3,856 matches
-
ajunge să vrei. Trebuie să poți transforma iluziile în unică realitate. Miercuri 23 noiembrie Zăpăceală și confuzie când sosim la Pireu și ne despărțim de "Lumea Renașterii", coborîndu-ne bagajele pe chei. Mergem la Delfi? S-a aranjat? Dar unde sunt autocarele promise? Cineva zice că ar fi vorba de un singur autocar. Dar sunt multe autocare în parking și nimeni nu ne îndrumă la cel "bun". O parte dintre români se urcă într-un autobuz care merge pe colina Licabet, la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Miercuri 23 noiembrie Zăpăceală și confuzie când sosim la Pireu și ne despărțim de "Lumea Renașterii", coborîndu-ne bagajele pe chei. Mergem la Delfi? S-a aranjat? Dar unde sunt autocarele promise? Cineva zice că ar fi vorba de un singur autocar. Dar sunt multe autocare în parking și nimeni nu ne îndrumă la cel "bun". O parte dintre români se urcă într-un autobuz care merge pe colina Licabet, la hotel (același unde am dormit la sosire). "De-acolo se pleacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și confuzie când sosim la Pireu și ne despărțim de "Lumea Renașterii", coborîndu-ne bagajele pe chei. Mergem la Delfi? S-a aranjat? Dar unde sunt autocarele promise? Cineva zice că ar fi vorba de un singur autocar. Dar sunt multe autocare în parking și nimeni nu ne îndrumă la cel "bun". O parte dintre români se urcă într-un autobuz care merge pe colina Licabet, la hotel (același unde am dormit la sosire). "De-acolo se pleacă la Delfi?", întreb. Cred
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
era și dirigintă − a organizat o excursie de o zi pe la mănăstiri. Barbie se temea întotdeauna că Shelley va intra în încurcătură, dar spera că, totuși, într-o bună zi, va fi și ea copil ascultător și responsabil. Drumul cu autocarul a fost plăcut, copiii erau veseli, cântau și sporovăiau. În sfârșit, au ajuns la mănăstire. Au vizitat biserica, unde au admirat icoanele frumoase, apoi clopotnița, și atelierul de țesut covoare. La sfârșit, copiii au fost invitați să vadă osuarul. Rafturi
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
După un timp, un copil întrebă, arătând spre un loc gol: − Dar aici nu stătea cineva? − Ba da! E locul lui Shelley! − Shelley!!! strigă disperată diriginta, care știa și ea multe din năzbâtiile fetei. Văzând că Shelley nu e în autocar, se întoarseră la mănăstire. − Cine a văzut-o ultima dată? − Era cu mine în osuar, chiar în spatele meu, spuse Marta, dar după ce am ieșit n-am mai văzut-o. Diriginta și șoferul se năpustiră spre osuar. Ușa se înțepenise, dar
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
Shelley deschise ochii: − Nu cred în fantome, murmură ea. − Bine că ți-ai revenit. Dar de ce ai închis ușa? − Nu eu, zise fata, și ridică mâna în care încă mai ținea strâns clanța ruptă. Și așa se termină excursia. Cu autocarul plin de data asta, șoferul porni spre casă și ajunseră cu bine. − A fost frumos în excursie? întrebă mama. − Nu cred în fantome, murmură Shelley.
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
cu alți doi investitori, Buck Specie și Sterling Dun. Amândoi erau cât se poate de entuziasmați de aventură și erau convinși că avem un viitor mare în industria filmului. Apoi am mâncat mâncăruri japoneze și ei s-au dus cu Autocarul pe la cluburile de noapte, dar eu eram atât de umflat și rămas fără grai din cauza orezului și a vinului, încât... La Zelda. Braserie și salon de dans. Înăuntru era mesajul, cu scrisul aplecat înainte, tremurat, asemănător cu al meu; pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toți păreau deconcertați, jigniți - nu sunt obișnuiți ca englezii să fie mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive, stil pop art, deshidratați de căldura din autocare, înghesuindu-se la cozile formate în fața intrărilor hotelurilor ad-hoc. Sunt gălăgioși și fericiți. E timpul lor... Acum trei ani pe vremea asta, eram un oarecare aeroport mediteranean, îndreptându-mă spre casă, împreună cu o predecesoare a Selinei, o oarecare Dolly, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
intrat pe geamul deschis și mi-a ieșit din câmpul vizual zburând în cercuri între picioarele mele. Era indiscutabil cine arăta mai rău, eu sau viespea. Pumnul îmi era înfipt în claxonul care se rățoia la burta urâtă a unui autocar plin cu turiști, care se crăcănase pe toată strada. Am zvâcnit brusc înainte și viespea m-a înțepat. Am tras pe o stradă laterală și mi-am dat jos pantalonii. Aveam un punct mic și roșu pe coapsă. Mă ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
panglici din jobene și iepuri din sân? Teorii din mâneci și adevăruri pe nas? Bastoane? Zâmbete pe urechi?...” Și tot așa. Până vei răguși. Vei gesticula. Vei scrie cu vopsea. Pe ziduri, pe caldarâm, pe acoperișuri. Pe tramvaie și pe autocarele vilegiaturiștilor. Pe tomberoanele Salubrității. Pe smogul orașului. Ai înnebunit! Lumea vrea să fie înșelată, de ce te opui? Femeii urâte îi face o deosebită plăcere să-i spui că e frumoasă, prostului că e deștept, hoțului că e cinstit și demagogului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a exersat moartea în multe coliziuni, însă acesta a fost singurul lui accident adevărat. Îndreptată cu bună știință spre limuzina actriței de film, mașina sa a sărit peste balustrada podului rutier de la Aeroportul Londra și-a plonjat în acoperișul unui autocar plin cu pasageri ai curselor aeriene. Trupurile zdrobite ale turiștilor înghesuiți, ca o hemoragie a soarelui, încă mai stăteau întinse pe scaunele de vinilin, o oră mai târziu, când mi-am croit drum printre tehnicienii poliției. Ținându-se de brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tăcerea nemărginită care plutea peste peisajul din jurul meu. Dintr-o rară ciudățenie a turnului de control, nici un avion nu ateriza și decola de pe pistele aeroportului. Traficul de pe autostradă staționa într-o coloană îndreptată spre sud. Pe Western Avenue, mașinile și autocarele liniilor aeriene oprite stăteau pe benzile lor, așteptând să se schimbe semaforul. Un accident făcuse trei coloane de mașini să blocheze rampa podului și, dincolo de aceasta, noua extensie sudică a autostrăzii. În timpul săptămânilor petrecute în spital, proiectanții de drumuri prelungiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
guvernantă afectuoasă. - Ne-am întâlnit chiar înainte de accident, i-am spus. Ți-amintești? Am făcut dragoste. - Încă mă mai socotești parte din accidentul tău? Mi-am mișcat mâna de-a lungul coapsei sale. Vulva ei era o floare umedă. Un autocar al liniilor aeriene trecu pe lângă noi și pasagerii având ca destinație Stuttgart sau Milano se uitară în jos la noi. Renata își închise pelerina și luă un exemplar din Paris-Match de pe bord. Întoarse paginile, aruncând priviri fugare fotografiilor cu victimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în oglinda retrovizoare și cercetam cu privirea parapetele pasajelor superioare și ale parcărilor supraetajate. Într-un fel, îl înrolasem deja pe Vaughan în vânătoarea mea confuză. Stăteam pe benzile aglomerate de trafic ale podului rutier, unde pereții de aluminiu ai autocarelor aeroportului ascundeau vederii cerul. Pe când priveam platformele de ciment aglomerate ale autostrăzii din veranda noastră, iar Catherine ne pregătea primele băuturi de seară, îmi dădeam seama că, fără îndoială, cheia acestui imens peisaj metalizat se afla undeva înăuntrul acelor constante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de-a se răzbuna pe mine. Traficul intens aglomera autostrada nordică de la Ashford la Aeroportul Londra. Soarele ardea pe celuloza supraîncălzită. În jurul nostru, șoferi obosiți stăteau aplecați pe geamurile deschise și ascultau nesfârșitele buletine de știri de la radio. Închiși în autocarele liniilor aeriene, pasagerii pe picior de plecare priveau avioanele cum se ridicau în zbor de pe pistele îndepărtate ale aeroportului. La nord de clădirile terminalului puteam vedea puntea înaltă a podului rutier deasupra tunelului de acces în aeroport, doldora de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
heliografe. Sperma îmi țâșni din penis. Pierzând controlul mașinii, roata din față se lovi de bordura refugiului median, împrăștiind o tornadă de praf și pachete de țigări peste parbriz. Mașina viră de pe banda de viteză și se-ndreptă spre un autocar al liniilor aeriene ce ieșea din sensul giratoriu. În vreme ce sperma îmi curgea din penis, am tras mașina în spatele autocarului. Ultimele zvâcnete ale acestui mic orgasm se stinseră. Am simțit mâna lui Helen Remington pe braț. Își schimbase poziția în scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o tornadă de praf și pachete de țigări peste parbriz. Mașina viră de pe banda de viteză și se-ndreptă spre un autocar al liniilor aeriene ce ieșea din sensul giratoriu. În vreme ce sperma îmi curgea din penis, am tras mașina în spatele autocarului. Ultimele zvâcnete ale acestui mic orgasm se stinseră. Am simțit mâna lui Helen Remington pe braț. Își schimbase poziția în scaun, mai aproape de mine, cu umărul ei puternic lipit de-al meu, cu mâna pe volan peste a mea. Privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gradienți ai excitării și panicii, plimbându-și ochii rătăciți de jur împrejurul cuștii de sticlă a mezaninului și culegând din aer primele particule topite de lumină și mișcare. Ne-am dus împreună la mașina lui, parcată pe al doilea rând lângă un autocar al liniilor aeriene. Mergând înaintea mea cu câțiva pași, cu o precauție excesivă de somnambul, se uita țintă când la o parte, când la alta de cer, trăind - așa cum îmi aminteam mult prea bine și eu - acele prime schimbări prevestitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pe rampa de coborâre a podului, spectatorii stăteau pe trei rânduri de-a lungul balustradei și se uitau în jos la mașinile poliției și la ambulanțele oprite la încrucișarea cu Western Avenue. Deasupra capetelor lor se înălța acoperișul zdrobit al autocarului liniilor aeriene. Am apucat-o de braț pe Catherine, gândindu-mă la încercările false făcute de Vaughan împotriva ei la acea răscruce. Mașina mea zăcea lângă autocar în lumina orbitoare a lămpilor cu arc. Avea roțile încă umflate, însă restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la încrucișarea cu Western Avenue. Deasupra capetelor lor se înălța acoperișul zdrobit al autocarului liniilor aeriene. Am apucat-o de braț pe Catherine, gândindu-mă la încercările false făcute de Vaughan împotriva ei la acea răscruce. Mașina mea zăcea lângă autocar în lumina orbitoare a lămpilor cu arc. Avea roțile încă umflate, însă restul caroseriei era de nerecunoscut, lovită parcă din toate direcțiile, din interior și din exterior deopotrivă. Vaughan gonise pe puntea descoperită a podului cu viteză maximă, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
roțile încă umflate, însă restul caroseriei era de nerecunoscut, lovită parcă din toate direcțiile, din interior și din exterior deopotrivă. Vaughan gonise pe puntea descoperită a podului cu viteză maximă, încercând să se lanseze spre cer. De pe platforma superioară a autocarului fură extrași și ultimii pasageri, însă ochii spectatorilor erau ațintiți nu asupra acestor victime omenești, ci asupra vehiculelor deformate din mijlocul scenei. Vedeau oare în ele modelelor vieților lor viitoare? Figura izolată a actriței de film stătea lângă șoferul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vină ziua de naștere a lui covrigel. Careva, dintre angajați,într o seară, a rostit, la plesneală: ce-ar fi, patroane, ca, de ziua matale, să închizi, pentru un uichend, totul, aici, și să ne duci, pe toți, cu un autocar,într-o istorică excursie, la Poiana Brașov? Măi, fratele meu, să știi că mi-ai dat o idee bună. S-a sfătuit cu Stejara, și mai cu știu cine, dintre oamenii de încredere, și a conchis: poimâine, la orele șase
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
la Poiana Brașov? Măi, fratele meu, să știi că mi-ai dat o idee bună. S-a sfătuit cu Stejara, și mai cu știu cine, dintre oamenii de încredere, și a conchis: poimâine, la orele șase, plecarea! Obligatorie, plecarea cu autocarul,în excursia montană, de la Poiană, pentru absolut toată suflarea din domeniu! Da? Da! Au lăsat, de pază, doar pe moș Negrui, cu cățelul și cu motanul său. Asta - ca să respecte, și dorința bătrânului. N-a lipsit nimeni. scutit de neplăceri
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rămas, cu toții, muți, de uimire. Nu le venea a crede ce se vedea. Sau, mai bine zis, ce nu se vedea. Nu se mai vedea nimic, dar, absolut nimic din tot ce lăsaseră, ei,în urmă, la plecare. Au oprit autocarul,în vale, la capătul fostei alei, asfaltate, care ducea în spatele domeniului, spre parcarea de serviciu, a turiștilor. Acolo, stând în genunchi, l-au găsit pe bătrânul paznic, plângând,în hohote. Și pe cățel, scheunând jelit, și pe pisoi, mieunând, stins
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai găseau drumul pe unde să urce în mașini. Nemțoaicele vesele mai vroiau să deguste din licoarea lui Bachus și să se întoarcă în cramă, se produsese degringoladă. Le-a luat ceva timp până au reușit să îi urce în autocar. Ele se lăsau cu toată greutatea, se agățau de gâtul tinerilor, îi explorau în voie când le ajutau să urce în mașină. A durat comedia până le-au așezat pe fiecare la locurile lor. Tatăl lui, le spunea că acest
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]