KorAP: Find »[drukola/base=arhitect & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...702 >

17,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

floarea-soarelui, spre a fi înmînate condamnatului la moarte. Ioanide primise și el avizul de a vedea pe Tudorel. Dată fiind repulsia lui pentru înfruntarea momentelor dureroase, ezită. Însă madam Ioanide dădea semnele unei oboseli morale grave. Luând de braț pe arhitect, ea zise: - Prietene, doi copii pierduți este prea mult pentru mine.Nu pricep nimic, nu știu ce e bine de spus și ce nu. Ești bărbat, poate vei fi mai nimerit pentru el. Arhitectul aprobă fără împotrivire și se lăsă purtat spre

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
unei oboseli morale grave. Luând de braț pe arhitect, ea zise: - Prietene, doi copii pierduți este prea mult pentru mine.Nu pricep nimic, nu știu ce e bine de spus și ce nu. Ești bărbat, poate vei fi mai nimerit pentru el. Arhitectul aprobă fără împotrivire și se lăsă purtat spre fort de mașina lui Gaittany, oferită pentru această împrejurare. Găsi pe Tudorel întins pe spate, cu mâinile sub cap, pe patul de fier. Celula era lunguiață, simplă, înaltă, destul de bine luminată de

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
nu simți vreo durere morală acută, fiindcă nu-și închipuia cum un tânăr sănătos putea să moară. Încăperea nu sugera nimic dramatic, era ca o odaie proastă de internat. Văzând stânjeneala lui Tudorel, ca să înlăture ideea vreunei intenții de reproș, arhitectul merse spre el și-l îmbrățișă puternic și scurt. Apoi se așeză pe marginea patului, la unul din capete, făcând semn fiului său să se așeze la celălalt capăt, în dreptul căruia acela se și afla. - Nu ni s-a permis

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
moarte?") . - Îți fac o rugăminte. Am refăcut caietul și l-am lăsat încutia mesei. Pe acesta să nu-l arzi. . - Foarte bine! . - Va interesa poate pe alții, care pot înțelege. . Ioanide se ridică și după el Tudorel. . . - Te las, zise arhitectul cu un aer concentrat. Îți spun la revedere pentru mine și pentru mamă-ta. Fii calm. Ți-am adus o sticlă de coniac, cu învoirea comandantului. Are să ți-l dea (arhitectul nu exprimă restul frazei: cu puțin înainte de execuție). Apoi

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
se ridică și după el Tudorel. . . - Te las, zise arhitectul cu un aer concentrat. Îți spun la revedere pentru mine și pentru mamă-ta. Fii calm. Ți-am adus o sticlă de coniac, cu învoirea comandantului. Are să ți-l dea (arhitectul nu exprimă restul frazei: cu puțin înainte de execuție). Apoi Ioanide strânse încă o dată în brațe pe Tudorel și ieși repede din celulă. Când Panait Suflețel află de arestarea lui Hangerliu și de condamnarea lui la moarte, se îmbolnăvi din nou

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
măsura se repetă, și apoi opt lovituri de o intensă rezonanță, însoțite de iradiații sonice, se rostogoliră în odaie. Ioanide se ridică în picioare palid: "Tudorel nu mai există". Spre a evita în plină turburare prezența oricând posibilă a Elvirei, arhitectul își luă pardesiul și pălăria și ieși pe stradă. Mergând așa fără țel, avu nenorocul de a se izbi față în față cu bătrânul Oprescu, care uitase complet incidentul în care arhitectul îi declarase că nu este el. - Ce mai

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
în plină turburare prezența oricând posibilă a Elvirei, arhitectul își luă pardesiul și pălăria și ieși pe stradă. Mergând așa fără țel, avu nenorocul de a se izbi față în față cu bătrânul Oprescu, care uitase complet incidentul în care arhitectul îi declarase că nu este el. - Ce mai faci, măi Ioanide? Îi deschise Oprescu brațele cu naiv sentiment de protecție. Nu te-am mai văzut de mult. Ioanide schiță un gest oarecare, spre a para întrebarea. . - Mă Ioanide, tu trebuie

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
măi Ioanide? Îi deschise Oprescu brațele cu naiv sentiment de protecție. Nu te-am mai văzut de mult. Ioanide schiță un gest oarecare, spre a para întrebarea. . - Mă Ioanide, tu trebuie să ai copii mari, parcă așa mi-ai spus.Arhitectul făcu un gest de denegație. . - Cum? N-ai copii? Nu vrei să ai copii? . - Am avut! zise în fine plictisit și trist Ioanide. - A! Care vasăzică, ți-au murit. E prost, foarte prost, îmipare rău. Și eu am avut un

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
încap cumnatului meu. Astfel de proiecte la vârsta mea cer gândire și răzgândire. . Prin urmare, nu nega cu destulă energie. . - Că te-ai mărita, asta nu-i o crimă, observă Ioanide. Amaflat însă că vor să-ți dea pe ăsta (arhitectul evită dinadins numele), care are trei copii. . - Copiii sunt drăguți, răspunse Erminia deplasând ușorchestiunea, totdeauna mi-au plăcut. . - Nu copiii altuia! . - Uneori parcă sunt mai simpatici ai altuia, îi adopți prinalegere, fără riscuri, decât să te pomenești că ai dat

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
sau mai puțin. . - De aceea m-am hotărât și eu să mă despart, o fac cudragă inimă, și cine l-ar lua n-ar trebui să aibă nici cea mai mică îndoială de resentiment din partea mea. . - Ai un caracter rar. Arhitectul Ioanide, un prieten de-al nostru, te-ar admira. . - Nu mi se pare că fac ceva deosebit. O căsătorie careîmpiedică pe toți să se simtă bine laolaltă e o formă goală. Vom fi prieteni mai departe, de dragul copilului. Gonzalv se

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
pentru construcții de lux. În schimb, nu se înființează o nenorocită de conferință. Într-adevăr, Ioanide își continuase opera nestingherit, cu concursul solidului primar. Executarea lui Tudorel atrăsese atenția asupra cazului său de tată nenorocos și făcuse să fie uitat arhitectul. Pomponescu nu îndrăznise a pronunța numele lui Ioanide într-o împrejurare așa de atroce, cu toate că indispoziția lui nu scăzuse, și astfel, prin efectul labilității părerilor și sentimentelor, chestiunea bisericii fu complet abandonată. Îi fu cu neputință doamnei Pomponescu să stârnească

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
del Mangia din Siena, și nimeni nu se întreba ce este acel stâlp masiv, acoperit cu plăci de marmură, care domină orașul. Dacă Ioanide ar fi umplut acum Calea Victoriei cu statui ecvestre de bronz, nu s-ar fi observat noutatea. Arhitectul își dădea seama de altfel de acest fenomen. Tot ce azi produce senzație într-un oraș cu monumente vechi și atrage atenția în virtutea reclamei seculare făcute prin școală - spunea el - a apărut mutește, adesea în indiferența generală.Contemporanii nu salută

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
de ani, își închipuia el, lumea nu s-ar mai fi putut ridica de sub lovitură, deci pentru generația veche, căreia îi aparținea, soarele apusese. O singură nădejde să se facă uitat ca om politic, să-și reia activitatea sa de arhitect, de mult abandonată, ridicând o operă mai modestă în aparență, dar mai trainică. Întorcîndu-se acasă, Pomponescu avu impresia că Gonzalv Ionescu, trecând prin preajma lui, a întors înadins capul, ca să nu-l salute. Cu patru zile înainte, același individ aștepta în

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
a studia biserica și campanila, Pomponescu se auzi interpelat de la spate de un glas cunoscut: - Ce zici? Nu e așa că cimentul a biruit? Întorcând capul, văzu pe Ioanide îmbrăcat ca lucrător, cu șapca pe cap. Pomponescu, încă sub impresia că arhitectul trebuia să fie un dușman implacabil al său, privi înspre el incert. Ioanide însă era acela de totdeauna și-i vorbea exact ca în cancelaria Școalei de Arhitectură sau la cercul lui Saferian, brusc cordial și mai ales profesional. . - În

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
am făcut-o, fiindcă, precum observi, trece indiferentă, absorbită de alte preocupări. Vine furtuna, nimeni nu se uită în sus. Pomponescu se despărți de Ioanide nu reconciliat cu acesta, ci și mai indispus în fundul sufletului. Nu mai simțea ură împotriva arhitectului, ci un fel de ciudă. Ioanide nu-l onorase pe Pomponescu nici măcar cu o mișcare de antipatie, ignora totul, ducea candoarea până la jignire. Savantă prefăcătorie, spre a gusta căderea ministrului, sau sinceră bunătate? Se îndoi că Ioanide putea fi așa

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
atent când se pronunța numele lui Pomponescu, dovedind o distracție curioasă. În cerc foarte intim arunca însă cîte-un "nenorocitul" la adresa fostului său sărbătorit. În schimb, fiindcă Gavrilcea întrebase de Ioanide și se mirase că nu-l vede, Gaittany telefonă îndată arhitectului: - Să trăiești! Aici Gaittany. Domnule, ești centrul preocupărilor, omul zilei, lumea întreabă insistent de dumneata. De ce nu vii la reuniunile noastre? Joia viitoare avem o întîlnire amicală, un ceai, te solicit în mod deosebit; dacă nu vii, contramandez, fără dumneata

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
astfel de vânzare. Smărăndache mai destăinuia că era acum perfect stabilit că locul pe care Ioanide își construise cabana fusese cumpărat prin intermediul doamnei Valsamaky-Farfara cu o sumă de bani obținută prin vânzarea unor bijuterii ale doamnei Ioanide, lucru pe care arhitectul îl descoperise mai târziu, ceea ce-l determinase să cumpere, când făcuse rost de bani, alte giuvaericale, știind bine cât suferă madam Ioanide când e lipsită de găteli. Gulimănescu susținea pe fată că închiriase în mod conștient apartamentul la Deutsche Buchhandlung

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ani de zile, însă propuse ca în locul catedrei de beton armat, existând după informația lui și la Politehnică, să se înființeze una de geografie, întrucît cunoașterea solului sub raportul peisajului și al materialului este de cea mai mare importanță pentru arhitect. Arta arhitecturii, nefiind abstractă, nu se poate dispensa de geografie. Pomponescu încercă să-și însenineze gândurile în colocvii cu Ioana. Nu s-ar putea spune că aceasta îl primi cu indiferență, având în vedere placiditatea ei obișnuită. Însă îl trată

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
în ea. (Ioanide afirmase în realitate că biserica lui era încă nesfințită canonic și că cimentul producea probabil asupra minților un fel de delir, care trebuia neutralizat prin pictură.) Pomponescu avu un moment iluzia că va putea să lucreze ca arhitect, ceea ce nu mai făcuse de mult. La Ioanide se prezentă un negustor cu bani, care avea un teren foarte îngust într-un colț de stradă, bine situat, pe care ar fi dorit să construiască un cinematograf. Ioanide vedea neted numai

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
degrabă de economie și de spațiu. Lucrând în beton și punând sala la etaj, spre a economisi parterul pentru intrare, vestiare, casă, putea ieși ceva, cu condiția unui calcul abil al echilibrului de mase. Pentru asta era mai nimerit un arhitect care să fie totdeodată și un bun inginer. Deci Ioanide îl trimise pe negustor la Pomponescu, să încerce dacă acela primește. . - Dumneata ești domnul Pomponescu? Întrebă negustorul,care nu mai auzise niciodată de el, nici ca arhitect, nici ca ministru

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
mai nimerit un arhitect care să fie totdeodată și un bun inginer. Deci Ioanide îl trimise pe negustor la Pomponescu, să încerce dacă acela primește. . - Dumneata ești domnul Pomponescu? Întrebă negustorul,care nu mai auzise niciodată de el, nici ca arhitect, nici ca ministru. . - Eu sunt! confirmă Pomponescu încercînd a-și face unsuflet modest la începutul carierei. . - M-a trimis domnul arhitect Ioanide la dumneata. Dacăte-a recomandat el, am toată încrederea. . - Mă rog... . - Domnul arhitect Ioanide mi-a spus că ceea ce

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
încerce dacă acela primește. . - Dumneata ești domnul Pomponescu? Întrebă negustorul,care nu mai auzise niciodată de el, nici ca arhitect, nici ca ministru. . - Eu sunt! confirmă Pomponescu încercînd a-și face unsuflet modest la începutul carierei. . - M-a trimis domnul arhitect Ioanide la dumneata. Dacăte-a recomandat el, am toată încrederea. . - Mă rog... . - Domnul arhitect Ioanide mi-a spus că ceea ce vreau eutrebuie făcut în beton, și numai dumneata ești specialist. . Pomponescu avu la început bănuiala că Ioanide îi face farse. Dar

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
auzise niciodată de el, nici ca arhitect, nici ca ministru. . - Eu sunt! confirmă Pomponescu încercînd a-și face unsuflet modest la începutul carierei. . - M-a trimis domnul arhitect Ioanide la dumneata. Dacăte-a recomandat el, am toată încrederea. . - Mă rog... . - Domnul arhitect Ioanide mi-a spus că ceea ce vreau eutrebuie făcut în beton, și numai dumneata ești specialist. . Pomponescu avu la început bănuiala că Ioanide îi face farse. Dar, aducîndu-și aminte de fizionomia tristă a aceluia, de strania lui lipsă de ranchiună

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
alții și apoi să-i comunice dacă s-a hotărât să adopte proiectul. Negustorul plecă și de atunci nu mai dădu nici un semn. Astfel, prima încercare profesională a lui Pomponescu, după căderea din minister, se soldă cu un eșec, și arhitectul, care pierduse comanda, aruncă toate schițele într-un sertar și reveni iarăși la lectura lui Maupassant. Își împărțise ziua după un program foarte rigid. Dimineața, după ce își făcea cu atenție toaleta, intra în sufragerie, îmbrăcat cu îngrijire, bărbierit și pieptănat

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
abătuse de la formula ei sufletească: sistema de a menaja prin discreție liniștea lui Ioanide, care ducea câteodată la rezultate contrare. Oricât Ioanide își cruța soția după moartea copiilor, fu în imposibilitate de a nu se supăra o dată. Într-o dimineață, arhitectul rugă pe madam Ioanide, fiindcă ieșea în oraș, să-i cumpere un anume tuș, ce i se sfârșise și care devenise rar. Madam Ioanide se întoarse acasă la vremea mesei. Arhitectul o văzu intrând pe poartă, o auzi urcând scara

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]