11,066 matches
-
au originea încă de la Facerea Lumii, ba chiar de mai înainte, pentru că însuși acel "Punct Imobil" care pe toate le mișcă și de la care au plecat necuprinsurile, mai ales acelea pe care mintea umană nu le poate percepe, și-a aplecat Față asupra femininului. Inspirația Punctului Imobil de la bun început a prevăzut că mișcarea universului are ca punct de plecare a toate - Eternul Feminin - si si-a constituit Planul Facerii Lumii plecând de la Prima Intuiție Divină. Însuși Dumnezeu își are latura
FEMININ LA MASCULIN!(I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359382_a_360711]
-
a adus rușine? O, ce de ură-am adunat de când te știu și până azi! Chiar firea ta mă îmboldea să te împiedic ca să cazi... Abel se întoarce cu spatele pentru a-și șterge lacrimile, timp în care Cain se apleacă, pune mâna pe-o piatră și-l lovește cu ea în cap. Abel cade. De-abia când constată că și-a ucis fratele, Cain se dezmeticește și începe să plângă. Scena 3 Cain: (smulgându-și părul din cap) O, Doamne
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
de mântuire. Că toate eforturile Providenței de a-l face pe om să recunoască faptul că fusese creat pentru Dumnezeu, pentru a-I aduce slavă și mărire în veci, fuseseră zadarnice și că numai puțini vor fi acei care vor apleca urechea la această binefacere supremă. Câți vor fi cei care vor primit Vestea cea Bună? Câți vor fi cei care vor dori să treacă prin Poarta cea strâmtă, să meargă pe cărarea îngustă, în loc să se îndrepte pe drumul cel larg
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
-o firmă Purtătoare de succes De pe urma cărei ies, Omuleți care infirmă Nu tăgădui un verdict Nici să vă răpesc din timp Ausweissul de olimp Naște veșnic un conflict Între teama de eroare Și un spectru de eșec Cu smerenie m-aplec, Să culeg de jos o floare De aceea mă întorc În ținuturi calabreze Mă-nchid între paranteze Cât mai am de tors, să torc Și la cea din urmă cale Vom achiesa în doi: Totdeauna un război A dus lumile
DOMNULE REDACTOR ŞEF de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359486_a_360815]
-
în genunchi, i-a sărutat mâna pios, mai ales că era vorba totuși de un preot, care în plus venise îmbrăcat cu sutana. Ea însă a evitat «protocolul»: «Părinte, pe mine va rog să mă scuzați, nu pot să mă aplec, că mă dor genunchii». Că tot a venit vorba de priceperea doamnei Eliade și de faptul că ea și-a apărat soțul cu toata iscusința să de femeie: Calciu Dumitreasa a venit împreună cu dr. Alexandru Ronnett. Ea l-a invitat
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
serviciu, vizita vreunui profesor nedumerit sau ceva studenți întârziați și confuzi în prepararea cursurilor, după care Maestrul se deplasa adeseori la Catedră de Istoria Religiilor (aceasta fiind aproape de apartament), iar seara (după oră 11), în biroul din apartament, el se aplecă asupra lecturii care de obicei se compunea din citirea scrisorilor și evident răspunsul la ele, se afunda în citirea de române polițiste, pe care le iubea (Agatha Christie), citea mult din Petre Tutea, după care își completă jurnalul personal. Christinel
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Înțelepciunea Limbii Române Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce,încă,modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359526_a_360855]
-
și iubitori ai aproapelui, duce la o asemenea analiză ce „nu putea fi făcută de către acești tineri decât numai prin prezența Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieții lor în închisoare”. Drept pentru care „cititorul care se apleca asupra acestei cărți nu o va sfârși fără a fi măcar cutremurat, dacă nu întors spre credință, căci viața protagoniștilor ei constituie, la un loc, un model moral și o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de
„SĂ NU NE RĂZBUNAŢI! – MĂRTURII DESPRE SUFERINŢELE ROMÂNILOR DIN BASARABIA”, CULESE, ADUNATE ŞI ADNOTATE DE MONAHUL MOISE, EDITURA REÎNTREGIREA, ALBA IULIA, 2012, 355 PAGINI? de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/360261_a_361590]
-
nestingherită, în șoaptă, cu un iepuraș de pluș gri. - Maya, i se adresă blând educatoarea mângâind-o pe cap, vino, am o surpriză pentru tine. Copila se întoarse și își ridică ochii mari, verzi ca și două smaralde spre femeia aplecată asupra ei. „Ochii lui Șerban! Doamne, e chiar fata lui!” exclamă în sinea ei Maria, cu o urmă de deznădejde, ca și cum fizionomia micii copile ce își pierduse mama ar fi putut schimba decizia soțului ei. Asemănarea era atât de izbitoare
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
se lăsaseră prizonierii cozii de cal ce ajungea până la brâu, ca și cei care, într-o noapte de toamnă îl tulburaseră într-atât încât uitase de legile lumii pământene și pătrunse în ținut de legendă, iubind o păstoriță. S-a aplecat spre fetița în ochii căruia se oglindea poienița de pe valea Dornei, a ridicat-o deasupra capului lui, iar râsul cristalin al copilei, asemeni apei ce se prăvale peste pietre de munte, a șters păcatul pământeanului și a eliberat sufletul femeii
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
Simțiți privirea lui Iisus stăruitoare? Luminează cu focul dragostei mereu Ea răspândește puteri vindecătoare Închinați-vă lui ca unui Dumnezeu! De cade unul în oraș, secerat pe stradă De leșin, boală de inimă, epilepsie Nu vezi un om să se-aplece, să-l vadă Fiecare merge cu tristețea sa, ori veselie. Când unul dintre noi cade-n pădure Sub sceptrul morții, fiare-i dau târcol Cum stă amenințată de-o secure Însăși pădurea, tăiată ades fără ocol. Dar, aci vin îngeri
URMÂNDU-L PE IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360332_a_361661]
-
am cui să spun. M-am rătăcit atunci și am privit cu spaimă, Și, întrebări o mie, n-aveam cui să le pun. - Unde te duci femeie? - zice-o voce ciudată... Fugi... stai... te-mpiedici... te scoli și iar te-apleci... Cu ochii plini de lacrimi eu îi răspund îndată: ,,Plâng, că m-a părăsit... Îl caut pe poteci!” Mă luminez la față și deodat' mă-ncrunt, Căci... cunoscut mi-e glasul. Ridic încet privirea... „Tu ești?” Spre el mă-ndrept
CENUŞA UNUI SUFLET... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360342_a_361671]
-
Te atrag țigăncile, văd bine. Cred că te-a făcut praf, după cum arăți. Dar, hai să-i trezesc! Pe urmă, treaba lui ce face... O duc pe Jana la oraș. Așa ne-a fost înțelegerea...” - Hei, deșteptarea! a strigat tare, aplecându-se spre urechea lui Mișu. Acesta s-a întors pe partea cealaltă, a gemut , a căscat lung și a continuat să doarmă. Jana a deschis ochii. Se uita nelămurită în jur. Văzându-l pe Doru, s-a frecat la ochi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
care nu știa nimic și s-a cufundat în studiul lor. Nu vedea scrisul. Nici nu-l interesa. Vedea doar chipul plin de satisfacție al avocatului Cenușe și sânii Ramonei, pe care-i surprinsese împingând provocator bluza subțire, în timp ce se aplecase peste birou pentru a-i vorbi șoptit.
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
pe care mi le-am dorit, să fac ceva bun pentru oameni! Nu știu dacă actorii care joacă roluri comice sunt oameni în general triști, ce-ți pot spune este că sunt momente în care cad pe gânduri, când mă aplec să zicem așa spre lucruri spirituale, mai scriu câte o poezie, meditez la aspecte ce țin de suflet, pentru că la urma urmei de aici , de la suflet, începe desăvârșirea ta ca om. -Ești actor la bază. Îți lipsește actoria? Te gândești
VENTRILOCUL EDUARD SANDU SAU VOCEA DIN SPATELE UNEI PAPUSI CU SUFLET de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360370_a_361699]
-
A ajuns cu cercetarea mai sus, la capul femeii. „Mamă, ce asemănare! Parcă e părul pirandei, frate! Nu cumva asta este...”. Mișu n-a apucat să-și termine gândul. Femeia se-ntorsese puțin, îndreptându-și trupul și el s-a aplecat peste sertar și a scos în grabă câteva hârtii pe care a început să le citească, aplecându-se mult peste ele pentru a-și masca fața. Era cea la care se gândise. Era Violeta. Tocmai venise să-i aducă Ramonei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
Nu cumva asta este...”. Mișu n-a apucat să-și termine gândul. Femeia se-ntorsese puțin, îndreptându-și trupul și el s-a aplecat peste sertar și a scos în grabă câteva hârtii pe care a început să le citească, aplecându-se mult peste ele pentru a-și masca fața. Era cea la care se gândise. Era Violeta. Tocmai venise să-i aducă Ramonei Vlădescu ceea ce-i promisese cândva. - Doamna avocat, eu v-am promis și mă țin de cuvânt. Nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
în piept, fără nicio vorbă. Avocatul trecuse pragul și Mișu a pus mâna pe clanță, răsucind-se cu iuțeală, ca să tragă și să-nchidă ușa după el. Contrariată de plecarea vijelioasă, neașteptată după refuzul anterior, Ramona ridicase capul și se aplecase lateral, să poată vedea dincolo de Violeta, mirându-se că Mișu a ieșit fără să se scuze, să salute, să zică ceva. Instinctiv, s-a întors și Violeta spre ușă. Cei doi ieșiseră deja. A apucat doar să-l vadă pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
ape, Să aflăm ce înger cântă Inima de ne-o frământă! Și coboară toți, în șir, Pe al melodiei fir Și-uite-așa văd deodată O colibă, și o fată Care pregătea mâncare Și cânta cu voce tare. Domnul Ștefan, părintește, Se apleacă și-i vorbește: - Copiliță, n-avea teamă, Spune-ne doar cum te cheamă Și, de nu-i cu supărare, Vrem și-oleacă de mâncare Și, la urmă, dragă fată, Să n-ai grijă, facem plată. Iute, fata cea frumoasă Îi
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
Articolele Autorului astăzi ce vei face? din ce visuri te-ai trezit și ce gânduri rostuiești oare pașii tăi pe stradă nu râvnesc s-alinte iarba și-acea rouă-n ochi de fată mâna ta creangă de cer nu se-apleacă să-mi dea rodul răscolitoarelor tăceri? iar privirea scrutătoare înspre care zări iubito bate fâlfâind aripa ca spre seară în apus să te-ntorci din nou la cuibul împletit din patru brațe trupul tău creangă de cer să își scuture
BUNĂ ZIUA IUBITO, BUNĂ ZIUA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360431_a_361760]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ANA MARIA GÎBU - POEMELE VISULUI SALVAT Autor: Ana Maria Gîbu Publicat în: Ediția nr. 931 din 19 iulie 2013 Toate Articolele Autorului PROPUN O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ plec separată de visele tale precum arinii aplecați pe maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunității în parlamentul dimineților albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren îmbrac
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
clanță și împinse ușa care se deschise.Inauntru nu era nimeni.Pentru o clipă îi trecu prin minte că se înșală și că toată povestea asta și-a imaginat-o.Dar când pași în mijlocul podelei din blană,aceasta scartaia.Se aplecă până la poadea și simți pe fata o briză rece și auzi un scrancet înfundat ce venea de dedesupt.Isi dădu seama că era o trapa sub podea și dădu blană de urs la o parte.Trase trapa și luând o
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povara dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumina ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa? să-i știi rătăcind înfrigurați. palme uscate le strâng pe trup
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/360452_a_361781]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OAMENII MARI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Când ajungea acasă trebuia să se aplece ca să nu lovească grinda cu fruntea iar când se ducea la culcare, își lăsa afară o pare din umbră Trecuse de jumătatea vieții dar el continua să crească ceea ce-i îngrijora foarte mult pe cei din jur drept pentru care
OAMENII MARI de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360461_a_361790]
-
ce renunța și ultimul, să alerge zilnic până la primărie după tramvai și de acolo să plece mai departe pe jos Pe el nu-l durea nimic, era bine mersi Numai că într-o zi, grăbit, a uitat să se mai aplece poate i se făcuse și lui lehamite să se încline toată viața în fața celor mai mici ca el Și atunci s-a lovit atât de tare încât n-a mai putut scoate un cuvânt; medicii chemați la căpătâiul lui l-
OAMENII MARI de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360461_a_361790]