4,015 matches
-
în lucru, traficul curge într-un ritm de se poate fuma o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un corp continuă să îmi alunece pe spinare, între omoplații zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de privit în becul unic: spațiul dintre salteaua patului și lada de studio redevenise un cuib din care ieșeau insectele amețite de lumină, greu de ucis și cu destinații foarte precise. Terapia era scrisul după dicteu automat, până reușeam să-mi alung ultima urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bună a zilei lui s-a consumat după ce „i-a prins“ pe gunoieri și și-a băut doza. Am nimerit o dată și în apartamentul lui, o odaie într-un bloc vechi de cărămidă, rece ca o criptă, luminată de un bec care mai mult aduna umbra. Aici, nea Petrică își gătește de unul singur, mănâncă și doarme și, n-ai să crezi, citește. Citește noaptea, fiindcă el ziua umblă prin tot orașul, seara-n amurg trage câte una mică, să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mine, burghez comod și trecut de jumătatea vieții, refugiul ar trebui să vină îndată ce sting lumina sau simulez trăgând plapuma - de fapt nu se întâmplă niciodată asta, fiindcă în primul somn cad lăsând câteva lumini aprinse în casă - cel puțin becul de veghe din hol și în sufragerie lumina mișcătoare a televizorului refractată, înmulțită de ochelarii mamei, care își urmărește telenovela aplecată în fotoliu ca la un program de interes suprem sau parcă ar fi vrut să învețe la anii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cuminte la masă și am Început să completez chestionarul. Întrebări care mi-au provocat zâmbete. Am Început să bifez: dacă am serviciu, dacă știu să gătesc, să calc, să fac curățenie, să fac piața, să pun murături, să schimb un bec și siguranțele de la tabloul electric, dacă știu să cos, să țes, să schimb copiii mici de pampărși, să le spun povești și multe altele, treburi considerate, unele, „bărbătești” dar care ar trebui să fie făcute și de femei . Nu era
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cel de alături și ce ne-ar mai fi displăcut? Era greu să ai șaisprezece ani departe de casă. Luminile cantinei se stinseră una câte una și parcul se lăsă cuprins brusc de beznă. Doar la poartă mai pâlpâia un bec, luminând gălbui o cărare până la mine. M-am oprit din alergat de frică să nu mă împiedic prin gropi, dar continuam să merg, așa cum mă învățase profesoara de sport. Unde crezi că fugi de mine? aud un glas care mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ori una din clase avea de prezentat un mic spectacol. În acea sâmbătă, cum am mai spus, era programată o discotecă. Nu erau prea multe afișe fosforescente, nici glob din oglinzi care să spargă lumina în cioburi de speranțe, lipseau becurile colorate care să pâlpâie pe ritmul melodiilor în vogă, dar ne mulțumeam cu întunericul din sală când începea câte un cântec mai de suflet. Pe vremea aceea italienii făceau legea în discoteci și câți pot uita de Al Bano și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ce părea a fi zăpadă. N-am putut să nu mă gândesc pentru o clipă cât de drăguț arăta așa. Își lipi mâna de geam. Cu o oarecare ezitare, am făcut un pas Înainte. Dacă mă mai apropiam puțin lumina becurilor de afară ar fi dezvăluit zâmbetul seducător pe care Încercam să-l etalez. Am remarcat cum colțurile gurii i s-au ridicat puțin, ca și când ar fi vrut să-mi zâmbească și el, dar nu-și duse surâsul până la capăt. Din
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
înțeleg nici până azi de ce fac așa. Recapitulez: în mâna stângă abia duc cele două plase, una cu mere, alta cu borcanul și cadourile nemțești, iar ]n dreapta țin cofrajul de ouă. E noapte-noapte și, pentru cine a uitat, nici un bec aprins pe stradă. Merg tropotind prin beznă cu cizmulițele gri de la Modern refuzate de la export, dar calde și comode, fără nici o grijă, fără să bănuiesc ce mă așteaptă, când, chiar înainte de a trece drumul, filmul se rupe brusc și simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
căzut sunt în groapă și întreb n-aveți cumva o lanternă. Domnul răspunde nu n-am. Și adaugă nervos nu vedeți că sunt orb. Zic cu vocea pierită nu domnule nu văd mi-am pierdut ochelarii și nu-i nici un bec pe stradă. Atunci el spune brusc, binedispus, păi e comic ce se întâmplă ha ha, iar eu încep să simt ceva ca atunci când citesc piese absurde, care întotdeauna mă calcă pe nervi, pentru că absurdul mă calcă întotdeauna pe nervi. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
scară nu mai avem lumină. Alina mi-a procurat o lanternă chinezească, dar mi-a confiscat-o Tomi. Suntem amenințați cu amenzi, dacă nu facem economii și la consumul casnic de electricitate. Cum lumina chioară mă deprimă, refuz să înlocuiesc becurile cu unele slabe. De câte ori aprind lustra, mama se repede să tragă jaluzelele, să nu se vadă din stradă cum abuzăm, să nu ne reclame cineva. Ea și tata folosesc în camera lor doar veioza, iar când își ascultă la tranzistor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o pereche de ciorapi nu era defel puțin lucru. Se găseau foarte greu și nu puteau fi duși de prea multe ori și nu întotdeauna la remaiat. Erau mici cabine (una în parterul magazinului Central) în care, sub lumina unui bec foarte puternic, niște țesători iscusiți puneau firele subțiri de mătase la loc. Rămânea însă, oricât de discretă, și evidența cârpelii. Se găseau în schimb uniforme. Erau cele școlare, imprescriptibile în ciclul primar și gimnaziu, dar care, sub ochii binevoitori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Din când în când, vorbeau spre tot șirul, ca să ne simțim băgate-n seamă: — Hai, mișcați-vă și lăsați de-o parte aerele de domnișorici. Acum o să se vadă cine sunteți, care e fată mare ori care a călcat pe bec. În fața calului cu mușama stătea doctorița, cu un deget de cauciuc pus pe arătător și chițcăind la unison cu asistentele: — Astea-s curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză. Aveam 19 ani, 48 de kilograme și stăteam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aveam voie să punem nimic pe pereții albi (mama ceruse învoire de la director să aducă niște reproduceri de acasă), că ne îmbolnăvea de frică orice inspecție a directorului administrativ, care ne verifica dulapurile, paturile și cantitatea de praf de pe dulia becului, că aveam uniforme hidoase și negre, pe care refuzasem să le port, până când biata mamă mi-a cusut o pănglicuță colorată pe sarafan, că eram obligați să ne lăsăm paturile perfect întinse, în așa fel încât moneda pe care pedagoga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ce importantă este pentru mine asemănarea dintre pisică și pui. Când m-am dus la cotețul din fundul curții, era întuneric ca de blestem. Nu am luat sacul cu mine. Voiam să observ detaliile. Am coborât în pivniță și, pe lângă becul din tavan, am aprins încă trei lumânări, ca să pot vedea totul. Am folosit drept masă un butoi răsturnat. Am pus pasărea cu picioarele în sus și i-am așezat două cărămizi pe aripile desfăcute, să nu se miște. Gâtul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Atunci am apucat puiul mort, am dat cu el de pământ și am ieșit din pivnița aceea plină de sânge. M-am ghemuit în patul de alamă de sub icoană și mi-am băgat mâinile murdare între picioare. Îmi amintesc cum becul de pe stradă lumina rama ovală de deasupra mea. Simțeam o palpitație caldă. O palpitație ce nici cu o cărămidă ciobită nu putea fi oprită. Stăteam acolo ca pe un butoi. Încă nu v-am spus că omul cu care trăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Acum e pui și tace ca mormântul. Mă gândesc că nu mă gândesc la nimic. Redacția era despărțită de locuința lui Bódog printr-o perdea roșie. Iar locuința, de cele treisprezece tablouri ale lui Baár Andor, printr-o lume întreagă. Becurile sunt aprinse, ușile tocmai se închid, ochii animalelor sunt tot mai stinși. Așa cum le-a pictat el, totul e în regulă, da, asta se vede de la distanță. De ce să intri zi de zi în întunericul ăla? Poate că e toxic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de la primitivitate la civilizație se face fără nici o tranziție. Brusc. Și fără nuanțe. Nu-i exclus ca motelul și magazinul "cu de toate" să fi fost construite pentru terenul de golf, care face parte, se pare, din "visul american". Două becuri mari ard inutil în fața magazinului, în plin soare. Nimeni nu se sinchisește, însă, de asta. Clienții motelului circulă pe alei, până la terenul de golf, în cărucioare electrice. Probabil, dacă în California ar fi admise jocurile de noroc, lângă terenul de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cafelei instant, Carol visase că e o uriașă uzină chimică, la fel ca rafinăria ICI din apropierea casei părinților ei, din Dorset. Din vagin îi ieșeau o mulțime de țevi, dintre care unele deversau zăpadă carbonică, iar altele clipeau intermitent din becurile de avertizare protejate de o rețea din fire metalice. Capul îi era izolat undeva departe, pe niște reziduuri de țiței, iar fesierii ampli îi zăceau pe pasarela de beton. Omuleți cu căști galbene, conducând mici camioane galbene, se agitau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
M-am întins prin întunericul tăcut, călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe marginea liniei. Avea în mână o lampă de semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde, aprinse. Eu, să fiu în locul ’mneavoastră, domnule, nu aș coborî aici... Bărbatul avea un accent greoi din West Country și o figură cabalină. O aură de păr de culoarea ghimbirului îi încadra figura ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lor, iar acum zbor spre Moartea Mea sau Înțelegerea Finală. Acorduri minore, prelungi, tonuri stelare calde și plăcute, armonii galactice nesfârșite îmi mângâie spiritul suferind. Unisonul ritmic a sute de darbouka mă poartă spre o lumină orbitoare. Așa cum bănuiam, este becul de la closetul lui Zappa. Pe Allah, ce mi se întâmplă? Trebuie să-mi revin. Și o și fac, pentru că cineva mă strânge foarte puternic de mână. Bogdan. Este transfigurat. Privește prin mine, departe de mine și, poate dacă n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
opriră și bătăile inimilor celor de față, temătoare de a nu distruge tăcerea cu bătăile lor dulci și gingașe, cu infinita lor părere de rău, realizând, înspăimântate de moarte, că tocmai s-au îndrăgostit. Pe scenă se aprinse un singur bec, nu tocmai mare, luminând vag fețele celor din primele rânduri, albe, triste chipuri, prelungi, de necuprins instantanee ale părerii de rău. Angestaitn, uimit și el de atotputernicul nimic care se auzea, făcu prima mișcare și părăsi pianul, apropindu-se de microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu termometrul n-am mai îndrăznit să-l facem, ultima oară pe mine m-a prins mama punând termometrul pe calorifer, iar acum două săptămâni, înainte de teza la mate, Szabi a pățit-o și mai rău, l-a lipit de becul veiozei și, cât ai clipi, mercurul s-a înfierbântat atât de mult, încât termometrul a explodat, așa că Szabi a încasat-o de la taică-su, cu cureaua de la pantaloni, partea cu cataramă, deci faza asta nu mai intra la socoteală, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
într-o mână, iar în cealaltă cu un baros, alerga, lovindu-le între ele pe deasupra capului, de răsuna tot povârnișul dealului, în timp ce striga, victorie, victorie. Avea pe cap o cască de miner, cum zăceam acolo, pe pământ, am văzut că becul de la cască îi strălucea în soare, de parc-ar fi luat foc. Csákány a venit întins la mine, ceilalți s-au dat de-o parte, toți, se vedea că le e tare frică, n-am vrut să mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
crezut că va fi întuneric sau cel puțin semiântuneric, ca-n biserici, dar în loc de asta ne-a izbit o lumină atât de puternică, aproape orbitoare, încât m-a luat cu amețeală, într-un candelabru de oțel ardeau trei rânduri de becuri, așezate în cercuri suprapuse, erau vreo două sute, înaintam, ținând-o pe mama de mână, era o sală foarte mare, de jur-împrejur, pe pereți, atârnau draperii roșii, însă fotografia secretarului general al forțelor armate nu se vedea nicăieri, erau numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]