12,966 matches
-
Book, Milano 1987: fundamentală mai ales pentru acea „Retractatio” a autorului față de precedenta ediție din 1938; în aceasta, Marrou corectează unele teze precedente slab fundamentate și, aprofundând și nuanțând judecata sa asupra lui Augustin, prezintă geniale ipoteze privitoare la cultura antică târzie (cf. supra, p. ???); J. Pepin, Ex Platonicorum persona. Études sur les lectures philosophiques de Saint Augustin, Hakkert, Amsterdam 1977; U. Pizzani - G. Milanese, De Musica di Agostino di Ippona, Augustinus, Palermo 1990; O. du Roy, L’intelligence de la foi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tratatului despre Muzică (De musica), ale cărui prime patru cărți și o parte din cea de-a cincea fuseseră scrise la Milano; acum, Augustin completează cartea a cincea și o adaugă pe a șasea. Acest tratat este semnificativ pentru cultura antică târzie, atât păgână, cât și creștină, prin interesul său pentru teoria numerelor, pentru raporturile dintre ele, și conține și expuneri de prozodie și metrică pentru că amândouă se bazează pe număr: numărul, atunci când este descoperit în interiorul realității, are funcția de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
instituie această opoziție se datorează faptului că, deși imperiul devenise creștin, învățământul nu se schimbase și era bazat pe disciplinele culturii păgâne. În consecință, Augustin vrea să delimiteze o cultură creștină care să nu fie bazată exclusiv pe cunoașterea autorilor antici, ci și pe a celor creștini, și care să păstreze totuși ceea ce anticii descoperiseră, nu numai în sfera literaturii, ci și în aceea a științelor și a filosofiei: toate disciplinele care au drept scop înțelegerea Scripturii și, ca atare, cunoașterea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se schimbase și era bazat pe disciplinele culturii păgâne. În consecință, Augustin vrea să delimiteze o cultură creștină care să nu fie bazată exclusiv pe cunoașterea autorilor antici, ci și pe a celor creștini, și care să păstreze totuși ceea ce anticii descoperiseră, nu numai în sfera literaturii, ci și în aceea a științelor și a filosofiei: toate disciplinele care au drept scop înțelegerea Scripturii și, ca atare, cunoașterea lui Dumnezeu. A patra carte, de aceea, a fost considerată, și pe bună
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
L. Alici, Paoline, Milano 1989; BA 11, 1949 (De doctrina christiana: J. Combès); NBA 8, 1992 (Introd. de M. Naldini, L. Alici, A. Quacquarelli, P. Grech, trad. de V. Tarulii). Studii: H.I. Marrou (Sant’Agostino e la fine della cultura antica, op. cit.) examinează pe larg această operă. În plus: D. De Bruyne, Saint Augustin reviseur de la Bible, în Miscellanea Augustiniana, II, Roma 1931, pp. 521-606; F. di Capua, Il ritmo prosaico in S. Agostino, ibidem, pp. 607-764; F. Darrell Jackson, The
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aștepte cu intenția de a publica totul atunci când avea să fie terminat, scriitorul și-a dat seama că unele cărți ce nu erau încă gata de publicare îi fuseseră sustrase pentru a fi difuzate (un caz destul de frecvent în lumea antică); ar fi vrut să denunțe furtul și să renunțe la publicare, ulterior însă, la insistențele prietenului său Aureliu, episcop al Cartaginei, s-a hotărât să revadă partea deja compusă și să termine lucrarea, rescriind partea a doua a cărții a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
descoperirea unor florilegii cu noi omilii de către G. Morin și C. Lambot prin 1930 și foarte recent de către Dolbeau. De fapt, abia începând cu secolul al XVI-lea a fost adoptat, în cazul lui Augustin, ca și al altor scriitori antici, criteriul privitor la reunirea într-un ansamblu unic a ceea ce circula divizat în mai multe părți. Bibliografie. Ediții: CSEL 34, 1895-1898 (2 vol.); 44, 1904; 57, 1911 (Epistulae: A. Goldbacher); 88, 1981 (1*-29*: J. Divjak); BA 46B, 1987 (1
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și amintirea în epoca lui Draconțiu, ci tot un epillius în hexametri, analog cu cele deja amintite din componența Romulea. Elementele mitice sunt eliminate aproape complet din narațiune (ele deveniseră de-acum elemente exclusiv ornamentale ale expunerii literare); firește, din antica tragedie a lui Oreste și din problematica eschiliană n-a rămas nimic aici. Poetul african nici măcar nu-l citise, probabil, pe Eschil. Drama e foarte colorată, excesiv de retorică și cu foarte multe discursuri. Au mai fost atribuite lui Draconțiu și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a creștinismului din epoca greco-romană care s-a răspândit începând cu primele predici ale apostolilor și care căpătase o precisă fizionomie literară; cele mai importante figuri ale acestei epoci, adică Grigore cel Mare și Isidor din Sevilia încheie deja epoca antică și marchează începutul Evului Mediu. Fără îndoială, evoluția istorică nu permite (se știe) o limitare cronologică și nici măcar o separare centrată pe o personalitate, care e oricum plasată întotdeauna într-un context istoric, dar se poate spune foarte bine că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar fi putut întări și mai mult datorită tentativelor încununate de succes care tocmai în acei ani duseseră la rezolvarea așa-zisei „schisme a lui Zenon”, încheiată în 518. Dacă procedăm la o examinare globală a literaturii creștine din lumea antică, Boethius ne apare în aceeași lumină în care am văzut că se conturează și figurile lui Sinesius și Nonnus în spațiul grecesc. Personalități de formație păgână, însă fără îndoială creștini, cel puțin dintr-un anumit moment al vieții lor, ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aibă și finalități literare. Bazându-se pe aceste două instrumente, cel al dialogului urmat de secvențele poetice, Consolatio se dezvoltă după o structură cu climax, adică trece progresiv de la subiectele cele mai simple și mai previzibile, preluate din literatura consolatoare antică, la speculația complicată și subtilă în jurul unor teme ce provin în totalitate și exclusiv din filosofia neoplatonică. Astfel, inițial, Filosofia încearcă să-l consoleze pe Boethius arătându-i că nenorocirile prezentului nu l-au împiedicat să aibă în trecut mari
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
deci expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele care sunt analizate în cartea a cincea. Consolatio a lui Boethius este nu numai un moment fundamental din istoria filosofiei antice și medievale ci și unul din textele cele mai semnificative ale literaturii antice târzii. Limpezimea discursului, chiar a celor mai complexe secvențe speculative, puritatea stilului, care se întoarce la clasicismul ciceronian și îl îmbogățește cu întorsături preluate din Seneca, rafinamentul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o serie de chestiuni înlănțuite între ele care sunt analizate în cartea a cincea. Consolatio a lui Boethius este nu numai un moment fundamental din istoria filosofiei antice și medievale ci și unul din textele cele mai semnificative ale literaturii antice târzii. Limpezimea discursului, chiar a celor mai complexe secvențe speculative, puritatea stilului, care se întoarce la clasicismul ciceronian și îl îmbogățește cu întorsături preluate din Seneca, rafinamentul compozițiilor lirice inserate în cadrul dialogului, animate de o muzicalitate insolită, cu ecouri din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ultima operă a lui Boethius este și cea mai reușită din punct de vedere artistic. Într-adevăr, și ca filosof și ca scriitor, Boethius, așa cum a fost considerat, a fost ultimul dintre romani și primul dintre scolastici, iar civilizația latină antică târzie se încheie în mod strălucit cu filosofia și arta lui Boethius în care se reunesc armonios cultura profană și credința creștină. BIBLIOGRAFIE Texte: pentru Consolatio philosophiae care s-a bucurat de multă atenție din partea cercetătorilor, amintim doar edițiile cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari din aceeași regiune (și, ca atare, mai bine informați decât alții). Alte epistole cu conținut dogmatic, specie cu lungă tradiție în creștinismul antic, sunt cele Contra arienilor (Epistulae contra Arrianos), numite și cărți (probabil pentru întinderea conținutul lor). Acestea trebuie să fi fost similare celor ajunse până la noi (numerele 2 și 3), intitulate Contra ereziei lui Eutihie, în două cărți (Contra Eutychianam haeresim
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din țara sa, în care a fost implicat în atâtea feluri, ci se oprește doar asupra realității sociale a creștinilor; de aceea, predicile sale alcătuiesc fără doar și poate un tablou negativ însă interesant pentru cunoașterea creștinismului popular în lumea antică (adesea covârșit de cele mai negre superstiții și, în esență, rămas la același nivel ca și păgânismul); o astfel de caracterizare a creștinismului umil nu reiese aproape niciodată din textele literare, însă tocmai de aceea, recent, a atras atenția multor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Grigorie a fost unul din reprezentanții aristocrației galo-romane care, în Galia intrată cu totul sub stăpânirea francilor, continua totuși să reziste pentru că își păstrase încă o parte importantă din vechile posesiuni; în acest mod putea să contribuie la supraviețuirea culturii antice și să furnizeze Bisericii candidați pentru gradele cele mai înalte ale ierarhiei. Așa cum spune el însuși, educația sa a fost destul de serioasă însă unilaterală: a studiat Scriptura, dar nu cunoștea mare lucru din operele patristice; Horosius, Sulpicius Severus și Prudențiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chiar de Grigorie. Ca scriitor, Grigorie de Tours se situează la sfârșitul epocii clasice; el nu e conștient precum Grigorie cel Mare, Cassiodor sau Isidor de Sevilia de faptul că trebuie să salveze ce se mai putea salva din cultura antică, într-o epocă în care violența și barbaria covârșeau totul. De aceea, operele sale conțin numeroase greșeli chiar la nivel gramatical, și chiar autorul însuși declara (fără îndoială, exagerând) că nu cunoaște gramatica; și citatele din autorii clasici pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era nevoie, așadar, de eforturi pentru reeducarea culturală (în sensul cel mai amplu al termenilor) a unui întreg popor, cel romano-vizigot. De aici, extrem de intensa activitate a lui Isidor care, prin scrierile sale, vrea să facă o sinteză a înțelepciunii antice pe care s-o adapteze pentru un popor „nou”; aceste opere vor fi valorificate apoi în întreg Evul Mediu, nu numai în cel spaniol. Bineînțeles, acest devotament pentru instruirea propriului popor și pentru istoria acestuia duce la o restrângere a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Etimologii, în Despre diferențele dintre cuvinte, în cartea despre Natura lucrurilor, trece cu ușurință de la un domeniu la altul și de aceea trebuie să ne gândim că ideea sa de a construi o enciclopedie creștină constă în combinarea tradiției antice cu gândirea creștină. În fond, așa era formația sa, în care intervenise cu autoritate fratele său Leandru, ca și regula monahală, însă un rol a avut și bogata bibliotecă a episcopatului Seviliei unde, așa cum ne spune chiar Isidor în Versurile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a învățat lingvistica modernă, pentru că nu vom găsi altceva aici decât metoda aproape întotdeauna arbitrară a anticilor: în cultura latină cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor face legătura cu acesta, reprezentând ultima verigă dintr-o tradiție care numără mulți intermediari între scriitorul păgân și eruditul din Sevilia. Însă, lăsând la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dintr-o tradiție care numără mulți intermediari între scriitorul păgân și eruditul din Sevilia. Însă, lăsând la o parte metoda, pentru că nu-i putem cere în mod anacronic lui Isidor să folosească o metodă diferită de cea practicată în lumea antică, această operă e prețioasă și în zilele noastre pentru marea masă de informații gramaticale și lexicale pe care ni le-a transmis. În afară de etimologie și de limbă, Isidor se consacră și explicării celor șapte arte liberale devenind, în această privință
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt reluate în număr mare motivele tradiționale ale exegezei biblice, ale polemicii antiiudaice, ale ortodoxiei niceene; în operele exegetice ale lui Isidor nu sunt dezbateri unde să fie aduse noi argumente sau care să ajungă la noi rezultate, însă izvoarele antice, Ieronim și Augustin în primul rând, sunt foarte mult exploatate de scriitor care vrea să obțină compendii redactate cu spirit enciclopedic, adică vrea să concentreze cât mai multe informații și reflecții într-un spațiu cât mai redus. Oricum, Isidor vrea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Studi Visigotici..., „Quaderni Catanesi” nr. 2 (1980), 221-263 și nr. 5 (1983), 79-146; J.N. Hillgarth, La conversion de los Visigodos..., „Analecta sacra Tarraconensia”, nr. 34 (1961), 21-46. Dacă Grigorie cel Mare, așa cum am văzut mai sus, reprezintă sfârșitul culturii antice în Italia și, după el, până la renașterea carolingiană, puține lucruri sunt de semnalat în creștinismul italic; dacă Grigorie din Tours este de-acum expresia unei mentalități și a unei culturi populare de tip medieval, în aceeași măsură Isidor de Sevilia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până la renașterea carolingiană, puține lucruri sunt de semnalat în creștinismul italic; dacă Grigorie din Tours este de-acum expresia unei mentalități și a unei culturi populare de tip medieval, în aceeași măsură Isidor de Sevilia poate fi considerat încheierea creștinismului antic, organizat de el pe plan cultural în vederea unor dezvoltări viitoare. Cultura creștină, puternic sărăcită de crizele care au lovit zona Mediteranei occidentale în ultimele decenii ale secolului al șaselea, așteaptă o transformare care se va produce datorită germenilor sădiți cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]