8,321 matches
-
cauzelor produce o variație discontinuă a efectelor. Forma (morfologia) apare atunci când se înregistrează o discontinuitate în proprietățile calitative ale fondului (spațiul-suport/substrat). În acest spațiu-substrat, Thom distinge între punctele regulate, corespunzătoare zonelor de continuitate, și punctele de catastrofă, în care aparența fenomenologică a substratului se schimbă brusc (vezi figura 1). Prin analogie, o „figură globală” este redusă la „un punct”, la „o singularitate” (la un model simplificat, am putea spune). „Modelul” capătă stabilitate atunci când este „desfășurat”, obiectivat într-un spațiu-substrat natural
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
societățile trebuie să devină societăți ale învățării sau vor fi sortite pieirii!”. Conceptul este asociat, de cele mai multe ori, cu viziunea unei „lumi mai bune” și este legat de învățare și dezvoltare. Figura 5. Societatea bazată pe cunoaștere și învățare Dincolo de aparențele mitice sau ideologice, nu putem ignora însă faptul că într-o societate în care producerea și distribuția accelerată a cunoașterii a devenit o realitate, învățarea - nu doar ca proces în sensul tradițional de acumulare, ci de schimbare cu sens a
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
liberală revine cu tărie și fundamentează doctrina: „Noua strategie de securitate reprezintă un demers major În această direcție și este focalizată, ca finalitate crucială, spre garantarea securității individului, a vieții sale și a familiei” (ibidem). Cu toate acestea, deși În aparență restrânge aria de referenți ai securității, În realitate, noua strategie de securitate o lărgește pentru a include atât individul, comunitățile, statul, cât și instituțiile și organizațiile internaționale din care statul român face parte. Altfel spus, premiselor realiste ale strategiei din
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
singură boabă de strugure, întreaga producție viticolă fiind destinată exportului. În octombrie se reeditează, totuși, an de an, misterele dionisiace. Totul, în roman, e ambiguu. Ceea ce se vede nu e decât camuflaj; real cu adevărat este ceea ce se ascunde sub aparența realității. Ca în timpurile migrațiilor, oamenii pământului carpato-dunărean participă doar aparent la viața istorică, în realitate o boicotează, instalați în infraistorie. Dedesubtul structurilor sociale în care sunt formal integrați, ei și-au recreat structuri de tip arhaic. Altfel spus, țăranii
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
politică a romanului Eclipsa (1979), pus ca inspirație de Marian Papahagi în descendența Demonilor lui Dostoievski, conturează din nou tipare în care personajele sunt „închingate” prin repetarea faptelor și circumstanțelor istorice, ca și prin tendința de a vedea în simpla aparență însăși realitatea, iar în fantasmă - ideea. Mai evident încă, ideea timpului circular a lui Vico e sugerată prin circularitatea operei: ipostazele similare de la începutul și sfârșitul romanului îl închid într-un fel de cerc. Volumul de proze scurte Insula albă
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
se închipuie într-un sanatoriu, unde moartea face parte din cotidian. Thanatos nu înspăimântă, ci izbăvește de osânda suferinței, prezența iubitei dispărute dăinuie, totul fiind transpus într-un filigran de culoare și sunet, în care nota simbolistă domină. Dimineața are aparența unei picturi „cu tonuri fragede și crude”, soarele transformă amintirile în „bănuți strălucitori”, parcă așezați pe ochii fetei. Sunetele flașnetei ritmează orchestrația monotonă a târgului, iar liniștea nopții se risipește în tânguirea clavirului. Imagini de o intensă candoare sugerează prezența
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
la George Bălăiță este tocmai luarea în derâdere a normelor (nu în ultimul rând, și literare), latura de bufonerie estetico-morală, care își are reflexul în structura însăși a romanelor sale. [...] Jovialitatea naratorului lui G. Bălăiță este expresia acestei lumi de aparențe, neînfrânată de ipocrizii moraliste și bucuroasă să se înfrupte din plăcerile vieții: o lume pusă pe șotii, pe „drăcovenii”, râzând cu toată gura, care încearcă în felul acesta gustul libertății, rezistând opresiunii tragice. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Călătoria, București, 1964; Conversând
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
și pentru a-i Înțelege pe ceilalți. Valorile persoanei se dobândesc prin imitația și interiorizarea modelelor pozitive, prin educație. Ele sunt atributul Supra-Eului. Valoarea morală este sinteza persoanei și din ea se construiește caracterul acesteia. Persoana mea nu este numai aparență sau prezență corporală. Ea este și trăire temporală. Orice persoană există În timp, dar, În egală măsură, are și un timp resimțit interior. Timpul exterior al lumii și al celorlalți este durată, pe când timpul meu interior este trăire, pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe celălalt printr-un act de negație raportat la mine: Tu nu ești Eu sau Tu ești non-Eu. În felul acesta, negația apare ca structură constructivă a Înțelegerii logice a ființei celuilalt În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre mine și tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
interioară, În sine, are semnificația unei realități subiective de tip fenomenal (Ed. Husserlă. Plecând de la acestea, Ed.Husserl afirmă că „nu există nici o distincție Între a apare și a fi, În sfera psihică, Întrucât realitatea psihică este o ființă a aparențelor”. De aici și concluzia conform căreia „sfera psihică este În realitate un fenomen și nu o natură” (Ed. Husserlă. În felul acesta, viața sufletească se prezintă ca o „trăire văzută În reflecție”. Această caracteristică de a se prezenta a vieții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și morală, nu se exclud, ci se completează reciproc. Ele trebuie considerate ca părți constitutive ale imaginii de sine a individului respectiv. Orice persoană are un anumit tip moral. Eu mă percep și mă reprezint pe mine așa cum sunt, ca aparență somatopsihică, dar, În egală măsură, am conștiința valorii și a limitelor mele din punct de vedere moral, cultural și spiritual. Pe prima nu o pot modifica, pe cea de-a doua Însă o pot Îmbogăți, schimba, perfecționa În raport cu aspirațiile, cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sunt intim legate Între ele. Cetatea este replica simbolică a ființei umane, imaginea acesteia Într-o formă reprezentativă, de duratăi. Cetatea durează, există prin oamenii ei, iar oamenii au, la rândul lor, destinul și durata cetății lor. Acest destin cu aparență formală de istorie are două dimensiuni interioare, de structură: sufletească și morală. Destinul este durată și finalitate Împlinită. Rostul cetății este de a conferi durată existenței și de a o proiecta dincolo de existența umană limitată În timp. Prin cetate, omul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
grav, neînțeleasă sau interpretată greșit. Dar ignorarea nebuniei va favoriza proliferarea ei. Psihozele colective sunt, de exemplu, o explozie a nebuniei dincolo de orice formă de cenzură morală sau lege socială, o acceptare a Răului, considerat ca formă de eliberare cu aparență de libertate, dar haotică și absurdă, este confuzia morală dintre bine și rău, ca semn al unei slăbiri grave, Îngrijorătoare, a conștiinței colective. Se poate vedea Încă o dată, din cele de mai sus, că nebunia nu este numai boală psihică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moartea, ci el se judecă și se Împlinește undeva dincolo de moarte. Este Judecata de apoi o realitate sau un mit? Este o temă teologică de escatologie sau este o temă de psihologie morală? Răspunsul nu este ușor de dat. Ca aparență narativ-simbolică, ea este un mit, ca semnificație psihologică profundă, este o temă esențială a psihologiei morale. Bilanțul destinului Destinul unui individ concentrează În el concluzia unei vieți trăite „Cum am fost?”, „Ce am fost?”, „Ce n-am făcut și trebuia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se arată decât prin ce se relatează în el. Personajele, ca și evenimentele ilustrează un stil existențial - cel din urbea dunăreană numită Metopolis - care trădează o nevoie acută de modele, întreținând în toate (când e nevoie, chiar în mod fraudulos) aparențele unor afilieri retroactive. Sursa majoră a derivațiilor modelatoare, modelul modelelor, îl reprezintă Bizanțul imperial, erijat în mit al originilor. La Metopolis, a fi, a face, a cugeta și a vedea sunt deopotrivă variante ale bizantinizării. Conform istoricilor, Bizanțul a reprezentat
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
vrea..., aici înveți lucruri care să te ajute să supraviețuiești..., dacă stai 10 ani aici în ură, ceartă, în hoție, șmecherie, eu acasă mai pot fi cinstită? Eu mă duc rea afară...”. Inculpata vorbește despre adevărata viață din închisoare (dincolo de aparențe, răzbate faptul că în relațiile cu ceilalți trebuie să fii puternic, să fii șmecher, să găsești strategii în a-ți rezolva problemele, „creativitate” (să te descurci), să fii egocentric. Față de toate cele spuse privind relațiile din închisoare, inculpata afirmă că
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Religioni e società” (Florența), „Social Compass” (Londra) ș.a. Volumul de debut al lui B., Râsul patriarhilor (1996), retrasează istoria spiritualității europene plecând de la un fenomen atât fiziologic, cât mai ales social și cultural: râsul, act ale cărui semnificații, simple în aparență, dezvăluie la o analiză atentă o întreagă țesătură de implicații simbolice și determinări psiho-mentale, care, organizate într-o adevărată antropologie a derizoriului, funcționează ca principiu de inserție a ființei umane în ordinea socială și cosmică. Sistematizând, într-un stil elevat
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
piesa scrisă și publicată înainte de plecarea din țară, polemica este ulterior directă și necruțătoare. A. tratează fără menajamente fapte și evenimente politice de notorietate, dezvăluind, sub bunele intenții ce le animă, contradicțiile, până la paradox, care le subminează. În Domnișoara Helsinka, aparența de onorabilitate a „pensiunii de familie” pariziene, unde „nimeni nu deranjează pe nimeni și toată lumea încurcă pe toată lumea”, ascunde intoleranță și xenofobie. Plină de atenții față de Domnișoara Helsinka, „orfelina de drepturile omului” care va sucomba melodramatic, „patroana” ignoră la nesfârșit
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
schimbată. Când întoarcerea este posibilă, unii o acceptă necondiționat, precum „Marchiza”, alungată de Revoluția Franceză în Germania (Sarea exilului), ori „exilatul” (Întoarcerea la matcă), care sfârșește tragic după prima noapte petrecută în țară, alții însă nu se lasă înșelați de aparențe. Replica „savantului” din Sarea exilului pare a fi un motiv suficient: „Nu vă faceți iluzii, doamnă. Șefii de azi sunt privilegiații de ieri... Pentru ei nu sunteți decât un transfug, printre mulți alții, care vă întoarceți în țară ca să-i
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
ilustrație demodată” ce-l atrăgea în copilărie din paginile unei reviste (Veneția). Clipa ațipește-n „plictiseală”, marea, cerul și nisipul sunt „bolnave, cenușii”, pe când ploaia este „posacă, rece, grea, neodihnită”; pavilionul unde orchestra cântă poartă aceeași amprentă a efemerului, a aparențelor în culori stridente sub care se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete țepene, peste care se revarsă amărăciunea lumii: pavilionul în care cântă orchestra este din carton, tobele-s „înfundate”, viorile „plângăcioase”, trompetele-s „surde”; publicu-i „muced, cenușiu, resemnat
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
durități, care plasează istoria romanescă într-un plan situat deasupra oricăror tendințe. Scriitorul deține un vast repertoriu de situații dramatice, generate îndeosebi de stingerea și reproducerea pasiunilor, izbucnirilor vitale, transpuse în finaluri concise. Astfel, în Arhanghelii finalurile de capitol, instaurând aparențe echilibrate, senine, cuprind adesea un germene de amenințare, prevestitor, de regulă, al debutului sumbru al capitolului următor. E ca o alternare între fatalitate și izbăvire, fără nimic demonstrativ ori cazuistic. În genere, povestitorul este intim implicat în narațiune, participă direct
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
duhuri (Vedenia, Jandarmul). În ele se intră anevoie și cu neplăcere, impresii pe care A. le accentuează prin așezarea descrierilor unor astfel de case în chiar debutul câtorva povestiri și romane (Arhanghelii, Biruința, Domnișoara Ana). Pătrunderea în satul „Arhanghelilor” are aparență de descensus ad inferos și se face cu ochiul rece al unui observator implacabil, decis să se oprească doar asupra detaliului demoniac, lăsându-le în umbră pe celelalte. Personajele sunt înconjurate de obiecte extrem de puține, strict necesare credibilității narative, autorul
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
față de slujitorul lui Dumnezeu, atâta timp cât acesta nu se supunea ordinelor sale, foarte pământene. A doua fericire... domestică Relațiile dintre Napoleon și Josephina deveneau tot mai vizibil, din foc încins în cenușă cu răcire lentă. Nimic nu mai mergea. Nici chiar aparențele, din ce în ce mai palide, nu mai lăsau vreo speranță salvării unei căsnicii întemeiate din capul locului pe himere. Gândurile iubărețului împărat - serios marcate de răspunderile lui statale, politice și militare - hălăduiau în fel și chip. Fericirea personală devenea aproape supusă celei generale
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Îl transporta În camera de zi. Noi așteptam În Întuneric În timp ce el orbecăia prin casă, ciocnindu-se de mobile. În cele din urmă se vedea o dâră de lumină undeva În depărtare și Milton striga voios: ― Gata! Reușea să păstreze aparențele. Spăla trotuarul din fața bufetului cu furtunul și ținea geamurile impecabil de curate. Continua să-și Întâmpine clienții inimos, Întrebând: ― Cum mai merge? sau spunând: ― Yahsou, patriote! Dar muzica swing și jucătorii de baseball de la Casa Zebrei de pe vremuri nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pur și simplu nu vor să le scape din mână junta. În 1922, când a ars Smirna, vasele de război americane au stat nepăsătoare. Cincizeci de ani mai târziu, lângă coasta Ciprului, iarăși n-au făcut nimic. Cel puțin În aparență. ― Nu mai fi așa naiv, Milt, spuse din nou Jimmy Fioretos. Cine crezi că bruiază radarele? Americanii, Milt. Noi. ― De unde știi? Îl provocă tatăl meu. Și acum Gus Panos, prin gaura din gât: ― E nenorocitul ăla de... sssss... Kissinger. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]