8,255 matches
-
Fiona nu era excesiv de îngrijorată. Știa că dacă voia putea să se aranjeze și să arate foarte bine, iar relația ei cu David era destul de solidă pentru ca ea, spre deosebire de Julia, să nu simtă nevoia să alerge acasă și să se aranjeze înainte ca soțul să dea cu ochii de ea. Julia susținuse întotdeauna că ăsta nu era semnul unei neîncrederi în sine, ci o formă de respect personal, că era ceva ce ea făcea ca să se simtă bine cu ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nedumerită auzind acele cuvinte, după care, dintr-odată, și-a dat seama despre ce era vorba. A, da, nefericita mea excursie cu bicicleta. Îmi amintesc. Femeia s-a ridicat mai în sus, iar Nick a sărit în picioare ca să-i aranjeze pernele de la spate. —Ei, acum n-o să mai pot să plec, nu? Bărbatul a fixat-o cu o expresie curioasă. — Înainte nu m-am obosit să te întreb. Eram prea ocupat să mă gândesc cum o să pot să mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
James trebuia să ajungă acasă în orice secundă. Femeia și-a verificat coafura în capacul aragazului, și-a netezit fusta și și-a mai aruncat un ochi asupra mesei. În seara aia, Julia făcuse un efort deosebit ca s-o aranjeze cât mai romantic, ca simbol al noii lumi în care pășea - o lume în care umbra lui Deborah n-o mai pândea din fiece ungher. Julia întinsese o față de masă albă ca neaua, iar deasupra, chiar în mijloc, așezase trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zilele și săptămânile următoare, când străzile s-au umplut iarăși de lume, și curtea Școlii Speciale nr. 2 deveni neîncăpătoare. Copii, profesori, supraveghetori, bucătărese, infirmiere, femei de serviciu mișunau ca furnicile pe lângă camioane să ajute la descărcat, sortat, stivuit și aranjat în sălile de clasă de la parter, transformate în depozite și hambare pentru roadele Revoluției. Cadourile de Crăciun și ajutoarele pentru orfanii din România curgeau și se revărsau ca dintr-un corn al abundenței. Baloți și saci cu haine de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ajungea la policlinică ori la vreun cabinet din alea particulare de curând apărute, și parcă ar fi dus dorul vremurilor ălora când el venea cu mașina s-o ia de acasă ca s-o ducă la doctorul ăla cu care aranjase. Visa, lâncezea, amâna, dracu’ știe ce aștepta? Nu se mai gândea nici la Velicu. Gândul îi umbla străin, Mirelo, prin soarta și prin viața ei care curgea prin ea și o ținea în loc și o ținea vie. Copilul din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am delăsat, am lăsat-o la mama la țară, la coada vacii, și dac-aș fi ținut-o aici, tot într-o amărală și-o foame ar fi crescut. Atâta mai trag nădejde, că mi-o ajuta Dumnezeu să-mi aranjez în Italia și s-o iau cu mine acolo, da’ nu poți să știi cum s-o lega cu Roberto. Degeaba zic io că intenții serioase, că oricând se poate răsuci. Știi doar că nu pui bază-n bărbați, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
deh, până și dărăpănăturile alea de paiantă, fără apă și gaze, iar la bloc nici nu poți să te apropii. Cu cinci-șase mii, nu iei mare lucru, și să mai și vrei să rămâi cu niște bani... Trebuie să-ți aranjezi din timp, să fii prevăzător... Adevărul e c-o urau și-ar fi batjocorit-o la sânge prietenele; era încă un motiv pentru Rafael să evite să intre în amănunte. El nu știa dacă ea știe ce i se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cam debilă. Ea nu zguduise lumea până într-atât încât să-l scape de Școala Specială nr. 2. Chestia asta îl râcâia pe suflet, mai cu seamă revăzându-l pe Milică pe care, uite, l-a dus mintea să-și aranjeze ceva mai acătării. Au mers pe jos mai multe stații de tramvai, cu namila aia de câine după ei. Milică nu-l învățase să meargă cu tramvaiul și nici nu intenționa. Ghiocel are un fel de fobie a locurilor strâmte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care-l dăduse peste cap până într-atât ca să plece de nebun din școală. Nu e vorbă că și Rafael îl sfătuise să plece-n lume s-o caute, și uite că-l sfătuise bine. După cum vedea Rafael, treburile se aranjaseră cum nu s-ar fi putut mai bine. Femeia care-l aștepta pe Milică să vină cu câinele de la plimbare și cu târguielile i se prezentă Teodorescu Sabina... Așa carevasăzică... Rafael parcă ar fi răsuflat ușurat: bine că i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el. Îmi ocupă tot timpul. Și dacă mi-aș găsi de lucru, cu un salariu tot nu aș ieși la capăt cu amândoi. D-aia am zis și-am hotărât când mi-a spus Geta că dumneavoastră mi-ați putea aranja... — Oh, nu se poate! izbucni avocata, smucind geanta și trântind-o la loc pe genunchi. Așa ceva nu se poate, repetă gâtuită de indignare. Scoase din geantă o agendă, o răsfoi și notă ceva în ea. Extrase apoi dintre file două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-te la nea Ghețu cât de gospodar, cu ditamai burdihanu’. Mănâncă douăzeci de sarmale la felu’ unu, și pe urmă un grătar de mici, și dup-o juma’ de oră iar îi e foame. Venise Mărgărit cu halbele și le aranja pe masă în fața fiecăruia cu o meticulozitate exagerată, ca un ospătar sperând la un bacșiș. — Mai bine de Mărgărit, făcu nea Ghețu, că se hrănește doar cu bere și rom și uite-l că-i ca sârma. Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se înmoaie, frățioare, n-aș avea cum să uit... Da’ mi-a trecut. Ce-am uitat a fost poate ca după scrisoarea aia să vă fi scris alta, de împăcare, ca să vă chem aici să vedeți că s-a aranjat treaba și merge spre bine. Ar fi vrut poate să spună că a mai făcut un copil, care pasămite ar umple golul lăsat de celălalt. Păi, cu alt bărbat, deh, cu care bărbat uite că-i și acum, de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai, viața merge înainte, frățioare, chiar dacă nu ne-am văzut și n-am știut nimic unii de alții în toți anii ăștia. Bine că ne-am văzut acum sănătoși, și cât mă bucur pentru tine că ai reușit să-ți aranjezi să pleci, și abia aștept să mă chemi și pe mine acolo... Frate-său e zvelt, brunețel, tinerel ca și ea, vesel, și uite că și Mirela s-a înveselit aflând c-o să plece și o s-o cheme și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dus, zău, îmi pare rău. Mă faci să-mi schimb impresia. Te-am văzut băiat deștept, cu mușchi pă tine, curăței, cu mobil la brâu, de care văd că nu ești în stare... Uite ce e, sună-mă mâine-seară să aranjăm. N-ai să mori încă o zi fără telefon. Cine ești, băăă? Cum te cheamă? — Mă cheamă Nemuritorul, dacă asta te-ar ajuta cu ceva... — Nemuritorul... Ăla cu sabia, din serial? Ești nebun. Vino aici, la masa asta de unde mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
avea jumătate de normă plecase, ajunsesem acum să țin patru ore pe săptămână. Depuneam un efort susținut ca să fiu În forma cerută de așteptările colegilor mei, astfel că petreceam destul de mult timp la sală. Lou fusese Întotdeauna cea care Îmi aranja orarul și mă suna dacă se ivea ceva de lucru mai devreme. Nu prea avusesem de-a face cu Linda, care oricum se considera mai presus de tribulațiile rasei umane În general și ale substitutorilor În particular. Preda și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să se controleze atunci când știu că mai sunt și alții de față, dar cinci minute erau cu siguranță destul pentru ca inhibițiile s-o părăsească. Ar fi trebuit să facă măcar puțin zgomot - să zicem, În timp ce rupea hârtia igienică sau Își aranja hainele. Am tras apa și-am ieșit din cabină. Tot nu se auzea nici un zgomot de la vecina mea. Prinsă Între sentimentul că aș fi deranjat și dorința de a ajuta În cazul În care ceva era În neregulă, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de argint demodate și unde numai nehotărârea a Împiedicat să cheltuiesc o grămadă de bani. Dincolo de ea era o ea, iar prin arcadă, pe partea dreaptă și-ntr-un loc adăpostit, se afla taraba pe care o căutasem. Fliss Își aranjase marfa foarte bine. Obiectele mai mari se deschideau În două jumătăți de cerc pe suprafața tarabei, astfel Încât, odată ce te opreai ca să te uiți la ceva ce-ți atrăsese atenția, te trezeai Înconjurat de zeci de lucruri tentante. Una dintre jumătățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tarabei, astfel Încât, odată ce te opreai ca să te uiți la ceva ce-ți atrăsese atenția, te trezeai Înconjurat de zeci de lucruri tentante. Una dintre jumătățile de cerc era alcătuită dintr-o grămadă de valize vechi din piele, atent poziționată și aranjată pe principiul dominoului, valiza de lângă mine fiind plină de etichete pentru bagaje de pe vremea potopului. Parcă ar fi ieșit direct dintr-un film mut. Deasupra ei erau două radiouri de bachelită, În stare excelentă. Fliss se sprijinea de zidul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
place să aibă rădăcinile În culoarea naturală. Ți-aș putea face o tunsoare scurtă drăguță. — Atunci, când mă hotărăsc, o să trec pe la tine. — Dacă vrei, ai putea Începe doar cu o simplă tunsoare, Îmi sugeră ea. Aș putea să-ți aranjez puțin părul. — Mersi. Ne mai vedem. Mi-a făcut semn cu mâna, apoi traversă strada. De la distanță, arăta mitică În hainele alea, dar nici pe departe vulnerabilă sau oricum ar mai putea fi descrise fetele scunde și slabe. Avea duritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Din ce motiv? Și, că tot veni vorba, cu ce ar fi putut să o omoare? De unde să fi luat ea gantera? — Noi credem, spuse inspectorul Monroe și mă privi lung, că ea Îl căuta pe Derek Brewster sau că aranjase să se Întâlnească cu el. — Varianta asta poate fi scoasă din calcul. Nu cred că exhibiționismul lui Derek a ajuns la asemenea cote Încât să-l Încânte ideea că va fi surprins de prietena lui În toiul unui rendez-vous cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
m-au făcut să-mi strâng ochii ca În fața soarelui. — Haine mai Închise la culoare n-ai, Lesley? am remarcat eu iritată. Ea scutură din cap și haloul tresăltă ca În reclamele pentru fixativ. — Nu mai am de când mi-am aranjat culorile. Acum sunt Primăvară spre Vară. Am măsurat-o din priviri cu oarecare tristețe. Așa cum bine subliniase și Hawkins, cineva o ucisese pe Linda și tare mi-ar fi plăcut ca vinovatul să fie Lesley. Dar, Într-un fel, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe călcâie și o porni către barul de la colțul străzii, În fața căruia se aflau niște mese și bănci de lemn. Cu vremea asta schimbătoare, nu era nimeni amator să stea afară, așa că tot locul era la dispoziția noastră. Lou Își aranjă cu grijă haina, ca să stea pe ea, nu pe bancă. Derek se tot Învârtea nehotărât câțiva pași mai Încolo. — Ești În regulă, Sam? mă Întrebă el În timp ce mă sprijineam de marginea mesei. Lemnul e cam umed. — Nu e momentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu gândul că Îmi lărgeam astfel orizonturile și rămâneam În pas cu ultimele tendințe. Băiatul În costumul ecosez roșu-verde era alături, la bar, și comanda o sticlă cu suc de portocale. Întorcându-și capul, ne zise: — Bine, fetelor. V-ați aranjat sau mai aveți nevoie de ceva? Am negat amândouă la unison și el se Îndepărtă, sorbind lung din sticlă și căutând viitori mușterii. Șapca Îi era sucită la spate Într-un unghi aiurea și avea una din acele fețe osoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a fost distractiv. Dar, În seara aia, aproape orice ar fi fost așa. Avusesem o săptămână groaznică (sincer vorbind, mă simțeam ca o cârpă de șters pe jos) și Îmi doream pur și simplu să ies din casă. Derek a aranjat cu o prietenă să stea cu Devon, iar pe mine m-a scos la masă În oraș. A fost exact ce Îmi trebuia. — Eu sunt Sam, m-am recomandat. Sam Jones. — Janice King. Ne-am zâmbit reciproc. În curând, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
apoi, ne-a prezentat unei prietene de-ale ei, care se Îmbracă exact cum obișnuia mama. Tare aș fi vrut să fie și Baby de față, ca să audă asta. — Te sun eu, Sam, mi-a spus Felice. Neapărat trebuie să aranjăm să vină Duggie pe la tine și să-ți vadă sculpturile! — Mi-ar plăcea și mie asta, se oferi Jim Ashley, spre surprinderea mea. Felice Îmi aruncă o privire aprobatoare. — Absolut! zise. O să adori garsoniera lui Sam. E așa de boemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]