4,866 matches
-
plezni blatul mesei. Și să fie duble! Polițistul detectiv se Îndreptă către bar, luând cu sine portofelul inspectorului. Steel se aplecă mai aproape de Logan, transformându-și vocea Într-o șoaptă conspirativă. — Fie voba-ntre noi, am impresia că e un pic beat. Se lăsă pe spate și-l pironi cu privirea. Știi, acum că Inschy s-a fript cu chestia aia cu pantomima și Hoitarul și Cleaver care a fost eliberat, e clar c-apare cel puțin un post de inspector! Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mons Circaeum. Tiberius a adus în peșteră sculpturi gigantice înfățișând mitul lui Ulixes, bucăți luminoase de marmură albă pe fundalul întunecat al pietrei umede. Miturile alese erau însă sinistre. În fund, într-o nișă, imensul trup al lui Polyphemos zăcea beat, adormit, iar Ulixes se apropia ca să-l orbească cu țepușa înroșită. În colțul opus, preotul Laocoon și fiii lui se contorsionau în strânsoarea șerpilor-de-mare. În mijloc, apa care țâșnea din stâncă alimenta un bazin circular, dar din apă se ivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spunea lucruri prostești ca să înlăture neîncrederea celorlalți, se îmbăta, pierdea la joc sume enorme, pe care Antonia, maternă, le achita. — Îți cumpără încet-încet viitorul regat, îi spuse într-o zi Rhoemetalkes din Thracia. Iar Herodes, care băuse mult și părea beat de-a binelea, răspunse lucid: — Prefer să am datorii enorme față de Antonia decât un mic credit la Tiberius. Stăteau împreună în grădină, beau, din aceleași cupe, același vin parfumat. — Tu ai suferit mult, Gajus, ca și noi, spuse Polemon, prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi văzut, însă când observă că nu mai era nimeni acolo se întoarse brusc, se opri și șopti că tânărul Herodes, prințul din Judaea, care de mai mulți ani era ostatic în casa Antoniei, fusese trimis la închisoare. — Era beat și a spus în public că își dorește să vină mai repede ziua când în locul lui Tiberius vei fi tu, Gajus Caesar. Clătină din cap și plecă. Mut, Gajus îi dădu lui Helikon codexul pe care îl consulta. Vestea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Bucuria lor! În sfârșit, te rog ceva, iartă-mă... pentru că eu n-am să mi-o iert niciodată. Orice-ar fi, chiar dacă mă urăști, de fapt, ai tot dreptul, trebuie să vorbim neapărat. 22 aprilie 1963 (luni) Acuma, când sunt beată criță, trebuie să scriu, c-așa-mi dictează nu știu ce În mine și tulbure, să spun c-am băut singură, singură, singură, fără nimeni, fără cârciumă. Eu cu mine și cu durerea mea, pentru ce am băut, pentru ce am plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cuvântul fericire de gustul alcoolului. Azi te Întrezăresc, bucurie de a trăi, așa cum ar trebui să fii tu pentru toți oamenii... fără să fii ajutată de băutură și Împinsă de ea... Dragoste, supremă bucurie a vieții, tu trebuie să fii beată doar din cauza puterii tale. Fii simplă și senină, dar clocotind de vise, așa cum numai cerul și speranța pot fi. 23 septembrie 1964 Nu mă-ntreba spre care culmi albastre mă poartă pasul. Nici nu mă-ntreba ce-aștept, atunci când stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un individ; nu se uită la mine, Îl Întreb „strada polizu, vă rog“, face un gest cu mâna În direcția justă; intru pe o alee cu multe tufișuri, nu se vede gard, nimic, doar măceș sălbatic, Înflorit și liliac; sunt beat, nu se poate liliac În iulie, eu văd Însă liliac, albastru bătut, așa cum Îmi place mie; mă apropii, aplec o creangă, trag În piept, aspir miros senzual, mă destind, mă excit, ceva foșnește În tufiș; un șarpe ce se târăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să-i arate barca. Dar sper că a dus-o acasă. - Cum adică? - Ea arăta cam bolnavă. Cred că de aia a și uitat de pălărie. - Bolnavă? - Păi, nu prea putea să meargă drept. Știți la ce mă refer? Părea beată, dar nu au băut decât cafea cât au stat aici. Când au sosit, părea în regulă. - A drogat-o, murmură Sachs către Bell. - A drogat-o? se miră din cale afară patronul. Ce vrei să spui? - La ce masă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mâinile ei, care nu încetaseră niciun moment să se joace cu mingile roșii. Încă o înghițitură. - Îmi place. - Ce anume? - Ideea de iluzionism. Nu deveni sentimental, își spuse în sinea lui cu asprime. Ai această tendință, mai ales când ești beat. Acest gând nu-l împiedică să mai ia o gură de whisky însă și să continue: - Câteodată, realitatea este prea dură, comentă el fără să poată să se abțină să-și privească membrele fără vlagă. Regretă imediat ce spusese și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-și scoată în evidență decolteul. - Poftim? spuse el. - Te întrebam cum îți merge. Nu cred că te-am mai văzut pe aici. - Mă aflu în oraș pentru două-trei zile cu niște treabă. - Aha, spuse ea cu tonul specific al oamenilor beți. Vreau un foc. Rostise ultima propoziție ca și cum ar fi dorit să transmită ideea că îi face o mare favoare dându-i șansa să-i ofere un foc. - Sigur că da, răspunse el. Aprinse o brichetă și o întinse spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dormitorul nostru, pe care îl numim eufemistic „garderoba mea“, îmi mototolesc perechea de șosete - una vârâtă în cealaltă- și o arunc astfel în coșul de rufe din colț. Nu era nici o posibilitate să-mi fi lăsat una în picior, chiar beat fiind, și nu am sărit niciodată peste obiceiul cu aruncatul- poate să fi ratat ținta și șosetele să fie împrăștiate dincolo de marginile coșului împletit, dar picioarele fuseseră dezgolite de fiecare dată, fără excepție. Apoi mi-am zărit pantofii. Zăceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Trebuie să stabilim o chirie corectă și trebuie să mă lăsați să contribui la mâncare și așa mai departe. — Va trebui să-mparți camera, bineînțeles. Se apropiaseră cât de mult se putea de a râde de mine, dar eram prea beat de încântare ca să-mi pese sau ca să mă-ntreb la ce cameră se referea Lena - ce naiba, nimic nu era prea mult pentru a fi luat în considerare. Aveam să i-o trag mamei, ca iubitul Lolitei, dacă asta urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Începuse să o doară capul de la vinul roșu oferit de Nicholas din partea casei și știa că nu era decât o chestiune de timp — de minute, probabil — până ce prietenele ei aveau să se transforme din simpatic de amețite în gălăgioase de bete ce erau. Adriana și Emmy se uitară iar una la alta și râseră pe înfundate. Haide, Marcia, zise Adriana clătinându-se în timp ce se ridica în picioare și trăgând-o pe Leigh de braț. Poate o să te învățăm să te distrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atunci cu siguranță), iar ea avea de gând să-i arate lui Leigh că se distrează de minune, chiar dacă era să crape. Ceea ce era posibil. Reușise să nu se mai gândească atât la ironia situației, dar faptul că se afla beată și pe jumătate drogată pe un aeroport caraibian după ce a fost prădată de niște puști, i-a mai dat răgaz să mediteze. Fostul ei prieten plănuise această călătorie pentru a sărbători aniversarea a cinci ani de când erau împreună, însă după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tras niște sfori și acum nu pierde niciodată ocazia să-mi amintească de chestia asta. Și probabil cea mai mare tâmpenie pe care am făcut-o vreodată este că m-am căsătorit în Vegas într-o noapte când eram foarte beat. Așa mai mergea! Nu era ca Paul la capitolul inteligență, dar era categoric foarte simpatic. Emmy începu să râdă. — Ca Britney, zise ea. — Exact ca Britney, până am anulat-o. Deși la mine s-ar zice că a fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fusese isteț și Închisese ușa spre dulapul cu comoara din biroul comandantului. Cartușe de Lucky Strike și o singură parașută fură schimbate pe vasele cu vin. După ce negustorul plecă, urmat de hamali, cu balotul de mătase roșie, englezii fură curînd beți. Jim decise să nu se Întoarcă În seara aceea În casa paznicilor. Trupul alb al locotenentului Price străluci În Înserare, arsurile de țigară de pe piept fiind inflamate de vin. De la balcon, Jim privi peste aeroportul Lunghua. Deschise cu grijă cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu știi că de la toamnă n-ai să-l mai vezi pe Moșu, el se va prăpădi de inimă rea și, așa cum nu mai ai rege, n-o să mai ai nici bunic. Umblă pe uliță un venetic care când Îi beat strigă ca din gură de șarpe: Petru Groza să trăiască / Că ne-a dat pământ și casă! „O să-și bea și ăsta pământu’ cum și l-o băut și tată-so”, gândește Moșu aruncând Încă o furcă de balegă peste grămada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
noapte grea de smoală. Albul se stinge În negru. Dimineața În pomul tău de iarnă strălucesc sărace globurile. Au cumpărat până la urmă un brad pricăjit pe care l-au ascuns În pod până ai adormit. Mama zâmbește. Tatăl este aproape beat. Îți strângi În brațe frățiorul și te tot uiți la globuri. Sub brad același cadou ca anul trecut. O mașinuță nouă de tablă kaki și două mandarine. Nimeni nu-ți știe gândurile. Numai tu. ... apoi starea pacientului s-a Înrăutățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o chestiune extrem de gravă și de importantă”. O catastrofă fără proporții. „Toa’lent, ce chip mândru! Și cum poți crede că s-a dus?! El e mort și poza de pe copertă este vie. Tătucul nostru nu mai este.” Plâng amândoi, beți de secărică și udă cu lacrimile lor oasele capului de miel fiert. „Nu pot să cred că este mort.” „Circu’ mă-ti azi și mâine! De ce-ai furat banii, mă? Circ, ai? Rup centura pă tine, cum o rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mort.” „Circu’ mă-ti azi și mâine! De ce-ai furat banii, mă? Circ, ai? Rup centura pă tine, cum o rup și pe ăia care vând caramele pe stadion.” Promisiunile tatălui sunt sfinte, mai ales când este trist, și beat pe deasupra. „Fir-ar mă-ta a dracului de hoț” și-i trage nevesti-si o palmă, Îi sar plăcintele calde din farfurie pe dușumeaua ascunsă de preșuri Împletite din cârpe. „Te tunzi la zero, Vasile, și de doi lei cumperi două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
culori. Ieși afară și-ți faci o pârtie de gheață. Gheața e lină și te dai pe ea ore În șir. Aluneci lin În timp ce ei Își văd de chef cu bucurie. Când te Întorci acasă, neamurile au plecat, taică-tu, beat criță, doarme, iar mama Îți pune pe sobă, la uscat, ciorapii uzi. Te strecori În pat cu picioarele reci și putrezite de udătură lângă un frățior care doarme și el demult. Visează un prun cu crengile Încărcate de prune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Tu nu m-ai cunsocut” și Țiganca de Ionel Fernic. Deci tatăl tău Înaintează. Dunga dreaptă a ciorapilor chelneriței, la care s-a tot zgâit, Îi face drumul prin zăpadă, sinuos. Crai bătrân intră În curtea veche, puțin ciupit, adică beat, vesel și membru de partid. Dispozitivele Jaquard bat În noapte modele plasate pe cravatele din mătase naturală, potrivit cererii comerțului. Din alea cum poartă spânzurații de pe peretele din spatele catedrei. Și șefi mai mici cum ar fi contabilul șef de la Cooperativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care sacii de la moară, ba la coasă, ba la grajd, or adus lemne din pădure, le-or tăiat, le-or stivuit, or fost Împreună de-or adus ghibolii, or făcut amândoi pridvorul, caii i-or grijit amândoi, or fost și beți, da’ numa’ așe... Într-o duminică, după ce-or venit de la beserică și-or mâncat, Pătru și Ilona se Întorc la cimitir, la tata Gheorghe, iar Johanes se ferește. Satul s-o aprins tot. Cineva or furat din beserică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i prost, chiar dacă a rămas de tânăr fără muiere și o Întreabă pe Onica și ea tace. Cum, tu, copilă, ai putut să-mi faci rușinea asta? O Întreabă și ea tace. Toamna a venit de mult. Sâiu umblă tot beat și Într-o seară o bate pe Onica și ea fuge de acasă, o apucă peste dealul Chelserului, noaptea doarme prin șurile oamenilor și n-o latră câinii și nu se oprește până la Sibiu, ca să se bage slujnică la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
La peron este adus un căruț de poștă. Lângă saci, trei mistreți. Cu etichete pe care scrie: Prodexport. Tu te uiți, viu, la ei, ei se uită, Împușcați, la tine. O țigancă se pălmuiește singură prin sala de așteptare. E beată. Bufnitura tampoanelor sfarmă gerul, undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]