5,509 matches
-
analizată în momente diferite, ca și elementele care o compun. Un subiect A, un canal cu un mesaj, un subiect B. Unități izolate, distincte, reperate în momente diferite ale acțiunii. Mișcarea de transmitere, ca și la bila de biliard, este animată continuu. Își păstrează "cantitatea" pînă la întîlnirea unui obstacol sau a unei dificultăți. Cînd operația s-a terminat, mișcarea a atins starea de repaos, dar ar fi putut continua dacă nu ar fi întîlnit obstacolul, căci nu există nici un motiv
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
urmărim acum compoziția socială a partidelor minore. Putem remarca în Partidul Social-Democrat prezența unor intelectuali doctrinari. Printre deputații social-democrați, un sfert erau oameni de litere extra-muros, ținuți departe de universitate, iar aproape toți ceilalți erau muncitori, funcționari sau cooperatori. Intelectualii animau acest partid și nu elementul proletar, la fel ca în cazul partidelor social-democrate din Germania sau Austria și în opoziție cu laburismul englez care își datora forța sindicatelor. Deși Partidul Social-Democrat Român a fost creat înainte de sfârșitul secolului al XIX
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
înșiși erau foarte tineri. Apariția Gărzii de Fier a marcat, printre altele, un conflict între generații. Metodele violente preconizate și practicate de acest partid, mai ales asasinatul politic, ar trebui să fie explicate nu numai prin ideologia fascistă care le anima, ci și prin faptul că mulți dintre militanții săi erau declasați sociali sau tineri fără viitor profesional. Figuri emblematice Președinția Partidului Național Liberal se transmitea din tată în fiu. Fondat în 1875 de frații Ion și Dimitrie Brătianu, după moartea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mai Înaltă treaptă a omului social, după preot, se’nțelege, sau după mag sau profet, cum vreți - preotul nu este și un profet cu fața Întoarsă spre trecut? -, aceea de pedagog: nu să-i Învăț pe alții, ci, cu acea anima ce mă locuiește, feminitatea indisociabilă creației, să-i „asist” pe lectorii mei, să „presimt” nu atât bolile cu care se mândresc, ci pe acelea care vor veni și... de care se tem! Și-apoi, copil cum am rămas - copil dizgrațios
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
deduse, metaforice, artistice - timpuri mai calme, mai libere?! Ca să nu mai spunem că aceste forme „deduse” erau adeseori mai convigătoare, mai explozive, decât toate celelalte fraze și Îndemnuri directe la luptă. Marsilieza francezilor, creată de un tinerel ofițer necunoscut, a animat și mobilizat mii și mii de inși din diverse straturi sociale, dramele lui Schiller au aprins nu numai În ducatele germane flacăra speranței unor posibile libertăți civice, dar au măturat Întreaga Europă de atunci cu flacăra egalității și a demnității
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
s-o spun azi, deoarece o afirmam și atunci, mai sunt martori din lumea literară care-și pot aminti dacă simțul nostru de onestitate civică nu ne-a părăsit cu totul În vâltoarea unor alte lupte și sentimente ce ne animă azi, În libertate! -, domneau două tipuri de reflexe ce, o spuneam eu atunci, veneau din afundurile noastre istorice: complexul „drăguțului de Împărat”, cum l-am numit, gândindu-mă la naivitatea lui Horea, care credea că Împăratul de la Viena e străin
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ei bine, iată, Parisul venea, În ochii și În senzorii Încă inflamați ai adolescenței mele sentimentale și viguroase, să-l Înlocuiască: Bucureștii eterni, ce nu puteau să dispară cu una, cu două, În ciuda tancurilor sovietice, a noilor guvernanți, mitocani, săracii, animați de crude și brutale resentimente pentru tot ce era Înalt, ciudat și fără preț, capitala aceea a Românilor, punct, cerc magnetic pentru toți cei care visau să publice În litera românească - și Într-o literatură liberă, mândră! -, acel București, acei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sunt trimiși să studieze În Europa de Vest sau SUA și cei care-și caută „acolo” un mod de viață, Înstrăinându-se. Pe mine mă interesează mai puțin acest exod, mai mult sau mai puțin, cât „psihologia” care Îl susține și-l animă. Adânca, grava, generalizata nemulțumire a tinerilor față de starea de fapt a României de azi! O insatisfacție care ascunde prost nemulțumirea, iritarea, de fapt, față de adulții acestei țări, acuzați pe față sau altfel de ruina României, de mentalitățile ce agravează rămânerea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai vorbit, iar acum, după părerea ardeleanului și a Neamțului din mine, tu trebuie să reziști! Nu numai succesului care deja te Înconjoară În forme diferite și indiscutabile, dar trebuie să reziști propriei tale naturi, a pulsiunilor geniale care te animă, dar care te pot și clătina! Să așezi un picior ferm pe acea «platformă» a artei tale ca să poți produce, spre deosebire de atâtea genii românești care «au promis, clar și convingător», dar care s-au prăbușit apoi În sterilitate, alcool sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ohrana brutală a țarilor, sub interdicțiile Bisericii, ale oricărei Biserici, de Răsărit sau de Apus! El, acel tânăr inflamat de idei, de pasiune creatoare, de glorie - da, de glorie și, dacă În secole revolute gloriile militare erau cele care Îi animau pe tineri, apoi au fost cele științifice și artistice, care le-au servit ca modele. Eliade, Înainte de a fi fost un prozator și un savant, a fost o „energie” de acest tip, ca și Cioran de altfel, tineri clocotind de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tineri ai anilor ’20, acei „tineri speciali” care apar uneori În anumite generații, acei tineri care nu se Înscriu precum congenerii lor În „turma umană de bun-simț”, adică printre cei care urmează docil modele calme, medii, ale antecesorilor sau sunt animați de interese și cariere avantajoase. Deoarece numai astfel putem explica un fapt În esență inexplicabil, ce ține de o fractură extraordinară În viața a două genii românești - Eliade și Cioran -, care-și văd existența, creația și ideația chiar, rupte În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mult, după opinia mea, de una dintre acele, vai, numeroase domnii române, dar și greco-turcești, din medievalitatea noastră târzie, cu o putere discreționară a Domnului care, din „venetic” vrea să-și afirme apartenența și chiar descendența din vârfurile legendar-istorice, dar, animat de un hybris plantat pe o bază culturală și ereditară primitivă, izbutește a „crea monștri”: atât fizici, industriali, cât și În mentalul maselor, enorm dezorientate de cele două calamități majore care s-au abătut asupra lor - un război ce amenința
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
meu de putere - cea spirituală, se’nțelege! -, la instaurarea acelui climat propice și dinamic al unei mari națiuni. Mare prin rezistența ei În istorie, mare prin vârfurile ei creatoare și mare, cu siguranță, prin idealurile culturale și umaniste ce o animă și trebuie s-o anime, idealuri care, unele dintre ele, cel puțin, par oarecum blazate chiar și În marile focare de cultură ale Europei. Mircea Eliade, dar și alții, era convins că aici, În „Est”, noi avem „misia” de a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se’nțelege! -, la instaurarea acelui climat propice și dinamic al unei mari națiuni. Mare prin rezistența ei În istorie, mare prin vârfurile ei creatoare și mare, cu siguranță, prin idealurile culturale și umaniste ce o animă și trebuie s-o anime, idealuri care, unele dintre ele, cel puțin, par oarecum blazate chiar și În marile focare de cultură ale Europei. Mircea Eliade, dar și alții, era convins că aici, În „Est”, noi avem „misia” de a prelua, cu vigoarea și „naivitatea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
depline, nobile, regale ale realizării, ale creației. Trebuie Încă o dată să-i aplicăm acea „cheie de cifru” și să Înțelegem altceva din ceea ce vrea să ne convingă cu atâta ardoare; ca și atunci când are nostalgia după „coasta Boacii”! Poate este animat În acele clipe de iluzia sau nostalgia increatului - cercetată și la divinul Goethe, cu probabilitate! Nostalgia paradisiacului pe care o are doar acela care are norocul de a fi izgonit din Raiul ce se află „dincolo de Bine și de Rău
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și atitudinea pe care acesta o promovează schimbând totul în Opăriți: se opune hotărârilor arbitrare ale directorului școlii, înfruntându-l cu diverse prilejuri, fapt care îi atrage simpatia oamenilor, face să renască moralitatea unora (Mihai Șerban, Donia Rașcu, Ion Cârjan), animă ședințele de sindicat și consiliile profesorale etc. Asumându-și propoziția lui Anatole France ("nimic nu e sigur, totul e posibil"), naratorul inventează o poveste ale cărei evenimente spectaculoase nu sunt motivate în economia textului: alături de un discurs despre viața omului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de mai mulți ani în revistele literare, cu deosebire în "Ateneu" încearcă, în Eminescu Dialectica stilului, o sinteză, de mare ambiție, a tuturor substructurilor operei. Conjugare de metode stilistică, tematism, comparatistică desfășurând o scriitură multiplană, demersul lui Theodor Codreanu este animat de o neobișnuită fervoare asociativă. De aici farmecul și de aici, totodată, riscurile cărții. Premisele teoretice sunt două: romantismul eminescian este "romantismul fundamental", sintagmă ce trece în plan secund referințele la linia Hugo-Musset-Lamartine ș.a., promovând relația Baudelaire-Eminescu-Rimbaud, de unde modernitatea spiritului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
filosoful postdecembrist care susține un "postmodernism de cartier" sau Mihai Zamfir, profesor universitar și ambasador care crede că intelectualitatea română suferă de "maladia Eminescu", acutizată între timp, precum și de alți "profeți mincinoși" care nu încetează să mărească lista detractorilor. Deși animat de cele mai bune intenții, Theodor Codreanu se iluzionează că prima putere în stat ar fi cartea, Cartea lui Eminescu, desigur. Lucrurile poate ar sta așa, dacă deciziile importante ar veni din partea celor care-l apreciază pe marele poet. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de ei, reproșându-le că "n-au înțeles până la capăt" cutare sau cutare lucru. Ori în care căuta să pătrundă "ceva mult mai adânc" decât au făcut-o. Asemenea autosugestii constituie combustibilul care-l ajută să înainteze în incursiunile sale. Animată de un spirit înnoitor, cartea e scrisă cu fervoare, are un ritm dinamic, palpitant de pasiune, fapt care trezește curiozitatea și stimulează acorduri sau dezacorduri. Ce e "complexul Bacovia", descoperit de Theodor Codreanu după "îndelungi meditații"? E identificarea în viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
momentului. El își gândește și scrie cărțile în mica sa așezare moldavă, Huși, departe de bătăliile aprinse de pe scenele literare și din culisele acestora, ceea ce nu înseamnă că ar fi străin de mizele dacă nu și de efectele acestora care animă asemenea înfruntări. Dintr-un interviu recent publicat la Chișinău reiese, de pildă, că Th. Codreanu a pus la punct, în 2002, nu mai puțin de cinci titluri aflate în diferite faze de tipărire. Unul dintre acestea a apărut la Fundația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sănătos) Eminescu. Și, dacă s-ar mai aduce ajutorul numai a doi dintre medicii de specialitate, care s-au exprimat în problema Mihai Eminescu (așa, ca în Psihiatrie), un dr. I. Nica (cu cărțile lui: Eminescu structura somato-psihică și Vis animi) și, un al doilea, dr. Ovidiu Vuia (cu cartea Spre adevăratul Eminescu, lăsându-le deoparte pe cele de mai înainte) s-ar vedea că argumente, în favoarea celor care clădesc, sunt chiar mai multe decât ar fi nevoie. Dar, după 1989
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a d-lui Theodor Codreanu, Mihail Diaconescu. Fenomenologia epică a spiritului românesc, care explorează un univers plin de semnificații, fără prejudecăți sau exprimări tabuizate. În peisajul literar actual cartea aceasta este un eveniment. Totuși dl. Theodor Codreanu pare mai degrabă animat de un spirit analitic de mare finețe decât de construcții de mare amploare ori de sinteze. Spunem aceasta fără să uităm volumele pe care dl. Codreanu le-a dedicat lui Eminescu, Caragiale, Bacovia (volum pe care am avut bucuria să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eticheta "Busuioacă de Bohotin" sau "Zghihară" (pentru întărirea spiritelor, a solidarității întru bine), ci primim și literatură de aleasă calitate. Când spunem Huși, ne gândim la un orășel patriarhal, situat, pitoresc, într-un amfiteatru divin, mărginit de biserici și podgorii, animat de iubitori de carte, de-ar fi să-l pomenim pe colegul biblioteconom Constantin Donose sau pe părintele Dobzeu. În registrul scriitorilor consacrați în ultimele decenii, îi aflăm consemnați pe Ion Alexandru Angheluș (Dumnezeu să-l odihnească în pace!) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unele voci) și mumificat, pus "la produs" (cum s-a încercat / întâmplat în 2006) în sens publicitar-utilitar, supus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemitism ș.c.l.), idolatrizat și clișeizat, Eminescu se încăpățânează să rămână o permanență. Problema Eminescu animă și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt" nu are un rol muzeal și este, indiscutabil, mai mult decât un brand cu care ne fălim ori, dimpotrivă, pe care îl contestăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
există nici o îndoială în privința gândului ce l-a determinat pe rege să-i încredințeze Patriarhului președinția Consiliului. În realitate, el este acela care devine, din acest moment, prim ministru”. Noul cabinet era „un guvern eclectic”, compus din oameni de centru-dreapta, animați de un spirit de datorie și o doză de oportunism politic, care avea misiunea de a restabili și menține ordinea în țară. Tocmai de aceea, primele măsuri instituite au fost îndreptate în această direcție: declararea stării de asediu, instituirea cenzurii
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]