3,559 matches
-
formează marginea laterală a fisurei orbitare inferioare ("Fissura orbitalis inferior"). Procesul frontal ("Processus frontalis") care este gros și dințat și este situat pe unghiul superior al osului zigomatic și participă la formarea marginei laterale a orbitei. În sus aceasta se articulează cu procesul zigomatic al osului frontal ("Sutura frontozygomatica"), iar înapoi cu marginea zigomatică a aripei mari a sfenoidului ("Sutura sphenozygomatica"). Pe marginea posterioară a acestui proces, se găsește o proeminență inconstantă numită tuberculul marginal ("Tuberculum marginale") pe care se inseră
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
bulbului ocular ("Ligamentum suspensorium bulbi") și o parte a aponeurozei mușchiului ridicător al pleoapei superioare ("Musculus levator palpebrae superioris"). Procesul temporal ("Processus temporalis") se află în unghiul posterior al osului zigomatic, se îndreaptă înapoi unde cu capătul său dințat se articulează cu procesul zigomatic al osului temporal prin sutura temporozigomatică ("Sutura temporozygomatica"), formând arcada zigomatică ("Arcus zygomaticus"). este străbătut de canalul zigomatic. Acesta ia naștere pe fața orbitară prin orificiul zigomatico-orbitar ("Foramen zygomaticoorbitale") și apoi se bifurcă în interiorul osului, formând 2
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
torsuri. Dintr -un anume punct de plecare începe aventura divagației, care-l fascinează. De la un detaliu real, plonjează în nesfârșire și în ispita metamorfozelor în lanț. În fixarea care refuză fixarea mi se pare a consta „mecanismul“ artei sale poetice articulate din seductive paradoxuri. Se cuvine a face o constatare, în lipsa de consecințe, în interpretarea picturii lui Florin Ciubotaru. Motivele care declanșează pictura sunt modele mentale, nu sunt roade ale observației, consecințe ale „determinării” realiste, ci mai degrabă ale arheologiei realismului
Florin Ciubotaru () [Corola-website/Science/323251_a_324580]
-
se află dinții mandibulari. Ramurile mandibulei în formă de lame patrulatere îndreptate oblic în sus și înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară - parotidiană, inferioară și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul condilian). Procesul condilian se articulează cu temporalul (articulația temporomandibulară). Mandibula este străbătută de canalul mandibulei Corpul mandibulei ("Corpus mandibulae") este porțiunea orizontală a mandibulei ce se extinde posterior până la unghiul mandibulei, este concav înapoi având forma de potcoavă sau forma unui "U". Are două porțiuni
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
înapoi de o parte și de alta de la extremitățile posterioare ale corpului mandibulei. Ramurile prezintă 2 fețe: laterală, medială, 4 margini: anterioară, posterioară, inferioară și superioară, 2 procese aflate pe marginea superioară: procesul coronoidian și procesul condilian. Procesul condilian se articulează cu osul temporal formând articulația temporomandibulară. Ramurile formează cu corpul un unghi - unghiul mandibulei ("Angulus mandibulae"). Valorile medii a unghiului mandibulei sunt de 133° la vârsta de 0-2 ani, 128° la 7-10 ani, 124° la adult. 127° la persoanele senile
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
concavă și situată anterolateral. Ea prezintă: Fața posterioară sau infratemporală ("Facies infratemporalis") este concavă și rugoasă și privește posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală. "Processus zygomaticus" se articulează cu osul zigomatic, formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxilaris"). Procesul alveolar al maxilei (apofiza alveolară a maxilarului) este situat în porțiunea inferioară a maxilei. Cu direcție în jos, de-a lungul marginii inferioare a maxilei, procesul alveolar prezintă o față externă
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
Articulată în ultimii 20 de ani, critica feministă a limbajului încorporează un set comun de preocupări și teme în ciuda unui număr mare de perspective și pradigme teoretice sau a unor rezultate empirice de multe ori contradictorii. Astfel, fundamentală studiului limbajului dintr-
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
Incisura sphenopalatina") aflată între procesul orbitar și procesul sfenoidal. Acesta participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și are două fețe (superioară - nazală și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
superioară - nazală și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și laterală). Lama perpendiculară ("Lamina perpendicularis") este subțire și alungită. Are 2 fețe (medială sau nazală și laterală sau maxilară) și 4 margini (anterioară, posterioară, inferioară și superioară). Se articulează cu tuberozitatea maxilei și cu procesul pterigoid al sfenoidului. Procesul orbitar al osului palatin ("Processus orbitalis ossis palatini") este o apofiză a osului palatin ce se află la partea antero-superioară și laterală a lamei perpendiculare a osului palatin, înaintea scobiturii
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
a osului palatin, fiind despărțit de procesul orbitar prin incizura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina"). Este o lamă patrulateră subțire, aplicată peste lama medială a procesului pterigoid și apoi recurbată dedesubtul corpului osului sfenoid, prelungindu-se astfel până la vomer, cu care se articulează. Prezintă câteva fețe și margini: Scobitura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina") este o scobitură adâncă între procesele orbitar și sfenoidal ale osului palatin. Ea este acoperită de corpul sfenoidului și transformată astfel, în gaura sfenopalatină ("Foramen sphenopalatinum") prin care trec artera și
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
corpul osului sfenoid și podeaua foselor nazale și formează partea postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Partea cuneiformă a vomerului ("Pars cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată în două lamele - aripile vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian median ("Canalis vomerorostralis"), situat pe linia mediană între marginea superioară a vomerului și ciocul sfenoidului și care este umplut cu țesut conjunctiv. Marginile libere ale aripelor vomerului se articulează cu cornetul sfenoidului ("Concha sphenoidalis"), procesele vaginale ("Processus vaginalis") ale procesului pterigoid și procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între procesul vaginal și fața inferioară a corpului sfenoidal se află șanțul vomerovaginal ("Sulcus vomerovaginalis"), care este transformat
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
-și micșoreze volumul în timpul respirației, circulației sângelui, etc. Protoracele este mai dezvoltat la insectele alergătoare, săritoare și săpătoare (blatide, ortoptere, unele coleoptere), în timp ce mezotoracele și metatoracele sunt mai dezvoltate la speciile bune zburătoare (odonate, himenoptere, lepidoptere, etc.). Pe torace se articulează organele de mers - picioarele și organele de zbor - aripile. Abdomenul constituie cea mai mare parte a corpului la insecte. Embrionar abdomenul este constituit din 12 segmente iar la adult numărul segmentelor se poate reduce la 5 - 7 (exemplu la insectele
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
este caracterizată prin capul enorm, lat și aplatizat, în comparație corpul aparând ca un apendic. Gura se întinde pe toată circumferința anterioara a capului, ambele fălci fiind echipate cu dinți lungi conici, înclinați înspre interior. Aripile ventrale și pectorale sunt articulate, având rol de picioare, cu ajutorul lor peștele se poate deplasa pe fundul mării, unde în general se ascunde în nisip sau între alge. În jurul capului pielea imită în textura smocuri de alge. Aceste structuri combinate cu abilitatea de a-și
Lophius () [Corola-website/Science/322243_a_323572]
-
care îl întâlnește pe Micul Prinț în timpul călătoriei lui pe Pământ. Esența poveștii este conținută în replicile spuse de vulpe către Micul Prinț: „Se vede clar numai cu inima. Ce este esențial este invizibil ochilor”. Alte mesaje tematice cheie sunt articulate de vulpe, de exemplu: „Devii responsabil, pentru totdeauna, pentru ce ai îmblânzit.” și „Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca ea să fie atât de prețioasă.” Mesajele vulpii sunt fără îndoială cele mai faimoase citate ale cărții pentru că ele
Micul prinț () [Corola-website/Science/329554_a_330883]
-
și de alta a hipostomului se găsesc 2 palpi maxilari care au 4 articole (segmente). Ultimul articol al palpului maxilar este puțin dezvoltat. Pe rostru se află o pereche de chelicere, care sunt niște formațiuni dreptunghiulare, în vârful cărora este articulată o pseudopensă bidactilă, prevăzută cu dinți. Chelicerele se mișcă în lungul hipostomului dinainte-înapoi și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
morală «corectă» care trebuie s-o aibă în baza Bibliei?) și dacă masturbarea este «normală» (ce putem spune despre dimensiunea psihologică a masturbării?)” Răspunzând la prima întrebare, ei observă că „Biblia nu abordează direct masturbarea, lăsând creștinilor sarcina de a articula o viziune morală din variate versete care în optica noastră nu pot susține o interzicere deontologică a masturbării... Astăzi consensul general în comunitatea creștină este că Geneza 38:6-10 este irelevantă cu privire la masturbare. Cititorii moderni înțeleg desigur gestul lui Onan
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
cult are o formă simplă, cu un turn pătrat pe latura vestică, un naos dreptunghiular spațios și absida semicirculară a altarului. Naosul este acoperit cu o boltă întărită de arcuri dublouri, în timp ce pentru absidă se adoptă sistemul semicalotei. Pereții sunt articulați de pilaștri cu capiteluri ionice, adosați unor mase de zidărie mai pronunțate, cu rol în susținerea arcurilor. Turnul este cel mai accentuat element a bisericii, realizat cu ajutorul motivelor barocului puritan specific Transilvaniei. Acoperișul are o formă bulbară, ca în cazul
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
anterioară a gâtului între bărbie și glanda tiroidă. În repaus, acesta se așază la nivelul bazei mandibulei în față, și la nivelul cea de a 3-a vertebre cervicale (C3), în spate. Spre deosebire de toate celelalte oase, osul hioid este distant articulat de altele prin mușchi sau ligamente. El este ancorat de mușchi din partea anterioară, posterioară și inferioară, ajutând la mișcarea limbii și la înghițire. El furnizează suport pentru mușchii podelei gurii de sus, a laringelui de jos și a epiglotei și
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau astragalul. Lateral prezintă o suprafață articulară pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială sau tibială. Extremitatea superioară a tibiei, numită și extremitatea proximală, epifiza superioară sau epifiza proximală a tibiei este o masă osoasă
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor concave în centru, cunoscute sub numele de cavități glenoide ale tibiei, care formează fața articulară superioară a tibiei, după terminologia
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor concave în centru, cunoscute sub numele de cavități glenoide ale tibiei, care formează fața articulară superioară a tibiei, după terminologia modernă. Lateral ea se articulează cu fibula. Extremitatea superioară a tibiei susține greutatea corporală transmisă membrului inferior prin femur. Fața superioară a extremității superioare, numită în clinică platoul tibiei sau platoul tibial prezintă 3 părți: două suprafețe articulare numite cavități glenoide sau suprafețe articulare tibiale
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]