4,354 matches
-
copil Sinaia, Predeal, Cîmpulung, Galați, Sulina, Pitești, Constanța, sînt locuri minunate, frumoase. Nu am uitat frumusețile României, Luna Bucureștilor, parcul Trivale, muzica. Verișorii mei mă plimbau cu motocicleta peste tot. Au murit în război. Este apoi și nostalgia care te bîntuie toată viața. C.S Am vorbit de părinții dumneavoastră care au trecut în lumea celor drepți. Nu ați plîns. Cum de atunci cînd vorbiți de România plîngeți? G.B Nu știu de ce plîng. Nu vă pot spune. Eu am pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nipe și constituia un reper sigur pentru toate navele care intrau în acest golf. O intrare extrem de îngustă făcea golful acesta dificil de văzut din largul mării și odată adăpostită o navă în el, nu mai avea grija furtunilor care bîntuiau mai ales în timpul verii. Astăzi golfulețul are două porturi micuțe, Antilla și Guatemala. Villa Blanca, situată pe un platou puțin mai înalt, este o veche casă spaniolă, cu pereți din piatră, cu o terasă largă, ventilată în permanență de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai căutat după aceea? La ce bun? Să-l împart pe Domenique al meu cu Domenique al meu? Nu înțeleg. Păi, Domenique din tinerețe s-a transformat în Domenique al meu, mi-a spus-o babalawo... Continuă. Duhul rău mă bîntuia nopțile, cînd simțeam că sîngele fiebre și mușcam perna plină de lacrimi... Sfînta Ochun m-a ocrotit și ghidat, însă... Iese din birou și eu rămîn uluit de ce oameni naște Africa. Acești oameni care își acceptă resemnați soarta. Cînd revine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
edil, nu atît de stresant și epuizant. Îmi iau rămas bun de la toate, cu privirea ce nu vede amănunte și simt chiar că sînt legat mai mult decît am crezut că este posibil și de aceste locuri, pe unde au bîntuit pirații, pe unde și-au plîns negrii durerea despărțirii de copii, neveste și de părinți. Doar că aceștia n-au avut ca mine și speranța întoarcerii. Sufletul îmi este greu, încărcat de contradicții, încărcat de oscilațiile mele, repet, în timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
altă cultură, religie și obiceiuri. Cuba este departe de noi, europenii, în multe privințe. La începutul istoriei, călătoriile erau lungi, chinuitoare și riscante. Dar oamenii își făceau viața lor, odată ajunși acolo. Familia, prietenii, țara, erau îndepărtate himere care le bîntuiau gîndurile obsesiv, dar, deși chinuitoare, erau totuși suportabile, adică omul nu murea din asta. A mirare este adaptabilitatea omului la condițiile de climă. În Cuba este cald și nu prea, dar umiditatea pune capac. Europeanul însă bea apă, nădușește, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
târg în Iași, că i-am fost nepoată dreaptă, de soră, mătușe-mea Florei. Si ea s-au topit cu ficiori cu tot.” - Ai dreptate, mărite Spirit. Uite cum, dintr-un zapis de vânzare, aflăm că pe la 1676 la Iași a bântuit ciuma. - Poate pentru că la Iași viile se întâlneau la tot pasul, multe dintre ele rămâneau nelucrate, sălbăticindu-se. Așa s-a întâmplat și cu unele vii de pe moșiile mănăstirii Galata. La plângerea egumenilor mănăstirii, vodă dădea poruncă scrisă, ca cea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
preafrumoase de la mănăstirea Galata pentru odihnă și petrecere”, care, după cum se spune în „Cronica Ghiculeștilor”, au fost refăcute de Grigore Matei Ghica voievod între anii 1726-1733. - Mă întreb, dragule, cine își mai aduce aminte că pe la 1675, când în Iași bântuia ciuma, Dumitrașco Cantacuzino voievod s-a mutat cu familia și boierii „în deal la Galata și acolo ședea?” Așa ne spune Ion Neculce. - Constantin Ipsilanti voievod însă nu s-a mulțumit cu acareturile făcute de Matei Ghica voievod și în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zonă militarizată de graniță, precum și pentru reorganizarea politico-administrativă a noii provincii, care însă nu au fost acceptate pe moment de autoritățile centrale vieneze 95. În ideea limitării fenomenelor negative în plan economico-social, generate de existența unor bande de tâlhari, ce bântuiau Bucovina, în decembrie 1778, generalul Enzenberg a hotărât înființarea cu titlu provizoriu a două companii de franctirori sau "libenți", fiecare cu câte 40 de oameni, recrutate din rândul populației locale. În fruntea acestora urmau să se afle căpitanii Ioan Calmuțchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
rată. Adică, mereu 11 C prin Muntenia, 10 pe la Iași, vreo 9 pe la Suceava; răcoare vara și căldură iarna, când pe deasupra suflă crivățul prin care rușii exportă vreo 20 de grade, dar sub zero... fără urmă de foc; pe când casa, bântuită de toate vânturile, trebuie musai Încălzită. Și, doar cu câteva găteje, locatarul bordeiului poate chiar huzuri; fără ca Natura să simtă ceva. Încă, lutul În care bordeiul e săpat, ca și cu lemnul care-i alcătuiește acoperișul, sunt nu numai cele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a vuit orașul la dispariția fetei, iar boierul și-a vândut casa și a plecat în Grecia. Zeci de ani casa a dus cu ea blestemul unei căsnicii nefericite, iar cei care cumpărau renunțau îndată. Era parcă blestemul unei case bântuite de fantome. A devenit apoi Azil de bătrâni și totul părea că se liniștise, însă lucrările de consolidare a clădirii au dat de intrarea într-o hrubă în care au găsit osemintele unei tinere împușcate în cap. Oamenii și-au
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tihnită, patriarhală, când gospodarul nu-și punea problema să încuie portița cu lăcate când pleca să lucre pe hotar, sau să tragă zăvorul la ușă atunci când își întindea pe salteaua de paie, oasele-i trudite. Era epoca în care nu bântuiau borfașii sau derbedeii. Preocuparea de bază a gospodarului era atunci, să aibă cele mai frumoase «drigane» din sat și să-i fie pruncii năzdrăvani, după cum a boresei era să scoată pe luncă la albit cele mai frumoase straie de mâinile
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
neamului Horia, Cloșca și Crișan, unii dintre ciracii acestora au căutat, și au găsit adăpost aci în habitatul nostru primitor. Ne povestește marele scriitor istoric Dumitru Almaș, în cartea sa «Alei codrule fârtate» că în perioada în care haiducul Bujor bântuia la început de secol XIX coclaurile moldovene, încercând să-i apere, atât pe cât îi era posibil, pe locuitorii năpăstuiți ai acelor vremuri, de rapacitatea boierilor cu sau fără rang, unul din voinicii cetei sale venea atunci, taman din Streza Cârțișoara
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
s-a alăturat la fel de legendarului Radu Negru Vodă ca să descalece și să realizeze tot la fel de legendara întemeiere a Țării Romînești. După cum tot din ei se trage probabil viteazul hauduc al sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX ca să bântuie exact prin aceleași locuri din care a plecat cândva mândrul voievod, recunoscut azi de istorici numai ca o legendă. Încă din fragedă copilărie, lui Andrei i-a fost dat să simtă opreliștea autorităților austro-ungare față de libera trăire pe care majoritarii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Murărescu sau Nicolae Veza, ortacii săi cei mai apropiați. În ultima parte a activității sale brigandice, bună parte din arealul Țării Oltului, de la Brașov până la Sibiu ca și o mare zonă de dincolo de munți, județele Argeș, Muscel, Vâlcea, Dâmbovița erau bântuite de ceata lui Budac, fapt pentru care jandarmeria a mobilizat forțe de multe sute de luptători, cu care au înconjurat pădurile și satele în care presupunea sau avea informații că s-ar ascunde careva dintre haiducii acestuia. În răstimp, Andrei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de-ngrășat, cărți pentru ochi, sprâncene, măsele, colecist, tratamente garantate cu turta lupului și sânge de nouă frați, soluții pentru mătreață, formule anti-flatulație, sfaturi pentru lehuze, medicație naturistă, scheme de împlântat ace mă rog, totul pentru sănătatea cititorului plătitor. Bolnav nou, bântuit de spaimele inerente, cumpăr două cărți de-o dată: "Regimuri alimentare în tratamentul bolilor" și "Boli metabolice diabetul, obezitatea, subnutriția, guta, ateroscleroza". Prima carte ("Regimuri...") zice, la pag. 101, că, în gută, se recomandă tomatele, strugurii, pepenele verde, merele, perele, prunele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în gol, câte destine maculate! Imposibil să nu se fi știut, atunci, despre steagul al doilea dar nu conta decât compromiterea liberalilor. Ferește-ne, Doamne, de alegeri, că, în fierbințeala electorală, prea se-ntunecă mințile și năboiesc patimile... O fantomă bântuie istoria recentă a Iașului: aceea a Academiei Mihăilene. (Aflăm amănunte dintr-o carte care "stă să apară": Dan Bădărău, "Monografia Iașilor".) Mulți vorbesc, puțini cunosc. Oricum, rămâne cea mai cretină demolare din perioada dejistă. Întâi și-ntâi, s-a distrus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și Buceaguri fărâmate, că-n ce mă privea nu l-aș fi bănuit până Într-atât de neghiob pe Laur ca să mai ardă gazul de pomană pe aici cu douăzeci de mii În buzunar. Și totuși până spre seară am bântuit aiurea prin oraș, În pulovăre, prin lumea aia care Începuse să poarte paltoane și canadiene. Se strâmbase și vremea, uite că nici vremea nu mai ține cu noi și ne-am Îndepărtat prea mult de acel loc de verdeață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
medicamente. Câțiva soldați Înhămați cu pistoale mitralieră Își trăgeau și ei sufletul pe acolo, printre revoluționarii lungiți pe saltele și așezați pe lângă ziduri cu pături În cap. Se odihneau cu schimbul ca să apere Revoluția de teroriști, acolo-n țarcul ăla bântuit de curent și de vaietul garniturilor de metrou, vegheați de dimineața până noaptea de șuvoiul poporului care curgea neîncetat prin fața lor. Carol scosese din buzunarul șubei o șurubelniță de două ori mai mare decât cea Înfiptă de Pepino În spinarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de metrou, am mai trecut și am zăbovit prin stația Piața Muncii, adulmecând prin mulțime urmele Ortansei, urmele lui Carol și ale celorlalți. Mă pierdusem de ei, sau poate dintotdeauna fusesem un popor format dintr-un singur ins fără căpătâi, bântuind Încolo și-ncoace prin lume fără nici un fel de obligație față de ceva sau cineva anume. Umblam din nou fără țintă și probabil că iarăși uitasem Încotro pornisem, dar aveam destui bani din ce-mi lăsase Steluța ca să mă pot socoti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vânt, din copacul din fața ferestrei. Și, cu iuțeala gândului, întâmplările începură să se înșire cap la cap, purtându-mă prin vremurile acelea de demult... multe, atât de triste și atât de amare. Unele au fost, chiar cumplite... care, mi-au bântuit multă vreme sufletul, precum fantomele o casă pustie. Cum să uiți marele refugiu... cu tragismul lui... când oamenii fugeau de moarte... când, de peste Nistru și Prut veneau rușii, și din văzduh, întunecând soarele, veneau anglo-americanii, în valuri... valuri, ca niște
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vorbă cu camarazii săi, a mărșăluit în neștire... se părea că-i ignora pe toți. El nu vorbea decât cu propria-i ființă.. întrebându-se la nesfârșit.. „Cum de mi-am pierdut cumpătul, măsura,.. cum ?!”, în el redeșteptându se gândurile, bântuindu-l ca stafiile o casă pustie. În ochii lui nu mai găseai trufia de altădată, ori acel zâmbet, liniștitor, fluturându-i pe buze, nici privirea aceea bună și blândă... În ea, se vedea, acum, o ură fără margini. Zăcea, așa
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
zile, felul de a fi al lui Baltă, îi nelinișt pe camarazi.. De câteva nopți, se trezea în puterea nopții lac de sudoare.. speriată, inima îi zvâcnea în piept ca o aripă de pasăre lovită de glonț... Nopțile îi erau bântuite de coșmar.. Îi apăreau niște faruri înăbușindu-i răsuflarea... care, se prefăceau într-un chip de om.. ce părea a fi Alistar. Ochii lui îl urmăreau ca niște faruri în întuneric prin cotloane.. și, nu se putea ascunde... I se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
calm și stăpân pe sine, dar în sufletul lui era o adevărată furtună, de teama de a fi bănuit. Baltă, cu timpul, devenise tot mai însingurat, mai posac. În ultima vreme, luase obiceiul să trăiască zăvorât în el însuși, uneori bântuit de îndoieli... Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii, și însingurării cădea tot mai grea peste el, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă... O săptămână încheiată trecuse de la Sânta Măria Mare, după îngrozitoarea întâmplare de la Hangu de când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fii cu ochii în patru... Înțelegi ?!”, și-l bătu cu palma prietenește pe umăr. Îl mai privi o dată, și fără să știe de ce, îi veni să-l îmbrățișeze și să-l dezmierde.. simțindu-și ochii umezi. În seara aceea, camarazii bântuiți de gânduri rele și mai tăcuți ca niciodată, au adormit fără săși mai vorbească. Baltă a închis ochii târziu, mult după miezul nopții... după ce a făcut planul de retragere spre nord. Un gând urât, însă, îl chinuia.. nu-l slăbea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îmi mai stăruiau în minte. Primul gând mă duse în clasa noastră.. pentru ultimele clipe... înainte de a fi alungați pe poartă.. Și acum, după atâta prăpastie de timp, mă simții cutremurat de aceeași emoție, de atunci.. Gânduri triste mi-au bântuit sufletul, ca stafiile o casă pustie... mi-au răscolit amintiri care păreau îngropate în uitare pentru totdeauna... că nu vor mai reveni. M-am ridicat din pat și m-am apropiat de fereastră. Un pumn de stele împrăștiate pe cer
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]