KorAP: Find »[drukola/base=aspirație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...434 >

10,834 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

explicate În sfera Psihologiei Morale. Interesant este faptul că, din punct de vedere moral, aceste aspecte ale relațiilor și structurilor sociale Își au originea În metamorfoza psiho-morală a personalității și biografiei liderului, care Își impune voința sa, modul de gândire, aspirațiile și idealurile, conduitele asupra maselor, sfârșind prin a și le subordona, manipulându-le În direcția realizării propriilor sale idealuri. Personalitatea dictatorului este un tip particular. De regulă, acesta este o persoană fără origine, sau cu o origine socială obscură sau

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
cu soarta. 6 EXISTENȚA CA PROBLEMĂ (CRIZA UMANULUIĂ Persoana și limitele lumii Viața este lupta continuă a persoanei pentru a depăși limitele care Îi sunt impuse. Acesta este sensul sufletesc și moral al vieții. Pe această temă se clădesc toate aspirațiile umane. Toate acțiunile mele, ca om, raportate la evenimentele vieții cotidiene, urmăresc depășirea limitelor. Perspectiva umanului, considerat ca deschidere, condiție și esență a existenței, nu poate accepta limitele care-l Închid ca persoană, Întrucât acestea Îi anulează posibilitatea de a

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
cel către care aspiră sufletul În mod permanent. Dacă persoana, este obiect al lumii, iar ca suflet se recunoaște În acel ceva dincolo de lume, Înseamnă că acel ceva transmundan este, În mod necesar, similar sufletului. Rezultă de aici faptul că aspirația persoanei umane este permanent de „a-fi-dincolo” sau de „a-se-integra-În-transmundan”. Ceea ce persoana resimte aici, În lume, ca limite care o Închid, sunt intuite dincolo ca deschideri, o eliberare a acesteia, dar numai o eliberare sufletească. Astfel pusă problema, constatăm existența unui

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Înseamnă viața pentru ea și nu la viață propriu-zis. Să Încercăm să ne explicăm. Există, pe de o parte, dorința sau pulsiunea de viață, de a trăi, care este reprezentată prin instinctul de conservare, iar pe de altă parte, există aspirația de a-ți prelungi viața, dincolo de limitele care Îi sunt impuse de lumea aceasta În care ea există. Fiecare vrea să trăiască cât mai mult. Toți tindem către eternitate. Lucrurile se suprapun. Nu poți trăi ca om decât În lume

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Ca viață, din punct de vedere biologic, indivizii se supun acelorași legi naturale. Ca existență psihologică, fiecare individ are stilul său propriu, dat de tipul constituțional, de dispozițiile sale temperamental-caracteriale. Ca existență socială, fiecare persoană Își proiectează propria viață conform aspirațiilor și idealurilor sale, raportate la un anumit sistem de valori culturale, morale și spirituale care-i sunt proprii și pe care le-a dobândit prin educație, reprezentate prin locul pe care aceasta Îl ocupă În lume În raport cu semenii săi. Existența

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
a fi sau de a reacționa, aspecte imprevizibile care fie surprind, fie șochează, dar care În toate situațiile ne revelează adevărul persoanei respective: felul de a fi al acesteia, modalitatea În care ea Își construiește și conduce propria sa viață, aspirațiile, interesele, dar și limitele și slăbiciunile ei În raport cu situațiile de viață și cu celelalte persoane. Această gamă de forme de manifestare ale persoanei și existenței sale constituie una dintre temele de preocupare directă a Psihologiei Morale, motiv pentru care ne

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Morală aduce În discuție un aspect complementar al Eului, fără Însă a-l exclude sau a-l Înlocui, de o deosebită importanță, și anume formele de afirmare ale Eului. Acestea urmăresc punerea În valoare a persoanei respective, obiectivarea dorințelor și aspirațiilor acesteia, atât din punct de vedere psihologic, cât și moral. Din aceste motive, formele de afirmare ale Eului sunt, În primul rând, În relație directă cu Supra-Eul moral, cu valorile acestuia, din care-și trag substanța, dar, concomitent, aceste tendințe

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
n'a plus d'espoire, La vie est un oprobe et la mort un devoire. dă Eul spiritual este Eul care se formează În raport cu valorile spiritual-religioase. Acestea reprezintă forma cea mai Înaltă a Eului unei persoane. El exprimă idealurile și aspirațiile acestuia, forma cea mai completă a conștiinței morale a unui individ. Eul spiritual se formează prin interiorizarea valorilor spiritual-religioase de către individ și În primul rând a iubirii. Prin intermediul Eului spiritual o persoană realizează comuniunea cu persoana divină, dar și cu

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
aspiră ca subiect al idealurilor sale. Eul spiritual oferă persoanei acea deschidere metafizică, care Începe o dată cu revelația transumanului, a ieșirii din banalitate, a desprinderii de starea de impuritate lumească și intrarea În starea de puritate transmundană. Este, de fapt, Împlinirea aspirației de reintegrare În starea sau condiția originară a naturii umane. În această privință, morala creștină și psihologia morală se Întâlnesc În același punct. Aceasta este, așa cum spune D. Stăniloae, starea de „restaurare a omului”. Ori, această restaurare a formei și

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
convertire a empiricului În transcendent, de afirmare pură și totală a Eului meu personal. Este transformarea Eului empiric În Eu transcendent, proces prin care Eul devine „o nouă” sau „o altă” prezență, spune E. Husserl. Astfel pusă problema, atitudinea și aspirația Eului către transcendent vine ca o completare a egoismului și altruismului. Cele trei virtualități ale Eului unei persoane se completează, aflându-se Într-un raport de reciprocitate. Departe de a fi contradictorii, ele construiesc și mențin structura și dinamica Eului

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
anulează compensator o realitate inacceptabilă. Fabulosul mitic Înlocuiește Întotdeauna banalitatea realului. Transcendența face posibil faptul ca persoana să poată avea permanent la dispoziție două planuri virtual posibile ale existenței sale: planul realității obiective, concrete și planul realității transobiective, imaginare, ale aspirațiilor unei deschideri nelimitate. În felul acesta, orice individ Își va desfășura existența Între limitat sau determinat și nelimitat sau nedeterminat, Între spațiul Închis al realității lumii și spațiul deschis al imaginarului nelimitat. Realitatea lumii obiective externe rămâne pentru individ limitată

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
prin natura sa, aici se naște și tot aici va muri. Existența lui se desfășoară Între cele două momente: natal și mortuar. Persoana se simte Închisă În lume. În schimb, realitatea spiritului este interioară și subiectivă. Ea corespunde În totalitate aspirațiilor către transcendent ale individului. Ea aparține imaginarului și este nelimitată ca Întindere și durată, motiv pentru care individul dorește permanent ca să iasă din lumea aceasta și să intre În cea de dincolo, să iasă de sub semnul determinării limitative și să

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
evidență atunci când sunt discutate formele de afirmare ale Eului, În raport cu mecanismele de apărare ale acestuia. Dacă mecanismele de apărare vizează protejarea În fața unui pericol sau realizarea ocolită a pulsiunilor, mecanismele de afirmare ale Eului, din sfera psihologiei morale, corespund unor aspirații, de evoluare și de progres, către un ideal al persoanei umane, de Împlinire a acesteia, fie În sine, fie Împreună cu ceilalți sau În raporturile sale cu lumea. Vom mai analiza aceste aspecte pe parcursul lucrării. 10 IMAGINILE EULUI ȘI SEMNIFICAȚIILE LOR

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
află la baza lui? În primul rând Supra-Eului moral, care normează regimul imagologic și caracteristicile psiho-morale ale Eului unei persoane. Fiecare individ tinde să fie, nu cel care este, ci acel care exprimă imaginile fantasmatice ale propriilor sale valori și aspirații de ideal. Din acest motiv, orice biografie este dublată de o mitografie individuală (S. Freud, S. Bataglia, J. Starohinski, L. Binswanger, M. Robert, C. Enăchescuă. Acest fapt se datorează unei anumite duplicități a persoanei umane. Fiecare individ este dublu: pe

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Eului este Întâlnită numai În cazuri patologice (depresie melancoliformă, alcoolism, toxicomanii, schizofrenie etc.Ă. În condiții de normalitate psihică, Eul este unic și indivizibil. Sentimentul dualității acestuia este o chestiune de conștiință, care indică direcția de orientare a pulsiunilor sau aspirațiilor Eului unei persoane dictate de Supra-Eul moral al acesteia. Cel care vreau să fiu are permanent tendința de a-l Înlocui, de a-l Îndepărta sau ascunde pe cel care sunt. Nu este Însă vorba decât de o orientare valorică

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-și una alteia. Ele nu reușesc să aibă o identitate de cuplu comună și, din acest motiv, fiecare va proiecta o anumită culpabilitate asupra celeilalte. Separarea sau desfacerea cuplurilor este, În interiorul ei, o chestiune de conflict psiho-moral. 12 SENTIMENTELE ȘI ASPIRAȚIILE MORALE Cadrul general al problemei În Psihologia Morală trebuie să avem În vedere că manifestările noastre sufletești sunt dublate de o semnificație morală și că această dualitate psihic/moral este de cele mai multe ori destul de greu de surprins și imposibil de

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și că această dualitate psihic/moral este de cele mai multe ori destul de greu de surprins și imposibil de separat. Cele mai importante procese sufletești În care găsim reflectate aceste aspecte și care, de altfel, domină viața noastră psiho-morală, sunt sentimentele și aspirațiile morale. La baza sentimentelor morale stau factorii modelatori socioculturali și educaționali. Aceștia determină sensul sentimentelor și aspirațiilor noastre, asociind procesele afective cu valorile morale, sociale, culturale și spiritual-religioase. Viața socială presupune o solidaritate și o reciprocitate În acțiuni din partea membrilor

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
separat. Cele mai importante procese sufletești În care găsim reflectate aceste aspecte și care, de altfel, domină viața noastră psiho-morală, sunt sentimentele și aspirațiile morale. La baza sentimentelor morale stau factorii modelatori socioculturali și educaționali. Aceștia determină sensul sentimentelor și aspirațiilor noastre, asociind procesele afective cu valorile morale, sociale, culturale și spiritual-religioase. Viața socială presupune o solidaritate și o reciprocitate În acțiuni din partea membrilor săi. În conformitate cu normele modelului sociocultural, conduitele și acțiunile membrilor unei societăți sunt organizate după un plan comun

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
afective dintre indivizi, dintre care cea mai importantă este simpatia. Pentru ca societatea să fie stabil constituită are nevoie de un element de referință care să-i coaguleze toate componentele sale sufletești: conștiința colectivă, obligațiile, conduitele și acțiunile, modelele de gândire, aspirațiile etc. Acest element comun care atrage și menține coeziunea unei societăți este reprezentat, după T. Ribot, prin sentimentele morale. Ele reprezintă o anumită manieră de a acționa și de a simți, un anumit fel de a Înțelege și judeca oamenii

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ale individului determinate de sentimentele vitale ale acestuia. că Sentimentele psihice, care sunt raportate la Eul personal, reprezentate prin siguranță, identitate, vitalitate, autoritate, prestigiu, putere, bucurie etc. dă Sentimentele religioase și metafizice, În raport cu Supra-Eul moral al persoanei, cu idealurile și aspirațiile acesteia. Ele sunt reprezentate prin: beatitudine sau fericire, disperare, remușcare, starea de liniște și pace interioară, seninătate, siguranță etc. Sentimentele psihice, ca și sentimentele spirituale, religioase și metafizice, au rolul de a ne semnala avantajele sau obstacolele, oportunitățile sau inoportunitățile

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
acest motiv, persoana aspiră continuu către propria sa perfecțiune. Din nou apare pulsiunea transcendenței sub forma transpersonalului. Nu este vorba propriu-zis de un refuz a ceea ce sunt, ci mai mult dorința de a depăși ceea ce sunt. Este tendința care exprimă aspirația mea de a fi Într-un anumit fel. Aceasta este explicată și de dualitatea dintre psihobiografia reală a individului și biografia mitografică a persoanei, așa cum am arătat deja mai Înainte. Caracteristicile sentimentelor morale Din cele de mai sus se poate

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și ca existență individuală. Această atitudine de egodepășire, de autoproiectare, care vizează atingerea registrului ideal al existenței, perfecțiunea și exemplaritatea persoanei respective, are la bază mecanismul transcendenței. A tinde către mai bine, către mai mult, către mai sus este o aspirație morală fundamentală a Eului personal. Reversul ei este prăbușirea, descurajarea, defetismul, absurdul, depresia melancoliformă și, ca ultimă și extremă formă de manifestare, suicidul. Egocentrismul, alterocentrismul și egodepășirea sunt atitudini psiho-morale existente ca virtualități ale persoanei umane. Ele se manifestă În

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și actelor sale, care-l vor plasa Într-un alt registru de existență morală. În felul acesta, reparația are semnificația unui proces de catharsis sufletesc și de restaurare morală. Un exemplu este cazul lui Jean Valjean. Vom analiza În continuare aspirațiile morale ale persoanei, ca o continuare a sentimentelor morale, cu care sunt direct Înrudite și pe care le continuă. Aspirațiile morale Nici o persoană nu dorește să fie ceea ce este sau să-și mențină permanent același statut. Fiecare individ tinde să

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
unui proces de catharsis sufletesc și de restaurare morală. Un exemplu este cazul lui Jean Valjean. Vom analiza În continuare aspirațiile morale ale persoanei, ca o continuare a sentimentelor morale, cu care sunt direct Înrudite și pe care le continuă. Aspirațiile morale Nici o persoană nu dorește să fie ceea ce este sau să-și mențină permanent același statut. Fiecare individ tinde să se depășească, În virtutea pulsiunilor acelui Inconștient spiritual care-i deschide perspectiva transcendenței. Sentimentele morale se raportează la egoismul sau altruismul

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
persoană nu dorește să fie ceea ce este sau să-și mențină permanent același statut. Fiecare individ tinde să se depășească, În virtutea pulsiunilor acelui Inconștient spiritual care-i deschide perspectiva transcendenței. Sentimentele morale se raportează la egoismul sau altruismul persoanei, iar aspirațiile morale la deschiderea și depășirea de sine prin transindividualitate. În sensul acesta considerată problema, se poate vedea că sentimentele morale sunt conexe cu aspirațiile morale ale individului. Aparent, totul se desfășoară sub semnul libertății. Dar este oare cu adevărat cineva

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]