau. Întrebările ce se puneau secretarului general se auzeau clar, dar răspunsurile nu veneau deloc. Ceaușescu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]