6,391 matches
-
prezență În ea. Am făcut dragoste pentru prima dată șase zile mai târziu, În camera sa de la colegiu, sub acoperiș. Soarele pătrundea prin luminator ca o coloană de praf de aur În timp ce el Îmi desfăcea solemn insigna cu „Cicliștii Împotriva bombei atomice“ și-mi spunea: „Sunt sigur că rușii vor dormi mai liniștiți, Kate, acum că știu că ai trecut testul de competență În ale ciclismului“. Mai râsesem vreodată de mine Însămi până atunci? Cu siguranță, sunetul care a răsunat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
O, În anumite circumstanțe, ar putea s-o facă. Îmi aruncă privirea omului-În-halat-alb. — Nu-mi spune că vorbim despre abnegație inutilă, doamnă Shattock? —De ce mă Întrebi asta? Pentru că sunt suficient de bătrân ca să-mi amintesc faza aia cu Cicliștii Împotriva Bombei Atomice. Am dat tot firmei, Rich. Timp care era al tău și al copiilor. Timp care era și al tău, Kate. Cândva Îi puteam citi expresiile feței ca pe o carte, acum cartea a fost tradusă Într-o limbă străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu Caroline. Știi, băiatul acela, Charlie, are mult bun-simț. A convins-o pe mama lui c-a exagerat în legătură cu scaunele alea. Ne-am împăcat. După toți acești ani! Contesa vine la petrecere împreună cu Charlie. Nu-i așa că-i o veste bombă? Nu, mi-am zis eu. Poate, dacă-l sun pe Patrick Saxton, o să trimită un elicopter după mine. Mă întreb dacă există un loc de aterizare în grădina de la The Old Rectory. M-am gândit să mă îmbrac în compleul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
resemnat. — Frank, uită-te la mine. (Am fluturat din mînă să alung fumul, spectru Învolburat eliberat din plămînii lui.) Vreau să te aud spunînd asta - tu, tu Însuți, ai incendiat cu mîna ta casa Hollinger? Asta am spus. — Folosind o bombă cu eter și benzină? — Da. Nu cumva să-ncerci. E un amestec surprinzător de inflamabil. — Nu te cred. De ce, pentru numele lui Dumnezeu? Frank...! El suflă un inel de fum către tavan, apoi vorbi cu o voce joasă și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să fi vorbit cu el după șase patru’ș’cinci. Amintiți-vă, incendiatorul avea nevoie să-și țină materialele inflamabile la Îndemînă. Nimeni n-ar lua În seamă un musafir care urcă treptele către livadă. Odată ajuns acolo, Își adună bombele - trei sticle pline cu eter și benzină pe care le-a Îngropat cu o zi Înainte nu foarte adînc, la douăzeci de metri de poartă. În vreme ce se toastează pentru regină, el se pregătește să pătrundă În casă. Cea mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
singur. — Tot periculos rămîne. — Prostii. GÎndește-te la el ca la un preamărit organizator de distracții Îmbarcat pe un vas de croazieră plin de retardați. Se apucă să fure colo dintr-o cabină, dincolo dă foc la o draperie, aruncă o bombă puturoasă În sala de mese, și deodată se trezesc pacienții. Începe să-i intereseze călătoria și următorul port unde se face escală. — Dragă Charles... (Paula mă luă de mînă și mă trase spre oglindă, adresîndu-i-se imaginii mele reflectate, de parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
obsedat de el. Tot farmecul ăla copilăros, figura de tînăr ofițer de armată care-i trezește din amorțeală pe băștinașii vlăguiți... — Și ce-i rău În asta? Îmi pare o descriere destul de corectă. — Tu n-ai văzut decît stadiile premergătoare, bombele puturoase și farsele cu așternuturi. Cum o să păstreze lucrurile În mișcare după ce-o să plece din Residencia? Că o să plece, să știi, o s-o ia de-a lungul coastei către Calahonda și alte pueble. — Da? am rostit, simțind o ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știu asta de cîteva săptămîni. Încercă să-mi potolească tremurul mîinilor, lipindu-și-le de piept. Vorbi clar, pe un ton tensionat, dar nedeformat de emoție: — Totul e aranjat - petrecerea e doar o acoperire. Au pregătit explozibili, un fel de bombă cu petrol acționată de niște detonatori acvatici. Charles, e adevărat tot ce-ți zic. Ăștia profită de tine. — Nu pot să cred... Am Împins-o deoparte, gata să-i cer socoteală lui Andersson, dar el se feri și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Abia azi-dimineață am aflat cine e ținta. Aveau nevoie de ajutor cu sistemul de aprindere... Mahoud și Sonny Gardner. CÎt era Sanger pe-afară cu ochii după Laurie, ei s-au strecurat În spațiul auxiliar de sub bungalou și au fixat bomba sub podeaua dormitorului lui Sanger. Mie nu mi-au zis, dar cred că În sistemul de stropitori e benzină - se face totul scrum În cîteva minute. Și cine-i tartorul la toate astea, Crawford? — Nu, spuse Paula și scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în Moldova și în Ardeal, li se zice pepeni), falnici harbuji de smalț albastru, care încep să capete nume nou, de pepene verde, galbeni și gingași cantalupi, numiții pepeni galbeni, mofturoși în zile de văpăi, în stare să explodeze ca bomba și să-și reverse mațele fragede, dacă nu-i culegi înainte de a se ridica soarele în cruce. Pe când Petrea Păun ieșea, cu lipițanii lui cuminți, din Goldana și din grijile humei, Nicanor Galan apăru din întuneric, pășind pe cărarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se prelingeau, stingându-i-se în mustățile roșii. Intervenția, la fel de lăcrimoasă, a lui Nicanor, se dovedi o neîndemânatică și inadecvată compătimire. Când el zise: cumnate, lasă! Știm cu toții cât ai suferit, de foame, de sete, de trudă, de rană, de bombă..., Iuga explodă de turbare. Auzind înșirarea, lipsită de profunzime, a unei imaginare înțelegeri, Friț înnebuni, de-a binelea. Începu să urle, printre bocete: Măi, tănăilor! zbieră el ridicându-se cu șopronul de stuf în cap. Eu am suferit? Da, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o valiză diplomat neagră, suspectă ca Înfățișare. Altă dată, Spătarul Milea se arunca În apele Înghețate ale unui lac urban din mijlocul căruia țâșnea jetul unei fântâni arteziene, una dintre cele mai moderne din Europa, amenințată Însă de explozia unei bombe plasate de gruparea anarhistă Celebrul animal. Perfizii teroriști, care nu apreciau efortul depus de gospodarii orașului, puseseră Însă la punct un mecanism complicat care declanșa, În momentul dezamorsării bombei de la arteziană, prăbușirea unui panou publicitar uriaș de pe care primarul acorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dintre cele mai moderne din Europa, amenințată Însă de explozia unei bombe plasate de gruparea anarhistă Celebrul animal. Perfizii teroriști, care nu apreciau efortul depus de gospodarii orașului, puseseră Însă la punct un mecanism complicat care declanșa, În momentul dezamorsării bombei de la arteziană, prăbușirea unui panou publicitar uriaș de pe care primarul acorda gratuități pensionarilor. Bineînțeles că sub acel panou se afla Doamna Leopard, trimisă de teroriști la o Întâlnire fictivă care, promiteau ei, i-ar fi dezvăluit identitatea super-eroului, a salvatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gurile lor căscate. Poate că de asta n-a prea ieșit Celebrul animal din Arad, tocmai ca să-și poată Întâlni pe stradă victimele. Dacă am fi fost niște radicali politici, teroriști, am fi stat probabil prin preajmă după ce amplasam vreo bombă, ca să vedem carnea sfârtecată, ca să auzim vaietele. Cine știe? La câtă scârbă și mizantropie ne-am permis să acumulăm la un moment dat, nu cred că ipoteza-i exagerată. Dar noi eram, cică, artiști! În fine, nu știu câtă artă au simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
soarelui asemeni unor uriași fluturi metalici, gingași și nevinovați. Bateriile de la marginea orașului încep să bubuie, gros și grav. Antiaeriana română trage cu furie, dar nu pare să stânjenească prea mult manevrele de atac ale Liberatoarelor. Se aude șuieratul unei bombe căzând, o explozie puternică, și clădirea cu două nivele pe lângă care aleargă o tânără în doliu, cu chipul livid, ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grijă ocrotitoare în brațele sale. Își desface ia, apucă sfârcul sânului între degetul mare și arătător și ghidează atent și delicat micuța gură către el. Liniștit, pruncul începe să sugă cu poftă. De afară, prin zid, pătrund detunăturile seci ale bombelor ce se întretaie cu bubuiturile surde ale tunurilor. Undeva, în apropiere, lovește un trăsnet asurzitor. Toate privirile fixează tavanul din care cad fire subțiri de praf amestecat cu mortar. Ritmul exploziilor se accelerează cu fiecare minut, zguduind din temelii refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu fiecare minut, zguduind din temelii refugiul nesigur. Sfârșitul pare din ce în ce mai aproape, amânat doar cu câteva secunde. Sub tălpile lor pământul scrâșnește, tresare convulsiv, se zvârcolește parcă în spasmele unei agonii. "Doamne Dumnezeule, păzește-ne pe noi păcătoșii...". O nouă bombă explodează deasupra lor, violența impactului făcând ca adăpostul să se clatine asemeni unei corăbii rămasă fără cârmaci pe o mare vijelioasă. Suflul sparge în bucăți ușa din lemn. Un nor de fum și cenușă năvălește înăuntru. Cu un pocnet sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înecăcios intră prin nări și gură, zgâriind dureros gâtul. Marius încearcă să scuipe, dar gura uscată nu mai are salivă. "Ăsta să fie sfârșitul? Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe, lăsând în urmă durere, moarte... Și deodată, tăcerea izbește dureros timpanele. Obișnuiți cu infernul bombardamentului, liniștea grea torturează nervii zdruncinați ai celor din beci până în apropierea unei izbucniri demente. Cât au stat așa, înghețați ca niște statui, încătușați de întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
suprafața pământului. Sunt morți cu miile. Mașina înaintează cu greu. Prin fața lor trece cu viteză nebună o mașină a salvării. Înjurând cu năduf, șoferul camionului o evită în ultimul moment, apoi pornește din nou, hurducăindu-se puternic, atent la gropile bombelor sau mormanele de cărămizi din mijlocul străzii înguste. Pe parbriz se depune un praf cenușiu, grăunțos pe care ștergătoarele încearcă cu greu să-l îndepărteze. Ca în lumina unui flash fotografic, Marius vede chipul însângerat, cu ochii holbați și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dogoarea flăcărilor din jur. Mâinile sângerează lovite de fiarele armăturilor, unghiile se rup în zidurile prăvălite. După o muncă epuizantă, din spatele unui uriaș morman de moloz apar scările unui beci. Brusc, dintre dărâmături, se dezvăluie corpul metalic, uriaș, al unei bombe rămasă neexplodată. Soldatul a cărui lopată se oprise lângă detonator, nici măcar nu tresare când o vede. Încremenește cu ochii holbați. Începe să murmure mărunt din buze o rugă. Mai mult ca sigur, tânărul nu gândise nici măcar o clipă că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cred că ar trebui să-ți prelungești sinecura. Mai ales când ești înconjurat de atâtea frumuseți răpitoare care miros frumos și te alintă toată ziua. Alternativa ar fi un șanț plin cu zoaie unde sa te târăști, ascunzându-te de bombele yankeilor. Către sfârșitul lunii mai, Marius este anunțat că poate părăsi spitalul. La plecare, doctorul Cozma strânge îndelung mâna lui Marius. Mult noroc locotenente! Îmi pare rău că nu am putut face mai mult pentru tine. Dumnezeu să te apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu araci, roșiile coapte, un măr împovărat de fructe pe care nu are cine să le mai culeagă. Modesta agoniseală a unor oameni obișnuiți, adunată în ani de sacrificii și distrusă într-o clipă. Probabil piloții nu reușiseră să arunce bombele pe obiectivele vizate și le aruncaseră la întâmplare, nedorind să se întoarcă cu ele la bază. Un vagabond bătrân doarme pe trotuar, buzele plesnind scurt și tare sub presiunea aerului expirat. Hainele aproape zdrențe, cunoscuseră și zile mai bune. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să dau ortu' popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea cel care pare a fi șeful. Aduși de spate, cei doi pătrund înăuntru. Vizează atenți toate ungherele odăii. Șeful face un semn. Rapid, Gaie se execută. Trage în lături perdele făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un picaj aproape vertical și începe să-și golească pântecul metalic de încărcătura letală. Un șuier ascuțit sfâșie văzduhul și prima explozie ridică spre cer o enormă ciupercă de flăcări. Apoi altele, una după alta, într-un crescendo infernal. Șuieratul bombelor se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile împreunate pe cască așteaptă înspăimântați sfârșitul atacului, chircindu-se la fiecare bubuitură care zguduie pământul. Uriașa cantitate de zgomot depășește tot ce este omenește suportabil. Sunetul asurzitor a deflagrațiilor străpunge urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bisericii, un puști în uniforma băieților de cor, nu mai mare de 10-12 ani, urlă ca un animal hăituit, cu palmele strânse peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite resturi carbonizate și zăpadă murdară. Un nor uriaș de fum și flăcări îl ascund vederii. Cu încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]