13,069 matches
-
Încercând să nu scot nici un sunet, m-am tras mai aproape de ea. Mușchi minusculi dintre coaste, mușchi pe care nu eram conștientă că Îi posed, s-au pus dintr-o dată În mișcare. M-au propulsat milimetru cu milimetru peste cearșafuri. Arcurile vechi ale patului Îmi dădeau de furcă. În timp ce Încercam să avansez cu nonșalanță, ele Își vociferau Încurajările obscene. Mă aclamau, cântau de zor. Mă tot opream și porneam din nou. Era dificil. Respiram pe gură - o făceam mai Încet așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum liber. Plimbându-mă prin mulțime, observând conținutul diferitelor cutii, ce varia de la sape, haine, cizme negre la cuțite de luptă, puști cu lunetă și mine, capul mi s-a întors involuntar înapoi, de parcă ar fi fost tras de un arc invizibil. Acolo, în spatele meu, suit pe o cutie pătrată, destul de mare, sprijinit de un perete și uitându-se insistent la mine, stătea nimeni altul decât Vladimir. Când mă apropiasem de el, sări jos cu o sprinteneală ce mie nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce erau și broboane mici de sudoare îi încoronau fruntea. Vladimir stătea pe un scaun și dădea impresia că se afla la o partidă de ceai în compania unor vechi prieteni, dar îl simțeam ca fiind mai încordat ca un arc. Urma Velail, care era ușor tensionat. Față în față cu Vladimir, pe un alt scaun, stătea un om pe care îl recunoscusem de la televizor. El era cel care anunța fiecare lege tâmpită și ruina lumea. Imaginea reală a Ministrului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
deschise și se oprește surprins. Grădina nu este deloc așa cum și-a imaginat-o. Întruchipează un cerc, de parcă arhitectul a așezat vârful compasului chiar în centru și i-a trasat circumferința. Coloanele, așezate în consolă, sunt legate între ele prin arce îngemănate, construite din bolțari de piatră. Fără să se întoarcă spre el, Augustus reia: Dacă este adevărat și Claudia Appia s-a făcut vinovată de vreo superstiție străină obiceiurilor noastre civice, singurul îndri tuit să o judece este bărbatul ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noile construcții care au fost recent integrate în for, ca mărturie a politicii imperiale. Dincolo de porticul lui Ga ius și Lucius, pe care-l cunoaște doar din auzite, se înalță tem plul dinastic al divinului Iulius, așezat între cele două arcuri triumfale care sărbătoresc victoria lui Augustus de la Actium și succesul său în Parția. Totul conceput ca o idee unitară menită să-l glorifice pe princeps. Se angajează cu pași mărunți pe drumul bătătorit ce leagă Templul Vestei de palatul pontifical
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și inefabilul lor. Ca și Herakles, este, prin urmare, un actualizator neostenit, inepuizabil, de coordonate rectilinii și polare. Fiu al Săgetătorului, nepot al Arcașului, se identifică cu constelația zodiacală cu același nume (Săgetătorul zodiacal este reprezentat ca Centaur ținând un arc; i se mai spune Arcitenens), fugind după Capricorn, care-l precede imediat, tot așa de evanescent ca și păsărelele din basm, Capricornul, portar al Pragurilor cerești, al Porții Cerului din solstițiul de iarnă, Săgetătorul, Veghetor fără somn al Polului, Cheia
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Dunării de Jos a celebrat un Te-Deum. Ulterior, Domnitorul Carol, aflat în fruntea trupelor se îndreaptă spre centrul orașului unde are loc defilarea în onoarea sa. Odată încheiată defilarea, trupele se îndreaptă spre portul orașului Brăila, unde fusese ridicat un arc de triumf în cinstea solemnității unirii Dobrogei cu România. La orele 12, Domnitorul s-a îmbarcat pe iahtul princiar Ștefan cel Mare însoțit de către Ion C. Brătianu, primul ministru al României, de episcopul Melchisedec al Dunării de Jos și de către
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
institutorul Constantin Andrian 414. Acest comitet a organizat festivitățile prilejuite de unirea Dobrogei cu România, beneficiind de sprijinul consulului Franței, Emile Langle, cel care a conceput planul de decorare a orașului în cinstea acestui eveniment. Astfel, au fost ridicate trei arcuri de triumf decorate de către pictorul Enache Cardaș și tapițerul german Johan Jung. Este semnificativ faptul că au fost construite arcuri de triumf chiar și de către comunitățile: greacă, bulgară și evreiască din oraș415. În ziua de 14 noiembrie 1878 au avut
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Emile Langle, cel care a conceput planul de decorare a orașului în cinstea acestui eveniment. Astfel, au fost ridicate trei arcuri de triumf decorate de către pictorul Enache Cardaș și tapițerul german Johan Jung. Este semnificativ faptul că au fost construite arcuri de triumf chiar și de către comunitățile: greacă, bulgară și evreiască din oraș415. În ziua de 14 noiembrie 1878 au avut loc la Tulcea festivități prilejuite de sosirea primelor unități ale armatei române. La orele 14 navele armatei române au sosit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
primelor unități ale armatei române. La orele 14 navele armatei române au sosit în fața portului, iar în momentul când primii ostași români au pus piciorul pe pământul dobrogean "o numeroasă poporațiune cu mult entusiasm" i-a întâmpinat 416. În dreptul primului arc de triumf, Costache Boambă, cel mai în vârstă dintre notabilii români din oraș a oferit comandantului trupelor române pâine și sare și a rostit în numele locuitorilor Tulcei un discurs de bun venit 417. Printre fruntașii comunității românești din Tulcea ce
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
publicației "Dobrogea", apărută la Constanța cu acest prilej. În cuprinsul articolului dedicat acestui eveniment era relatat faptul că în timpul călătoriei celor doi pe calea ferată de la Cernavodă spre Constanța, "tote gările erau frumos împodobite cu corone de verdeață și cu arcuri de triumf. Gara Cernavodă, gara Constanța și portul au fost decorate cu un gust (...) ce face onore distinsului și activului Director al drumului de fer, d-l A. Gafencu, care are partea sa la succesul strălucit al primirei făcute M.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
întreg este pavoazat, tote balconele, tote ferestrele și ușile sunt împodobite cu covoare, cu drapele și corone de verdeață, chiar și cel mai sărac a ținut să-și manifeste bucuria și dragostea punând drapele și cununi de verdeață. Cele cinci arcuri de triumf ne dau o frumosă privelisce; strada Carol I privind din piața Independenței este feerică"1632. Prefectul județului Constanța, colonelul Scarlat Scheletti, ce se afla în această funcție de la 10 august 1889, "a mers la Cernavodă spre întâmpinarea M.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
județului, dl. primar, dl. comandant al diviziei, și domnii consuli din oraș"2272. De asemenea, în seara zilei de 1 iulie 1898, "toate vapoarele din port erau luminate"2273, iar pe vasul Regele Carol I fusese realizat "un prea frumos arc electric de la un catarg la altul"2274. A doua zi, 2 iulie 1898, "M. S. Regele, în trăsura primăriei, cu domnul ministru Stolojan, precedat de trăsura ce conducea pe domnul prefect și pe domnul primar, și urmărit de alte trăsuri
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în Cernavodă peste 10 000 de persoane"2735. La sosirea în orașul Cernavodă, familia regală a fost întâmpinată de membrii consiliului județean Constanța, membrii corpului tehnic din județul Constanța, membrii corpului consular, magistrați, toți aceștia aflându-se "în pavilionul de lângă arcul de triumf unde urma să se facă recepția"2736. Alături de autoritățile județene, la primire au participat: domnul Alexandru Ionescu, primarul orașului Medgidia, doctorul Pilescu, medicul orașului Constanța, D. Bănescu, inginerul șef al județului, domnul Iacovache, directorul prefecturii Constanța, Ernest Miclescu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
rănit de-ndoială, De ce-ai murit înger cu fața cea pală? Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă? {EminescuOpI 38} Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu râuri de foc și cu poduri de-argint, Cu țărmuri de smirnă, cu flori care cânt; Să treci tu prin ele, o sfântă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sărăcie! {EminescuOpI 50} ÎNGER ȘI DEMON Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopții moartă. O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie Și în mormânt albastru și-n pânze argintie, În mausoleu-ți mândru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
voinic cu greu le suie; Așezând genunchiu și mână când pe-un colț când pe alt colț Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în etacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Să-nchege apa-n sânge, din pietre foc să saie, Dar inima-i fecioară hrăniți cu sânge cald". Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere; El vede toată firea amestecat-afară - Ninsoare, fulger, ghiață, vânt arzător de vară - Departe vede-orașul pe sub un arc de pară, Și lumea nebunise gemând din răsputere; {EminescuOpI 95} Biserica creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare; Din tainiță mormântul atuncea îi apare, Și piatra de pe groapă crăpând în două sare; Încet
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zână liniștită Cu ochii mari, cu umeri goi? {EminescuOpI 229} Ah! acum crengile le-ndoaie Mânuțe albe de omăt, O față dulce și bălaie, Un trup înalt și mlădiet. Un arc de aur pe-al ei umăr, Ea trece mândră la vânat Și peste frunze fără număr Abia o urmă a lăsat. {EminescuOpI 230} DIN NOAPTEA.. Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieții noastre desmierdări Și raze din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar de marinarii spanioli, „San Juan Baptista”, galionul nostru înaintează legănându-se prin apele înghețate ale Oceanului Pacific, în direcția nord-est. Pânzele sunt umflate ca un arc. În dimineața plecării, am privit cu nesaț de pe punte insulele Japoniei unde am trăit vreme de zece ani. Zece ani - mă doare să-o spun, dar Dumnezeu încă n-a prins rădăcini în Japonia. Din câte știu eu, japonezii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
despre ce-i zisese Matsuki. Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea mare a negustorilor, după care urmau cămara și bucătăria japonezilor. Dinspre cabinele cu încărcătură, venea miros de praf și de rogojini de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nishi rămase pentru o clipă fără grai, dar apoi răspunse: — De ce? Chiar dacă sunt străini, putem învăța de la ei multe lucruri. Străinii au fost cei care ne-au adus puștile și praful de pușcă pe când noi nu știam să mânuim decât arcul și săgețile. De vreme ce suntem soli, cred că n-ar fi rău să cunoaștem ce e bun în țara lor și să adunăm cunoștințe folositoare de la ei. Nici n-am zis că e rău. Pe fața descumpănită lui Tanaka se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vreo coastă de munte stâncos, ca și cum ar fi fost încleiate acolo. Pe vârf de munte se înălța amenințător câte o cetate veche. La capătul livezilor de măslini și al pământurilor roșii se întindeau lanuri de grâu unduindu-se ca niște arcuri până în zare. În depărtare apăru ceva mic ca un ac, dar pe măsură ce se apropiară își dădură seama că acul era o turlă de biserică. Vârful său se împlânta în azurul cerului și dispărea înghițit de văzduh. — Aceasta e Europa! De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]