8,411 matches
-
Un motiv mai complex era modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian, foarte venerat în Africa; acesta susținuse necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. ???-???); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian autoritatea Apostolului Petru sau pe cea a Bibliei și subliniază cât de mult prețuia Ciprian unitatea Bisericii catolice. Pretenția donatiștilor de a reprezenta adevărata Biserică a sfinților e combătută de episcop, care afirmă că ei sunt în realitate o Biserică de separați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru problema originii sufletului care să se poată încadra în concepția sa antipelagiană și în doctrina sa privitoare la transmiterea păcatului originar și la necesitatea botezării copiilor. Totodată, îi este trimisă lui Ieronim Epistola 167 (Privitor la o sentență a apostolului Iacov) în care, analizând Iac. 2, 11, contestă ideea că toate păcatele ar fi egale așa cum pretindeau stoicii. Pelagius mai scrisese, pe vremea când încă trăia la Roma, o carte Despre natură, în care susținea posibilitatea nevinovăției omului bazându-se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceea, pentru a-l șterge. Augustin, dimpotrivă, înainte de convertirea sa înțelesese legea lui Dumnezeu, dar nu putuse s-o ducă la îndeplinire; esențial este fragmentul din Confesiuni VII, 21, 27, în care scriitorul alege drept fundament pentru experiența sa experiența apostolului Pavel, Rom. 7, 19-25: „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc... Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia? Harul lui Isus Cristos, Domnul nostru”. Prin urmare, harul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la un monahism organizat; mai mult, reluând o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini apostolice și că tocmai prin acest lucru este justificat. Asta pentru că modelul, așa cum am spus, este, potrivit lui Cassian, cel cenobitic (cenobionul reproduce comunitatea primitivă a apostolilor despre care se vorbește în Fapt. 2, 1-4 și 4, 32); modelul eremitic se dovedește insuficient și nu dă rezultate în încercarea de atingere a vieții desăvârșite. Procedând astfel, el nu ia deloc în seamă experiențele unor contemporani ai săi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prietenului său Salonius, fiul lui Euherie, care îl întreabă de ce s-a apucat de scris. Într-adevăr, Salvian abia încheiase prima sa operă intitulată Către Biserică (Ad ecclesiam) și publicată anonim sub forma unei epistole adresate Bisericii de către Timotei, discipolul Apostolului Pavel. În realitate, explică Salvian, el nu avusese intenția „să inventeze” o epistolă adresată Bisericii primitive: el voia ca toată lumea să vadă limpede criza Bisericii din vremea sa, să înțeleagă realitatea postconstantină în care creștinismul este religia oficială a imperiului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prima. Claudian se sprijină pe filosofii greci, în primul rând pe Platon; sunt pomeniți apoi Ambrozie, Augustin (care, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în acea vreme în Galia, este considerat de Claudian un gânditor care trebuie valorificat), Ieronim și, în sfârșit, apostolul Pavel. A treia carte își propune să preîntâmpine obiecții ulterioare și să confirme unele subiecte propuse deja în prima; scrierea se încheie cu o recapitulare a cărților precedente. Condiția sufletului a fost elogiată cu multă căldură de către Sidonius Apolinarie, poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
locală s-a suprapus o a doua populație de origine barbară. Trebuie să observăm apoi că prin aceste literaturi romano-barbare se epuizează treptat acea caracteristică originară a creștinismului din epoca greco-romană care s-a răspândit începând cu primele predici ale apostolilor și care căpătase o precisă fizionomie literară; cele mai importante figuri ale acestei epoci, adică Grigore cel Mare și Isidor din Sevilia încheie deja epoca antică și marchează începutul Evului Mediu. Fără îndoială, evoluția istorică nu permite (se știe) o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dizertațiilor la modă în timpul imperiului păgân, timp de patru zile consecutive în Biserica San Pietro in Vincoli unde a avut mare succes. După acest moment, nu mai avem alte informații despre Arator. Așadar, Arator a scris un poem epic, Faptele Apostolilor (De actibus apostolorum), divizat în două cărți. Poemul e însoțit de trei epistole în versuri cu funcție de dedicație: una e adresată unui binevoitor abate Florian, a doua papei Virgilius căruia poetul îi încredințează manuscrisul său, iar cea de-a treia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestor rezumate. În acest fel, narațiunea neîntreruptă din Fapte a devenit o înșiruire de episoade (circa patruzeci în total, fiecare având cam cincizeci de versuri). Primul cânt este dedicat istoriei lui Petru iar al doilea faptelor lui Pavel, cei doi apostoli care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicând în același timp glorificarea Romei papale care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patruzeci în total, fiecare având cam cincizeci de versuri). Primul cânt este dedicat istoriei lui Petru iar al doilea faptelor lui Pavel, cei doi apostoli care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicând în același timp glorificarea Romei papale care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștelui de Sedulius (p. ???), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament care sunt puse în paralel cu episoadele neotestamentare corespunzătoare (de exemplu: păcălirea Evei și Buna-Vestire a Mariei; Noe care ia toate animalele pe arca sa și Petru care, în povestirea din Faptele Apostolilor, are viziunea tuturor animalelor etc.), Elpidius nu trebuie disprețuit ca poet pentru că prețiozitatea sa, fără îndoială artificioasă, nu ne împiedică să-l considerăm un scriitor doct; a fost observată la el influența lui Prudențiu și a lui Sedulius. BIBLIOGRAFIE Ediții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unde Cassiodor vrea să facă o reelaborare a textului eliminând un comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsând în sarcina călugărilor celelalte epistole; apoi un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi) care, așa cum spune și titlul, respectă criteriul dimensiunii reduse și este compus mai ales din adnotări pe marginea textului. Îmbinarea unor preocupări sacre cu activitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiunea desăvârșită în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rândul său, presupune asceza și se dezvoltă așadar în trepte, prin pocăință, iubire, mâhnire pentru propriile păcate, spaimă: raportul dintre suflet și Cristos, prezentat simbolic în Cântarea Cântărilor, constituie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și paradigmă pentru toată creștinătatea din epoca barbară. Opera e constituită dintr-o carte, ultima în ordinea compoziției, ce datează din 590 și e scrisă “întru slava martirilor”: aceasta începe chiar cu miracolele lui Cristos și continuă cu cele ale apostolilor și ale martirilor de mai târziu. A doua carte (scrisă între 581 și 587) cuprinde minunile Sfântului Iulian, iar în cele patru succesive a căror compunere se întinde între 576 și 587 sunt povestite minunile Sfântului Martin, sfântul prin excelență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan 4,24 că adevărații închinători trebuie să i se închine Tatălui în duh și adevăr; al doilea pasaj i se pare în contradicție cu primul pentru că implică renunțarea la cultul prescris de Lege. Același lucru rezultă și din textele apostolului Pavel potrivit cărora Legea nu a putut niciodată să facă nimic perfect și vechiul precept a fost abrogat prin cel nou, al reconcilierii cu Dumnezeu. În răspunsul pe care Chiril îl dă imediat, el afirmă că noua Scriptură este „sora
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parțial, par extrase din omilii; ar putea fi vorba și despre un comentariu adevărat, împărțit în cărți (este menționată cartea a șasea) și în parte elaborat, în versiunea siriană, sub forma unor omilii. Alte fragmente ce se referă la Faptele apostolilor și la epistolele catolice, publicate în PG 74, provin în schimb (așa cum a demonstrat Pusey) din alte opere ale lui Chiril și nu din comentarii propriu-zise. Despre exegeza lui Chiril Așa cum am văzut, Chiril consideră Legea veterotestamentară „model și umbră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Scripturilor să afirmi că Dumnezeu a trecut (parerchomai) prin Fecioară, însă n-a fost născut din aceasta. În cartea a treia, Chiril combate îndelung ideea lui Nestorios conform căreia trebuie aplicate doar naturii umane a lui Cristos atribute biblice precum apostol, pontif, sămânța lui Avraam, sau enunțurile referitoare la miruire, la Patimi ori ispită. De altfel, încă din introducerea la cartea a doua, această opinie era înfierată și respinsă, între altele prin formula favorită a lui Chiril potrivit căreia „după unire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au adoptat religia ebraică, trădând-o însă în același timp în multe privințe din moment ce, închinându-se lui Cristos, încalcă rigurosul monoteism iudaic pentru că au renunțat la cultul iudaic (și, de altfel, cu timpul, și la doctrinele lui Cristos și ale apostolilor) și pentru că au renunțat la legământul încheiat de Avraam. A doua carte, pe cât ne putem da seama pe baza puținelor fragmente rămase, expunea și ataca sistematic tot ceea ce s-a transmis despre Isus prin Evanghelii. Nu ne vom opri aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă e menționat ca filosof sau „filolog”. În realitate, cadrul dialogului e pură ficțiune: de fiecare dată, păgânul lansează atacuri, adesea sarcastice, contra unei serii de pasaje din Scripturi, în general din Noul Testament și în special din evanghelii și din Apostolul Pavel, iar autorul îi răspunde îndelung, fără ca interlocutorul său să-l mai contrazică ulterior. Intervențiile adversarului sunt însă omogene ca formă și conținut: el e bine informat în privința creștinismului pe care îl prezintă într-o lumină extrem de negativă, considerându-l
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
căreia acesta a venit pentru a dezbina familiile și a aduce sabia pe pământ (Mat. 10, 34). Macarie spune că războiul este cel purtat de martiri împotriva cărnii și a diavolului și că, potrivit interpretării spirituale (noêtôs), omul este corul apostolilor: se separă de tată care este Legea, de fiică, simbolul cărnii, și de mamă care este circumcizia. De fapt, avem de-a face cu un conflict de hermeneutici (R. Waelkens): pentru Macarie, metoda de interpretare a adversarului său, legată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se găsește, în traducere latină, un fragment, cu siguranță autentic, dintr-o scrisoare a lui Teodot adresată unui călugăr pe nume Vitalis care este îndemnat să se păzească de doctrina lui Nestorios. Trei fragmente exegetice consacrate unor pasaje din Faptele Apostolilor sunt atribuie lui Teodot într-un manuscris catenar editat de Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile 1-3
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu era nevoit să-și facă griji legate de viața materială și se dăruia în întregime lui Dumnezeu în care avea deplină încredere. Aceasta a fost condiția specifică sfinților din Vechiul Testament, apoi a lui Ioan Botezătorul și a celor doisprezece apostoli, adevărați inițiatori ai monahismului (21). Al doilea tip de sărăcie, cel mediu, este cel care presupune ca rugăciunea să fie însoțită de munca manuală; într-adevăr, sub pretextul că se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, oamenii sunt puternic ispitiți să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
desăvârșit și crede că după botez ar fi însă necesară lupta spirituală pentru a ne elibera de păcatul originar și pentru a putea îndeplini poruncile. E unul din textele teologice fundamentale ale lui Marcu; bazându-se pe multe trimiteri la Apostolul Pavel, el afirmă că botezul ne dă libertate, dar e o libertate care trebuie să se manifeste prin respectarea poruncilor, lucru greu de îndeplinit nu pentru că nu dispare influența păcatului originar, ci pentru că oamenii nu dau dovadă de credință. Tratatul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
530 la Schitopole, a afirmat: „De acum înainte, acest copil este învățăcelul meu și fiul Părinților din pustie”, și îl numea și după aceea învățăcelul său și îi îndemna pe părinți să-l învețe Psalmii și să-i explice epistolele Apostolului Pavel. În acest fel, soarta lui Chiril era pecetluită. În noiembrie 543, s-a dus la Ierusalim pentru a asista la sfințirea noii biserici a Sfintei Maria. La începutul anului următor, i-a cerut un sfat lui Ioan Isihastul din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Delehaye, Les saints stylites, Société des Bollandistes, Bruxelles 1923, pp. 1-94. Trad. franc. de A.-J. Festugière, Les moines d’Orient II. Les moines de la région de Constantinople, Cerf, Paris 1961, pp. 87-171. 5. Filosofia și teologia: Dionisie Areopagitul Faptele Apostolilor (cap. 17) îl prezintă pe Apostolul Pavel în timp ce ține o predică la Atena. Epistolele sale nu ne permit să afirmăm că el a fost într-adevăr acolo însă episodul se potrivește cu cadrul teologic creat de Luca. Acesta povestind drumul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]