KorAP: Find »[drukola/base=argumentare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...167 >

4,155 matches

Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738

dintre următoarele defecte: confuzia între filosofia politică și științele politice, confuzia între normativ și descriptiv, confuzia între filosofia politică și discursurile motivaționale pentru cetățeni sau politicieni, interpretarea eronată a susținerilor, obiectivelor, ambițiilor și metodologiei moraliștilor, recursul la strategii sofistice de argumentare (în special de tip ad hominem sau petitio principii), confuzia sau echivocația între moralismul ca metodologie de argumentare filosofică (sau ca teză despre metodologia adecvată a filosofiei politice) și moralismul ca teorie sau practică evaluativă referitoare la politică și comportamentul

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
politică și discursurile motivaționale pentru cetățeni sau politicieni, interpretarea eronată a susținerilor, obiectivelor, ambițiilor și metodologiei moraliștilor, recursul la strategii sofistice de argumentare (în special de tip ad hominem sau petitio principii), confuzia sau echivocația între moralismul ca metodologie de argumentare filosofică (sau ca teză despre metodologia adecvată a filosofiei politice) și moralismul ca teorie sau practică evaluativă referitoare la politică și comportamentul politic (i.e., moralismul ca absolutism moral cu privire la politică și comportamentul politic) și - nu în ultimul rând - "îmbogățirea" teoriilor

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
realiștilor cu moraliștii să nu mai fie un dialog al surzilor, unul bazat pe lecturi pe diagonală ale scrierilor moraliste, pe strategii extrem de inechitabile de interpretare a acestor scrieri, pe reflecții foarte grăbite pe marginea lor sau pe recursul la argumentarea sofistică ori la alte practici și manevre mai puțin respectabile de impunere a unei idei sau de atragere de citări (precum transformarea unor gânditori consacrați și foarte influenți în cadrul disciplinei în "oameni de paie"), ci un dialog filosofic autentic, în

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
de impunere a unei idei sau de atragere de citări (precum transformarea unor gânditori consacrați și foarte influenți în cadrul disciplinei în "oameni de paie"), ci un dialog filosofic autentic, în spiritul normelor etice ale disciplinei și al profesionalismului în cercetarea, argumentarea și dezbaterea academică. În ceea ce mă privește, aștept cu nerăbdare un astfel de dialog. Referințe bibliografice Ackerman, Bruce, Social Justice in the Liberal State, Yale University Press, New Haven, 1980. Aikin, Scott, Epistemology and the Regress Problem, Routledge, Londra, 2010

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
accesul universal la locuințe decente, 45 accesul universal la servicii de îngrijire medicală, 45, 120, 134 acord autonom/liber, 53-54 acțiune politică, 30, 32, 40-41, 131, 144, 147, 160 anti-consecințialism, 76 anti-idealism, 16 anti-utilitarism, 76 anti-utopianism, 16 antropologie politică, 98 argumentare instrumentală, 23-24, 26, 28-29, 72-73, 75-76, 78, 100-101, 110, 123, 130, 134-135, 137, 146, 154, 162-163 argumentare/justificare morală, 16-17, 19-21, 24, 37, 42, 51, 66, 75, 80, 82, 88-89, 92, 100, 112, 115, 149-150, 158 argumentare/justificare moralistă, 25-26

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
autonom/liber, 53-54 acțiune politică, 30, 32, 40-41, 131, 144, 147, 160 anti-consecințialism, 76 anti-idealism, 16 anti-utilitarism, 76 anti-utopianism, 16 antropologie politică, 98 argumentare instrumentală, 23-24, 26, 28-29, 72-73, 75-76, 78, 100-101, 110, 123, 130, 134-135, 137, 146, 154, 162-163 argumentare/justificare morală, 16-17, 19-21, 24, 37, 42, 51, 66, 75, 80, 82, 88-89, 92, 100, 112, 115, 149-150, 158 argumentare/justificare moralistă, 25-26, 63, 67, 71, 137 argumente pragmatice, 86, 89, 91-92 autonomia politicii, 31, 57, 74, 123-124, 126, 144

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
antropologie politică, 98 argumentare instrumentală, 23-24, 26, 28-29, 72-73, 75-76, 78, 100-101, 110, 123, 130, 134-135, 137, 146, 154, 162-163 argumentare/justificare morală, 16-17, 19-21, 24, 37, 42, 51, 66, 75, 80, 82, 88-89, 92, 100, 112, 115, 149-150, 158 argumentare/justificare moralistă, 25-26, 63, 67, 71, 137 argumente pragmatice, 86, 89, 91-92 autonomia politicii, 31, 57, 74, 123-124, 126, 144, 150-151, 162 autoritate (politică), 35, 50, 54, 59, 64, 68-70, 72, 124-125, 163 B binele moral, 90 binele social, 32

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
politici de gen, 17 politici de stânga, 146 politici multiculturaliste, 16 politici publice, 44-45, 47, 83, 101, 131, 146 politici redistributive, 17 politici social-democrate, 45 politologie, 97, 152 populism, 44 practică politică, 23, 117, 136-137, 141, 146-147 presupozițiile morale ale argumentării, 90 principii de organizare (socială și politică), 32, 93, 136-137, 141 principii epistemice, 102 principii morale, 31, 41, 53, 73-76, 90-92, 102-103, 109, 125-126, 164 principii morale comprehensive, 73, 90 principii morale universale, 75 principiul echității în distribuția bunurilor și

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Beyond (Wiley-Blackwell, Chichester, 2012) sau Alan Thomas, "Rawls, Adam Smith, and an Argument From Complexity To Property-Owning Democracy", în The Good Society 21, 1 (2012), pp. 4-20). 5 Specificarea conținutului uneia sau alteia dintre valorile sociale și politice fundamentale și argumentarea pentru (sau împotriva) anumitor reguli sau idealuri de organizare politică sunt, sper că veți fi de acord, nu doar activitățile în care sunt angajați cu prioritate filosofii politici "moraliști", ci și principalele activități în care ei apelează de obicei la

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
pentru (sau împotriva) anumitor reguli sau idealuri de organizare politică sunt, sper că veți fi de acord, nu doar activitățile în care sunt angajați cu prioritate filosofii politici "moraliști", ci și principalele activități în care ei apelează de obicei la argumentarea morală. Țin să menționez că, făcând această observație, nu vreau să sugerez și că acestea sunt singurele activități în care este dezirabil să fie angajați filosofii politici (sau că nu este posibil ca apelul la argumentarea morală să se dovedească

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
apelează de obicei la argumentarea morală. Țin să menționez că, făcând această observație, nu vreau să sugerez și că acestea sunt singurele activități în care este dezirabil să fie angajați filosofii politici (sau că nu este posibil ca apelul la argumentarea morală să se dovedească a fi o strategie adecvată și în cazul altor tipuri de concepții politice). Dar, dat fiind că acestea sunt activitățile în care "moraliștii" sunt angajați cu prioritate, mi se pare rezonabil să restrâng sfera de "aplicabilitate

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
dovedească a fi o strategie adecvată și în cazul altor tipuri de concepții politice). Dar, dat fiind că acestea sunt activitățile în care "moraliștii" sunt angajați cu prioritate, mi se pare rezonabil să restrâng sfera de "aplicabilitate" a moralismului la argumentarea pentru concepțiile referitoare la specificarea adecvată a conținutului anumitor valori sociale și politice fundamentale și concepțiile despre regulile sau idealul adecvat de organizare politică. 6 Precum concepția capabilistă despre exigențele minimale ale dreptății sociale pentru care a argumentat, în numele idealului

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
și politice (ca discipline necesare - și singurele competente în oferirea - răspunsului adecvat la întrebarea referitoare la fezabilitatea diverselor aranjamente sociale dezirabile), este compatibilă, după cum văd eu lucrurile, cu ideea includerii în filosofia politică și a proiectelor multi sau interdisciplinare de argumentare pentru anumite idealuri de organizare politică, proiecte în cadrul cărora preocuparea pentru întemeierea dezirabilității (morale) este doar una dintre dimensiunile argumentării pentru acel ideal (Adam Swift, "The Value of Philosophy in Nonideal Circumstances", în Social Justice: Ideal Theory, Nonideal Circumstances, (ed.

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
dezirabile), este compatibilă, după cum văd eu lucrurile, cu ideea includerii în filosofia politică și a proiectelor multi sau interdisciplinare de argumentare pentru anumite idealuri de organizare politică, proiecte în cadrul cărora preocuparea pentru întemeierea dezirabilității (morale) este doar una dintre dimensiunile argumentării pentru acel ideal (Adam Swift, "The Value of Philosophy in Nonideal Circumstances", în Social Justice: Ideal Theory, Nonideal Circumstances, (ed.) Ingrid Robeyns și Adam Swift - Social Theory and Practice 34, 3 (2008), pp. 363-387). 18 Dacă Ronald Dworkin (Sovereign Virtue

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
and Practice of Equality (Harvard University Press, Cambridge, 2000), Ronald Dworkin, Is Democracy Possible Here? Principles for a New Political Debate (Princeton University Press, Princeton, 2006) sau Ronald Dworkin, Justice for Hedgehogs (Belknap Press, Cambridge & Londra, 2011). 23 Precum în argumentările din Jonathan Wolff, "Fairness, Respect, and the Egalitarian Ethos", în Philosophy & Public Affairs 27 (1998), pp. 97-122, Elizabeth Anderson, "What Is the Point of Equality?", în Ethics 109, 2 (1999), pp. 287-337, G. A. Cohen, If You're an Egalitarian

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
a tuturor cetățenilor) trebuie tratate ca principii distincte (Christian Schemmel, "Distributive and Relational Equality", în Politics, Philosophy & Economics 11, 2 (2011), pp. 123-148). 26 Vezi Eugen Huzum, "Despre baza principiului egalității umane fundamentale", în Transilvania 3 (2013), pp. 1-7. 27 Argumentarea instrumentală clasică pentru acest principiu rămâne, în opinia mea, cea a Hannei Arendt, din The Human Condition (The University of Chicago Press, Chicago, 1958) (trad. rom. Condiția umană (Editura Idea Design & Print, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007)), On Revolution

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
afirmație cu faptul că teoriile moraliste nu sunt totuși, de obicei, teorii ale politicii, în sensul uzual al termenului? 65 Rawls, A Theory, pp. 397-449. Trad. rom. Rawls, O teorie, pp. 400-448. În ce mă privește, am fost convins de argumentarea lui Cohen (Rescuing Justice, pp. 229-343) că Rawls a greșit, dimpotrivă, tocmai pentru că a acordat un rol important "lecțiilor istoriei, sociologiei, etnologiei, psihologiei și economiei" în specificarea și justificarea (și nu doar în discutarea implementării) principiilor dreptății, nu pentru că, așa cum

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Posner ("The Problematics of Moral and Legal Theory", în Harvard Law Review 111, 7 (1998), pp. 1637-1717, The Problematics of Moral and Legal Theory (Belknap Press, Cambridge, 1999)) - susțin în continuare, ca argument împotriva moralismului, că filosofia politică moralistă și argumentarea morală abstractă în general nu au - sau nu pot avea - niciun fel de influență semnificativă în realitate, fie și doar pe termen lung, prin impactul asupra background-ului cultural (Brian Leiter, "In Praise of Realism (and Against 'Nonsense' Jurisprudence)", în

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
2000), pp. 271-282, Richard North, "A Response to Jeremy Waldron's Law and Disagreement", în Political Studies Review 1, 2 (2003), pp. 167-178) 25 La fel cum stau lucrurile, după cum ne-a atras atenția Charles Larmore, în cazul standardului de argumentare neutralist susținut cu referire la filosofia politică în cadrul liberalismului politic centrat pe rațiunea publică (Charles Larmore, "The Moral Basis of Political Liberalism", The Journal of Philosophy 96, 12 (1999), pp. 599-625). 26 În afară de observațiile pe care le-am prezentat, se

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Waldron: Ronald Dworkin, Freedom's Law: The Moral Reading of the American Constitution (Harvard University Press, Cambridge, 1996)). Mai mult, ei au argumentat - precum Joseph Raz sau Simon Caney, filosofi care sunt și susținători ai perfecționismului liberal - împotriva ideii că argumentările filosofice pentru anumite principii de organizare politică în condițile pluralismului valoric rezonabil trebuie să fie neutre din punct de vedere moral. Din perspectiva perfecționismului, dezacordul moral generalizat nu are implicații asupra standardelor de argumentare ale filosofiei politice liberale, ci doar

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
ai perfecționismului liberal - împotriva ideii că argumentările filosofice pentru anumite principii de organizare politică în condițile pluralismului valoric rezonabil trebuie să fie neutre din punct de vedere moral. Din perspectiva perfecționismului, dezacordul moral generalizat nu are implicații asupra standardelor de argumentare ale filosofiei politice liberale, ci doar asupra statului liberal, obligându-l să adopte instituții și proceduri de decizie care să răspundă în mod echitabil dezacordului moral și să cultive în rândul cetățenilor virtuțile civilității, respectului pentru celălalt, pentru dezacord și

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
justificare "externă" liberalismului, i.e., să justifice liberalismul chiar și celor care nu împărtășesc convingeri liberale fundamentale precum principiul tratării tuturor indivizilor ca liberi și egali sau principiul echității în distribuția bunurilor și avantajelor sociale între cetățeni. Faptul că stilul de argumentare specific liberalismului politic centrat pe rațiunea publică este unul "fezabil" (i.e., că justificarea "de sine stătătoare" (freestanding), "politică", fără recurs la concepții morale comprehensive, a liberalismului și a soluțiilor liberale este posibilă) nu înseamnă însă, desigur, și că acest stil

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
liberalismului politic centrat pe rațiunea publică este unul "fezabil" (i.e., că justificarea "de sine stătătoare" (freestanding), "politică", fără recurs la concepții morale comprehensive, a liberalismului și a soluțiilor liberale este posibilă) nu înseamnă însă, desigur, și că acest stil de argumentare neutralist constituie, într-adevăr, o exigență obligatorie pentru toți filosofii care dezvoltă teorii sau fac recomandări cu privire la problemele ridicate de condițiile dezacordului rezonabil generalizat Cea de a doua întrebare ce ar putea fi ridicată cu privire la argumentul lui Waldron este aceea

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
exprimat această opinie: "filosofie politică" ar trebui utilizat doar pentru cercetările de tip normativ-moral (sau cercetările care includ și o componentă normativ-morală) ale politicului sau ale valorilor dezirabile în cadrul său, în vreme ce "teorie politică normativă" ar trebui invocat doar în cazul argumentărilor pur instrumentale, de tipul celor dorite de realiștii radicali, pentru idealurile sau regulile de organizare socială, politicile publice imperative în cadrul societății etc. 39 Așa cum indică, spre exemplu, Rawls, Political Liberalism, p. 11, Rawls, Justice as Fairness, p. 14 sau Quong

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
39, 3 (2011), pp. 207-237, Anca Gheauș, "The Feasibility Constraint on the Concept of Justice", în The Philosophical Quarterly 63, 252 (2013), pp. 445-464, David Estlund, "Utopophobia", Philosophy & Public Affairs 42, 2 (2014), pp. 113-134. Sunt conștient, desigur, că acestor argumentări li s-au adus diverse obiecții, inclusiv din partea unor realiști (i.e., Robert Jubb, "Logical and Epistemic Foundationalism about Grounding: The Triviality of Facts and Principles", în Res Publica 15 (2009), pp. 337-353, William Galston, "Realism in Political Theory", în European

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]