6,806 matches
-
moș Ioane, și spune-mi, fără sfială ce durere ai ! Ți-a făcut cineva vreun neajuns ? Moș Ion Roată, văzând că, după atâția ani de zile, nu l-a uitat colonelul Alexandru Cuza și că l-a primit cu atâta bunătate,[...] Începe a se jelui cum urmează: Luminarea voastră ! De când cu păcatul cel cu adunrea n-am mai avut zi bună cu megieșul meu cel puternic, stăpânul unei moșii foarte mari, pe care-l cunoști Măria ta... Dar de cum am ajuns
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
fost cel mai scump lucru ! Cuza-Vodă a stat neclintit și s-a uitat țintă la moș Ion Roată, cât a vorbit el. Și când a isprăvit vorba, vodă i-a pus două fișicuri cu napoleoni În mână, zicându-i cu bunătate: Ține, moș Ioane, acest mic dar de la mine și Întâmpină-ți nevoia... Lui moș Ion Roată i se umplură din nou ochii de lacrimi și, sărutând mâna lui vodă, ca semn de mulțumire, zise oftând: Dar cu rușinea ce mi-
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ei nu știu Ce-i bucuria pe acest pământ Ce pe-alții îi turneaz' - abia îi mișcă, Dureri ce ne-ar ucide - ei surâd, La bucurii ce ne-ar ucide - reci! Nimic nu li-i destul de mare-n lume, Nici bunătate nu, nici răutate, Ce pe noi ne-ar mira ei nu observă, Ce pe noi ne-a uimit găsesc firesc. Unde găsesc ei acea coardă mare Ce-i pune-alături cu tot ce-n natură E mai suberp, mai fără milă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mii de mii de oameni unul este osebit de toți, el n-are dreptul viermelui de-a se-ncovoia sub piciorul celui care-l calcă, orice ureche omenească îi este închisă, numai Dumnezeu i-a mai rămas cu îndurarea, cu bunătatea... poate și cu dreptatea lui. ALEX[ANDRU] Las-o asta, regina mea. O minte de femeie nu cunoaște decât ceea ce inima-i zice. Știți voi ce gândiți sau nu gândiți, ce vreți sau nu vreți, și știți la toate de ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țara! Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea, slugilor și strigarea? Toate sânt țărână, toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne, vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat de la noi, odihnindu-l pre dânsul întru fericirea cea neîmbătrînită". - De se-ntîmplă ceva-n țară și cumplit și făr' de lege... 20 Cine poate fi de vină? Lăpușneanu, se-nțeîege. - Sst! Tăcere, vine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o fi lumea lume totuși înc-o să se știe Cumcă nu de bunăvoie, ci pentru alte cuvinte Am luat bărbatu-acesta... [---] morminte [VISTIERUL] Dar oricum cu judecata-s mulțumit. [FEMEIA] Da, ] mulțumită, Căci nu văd să fie-n lume altă cale... Bunătatea... [LĂPUȘNEANU] Tu și tu... de rău de bine, mulțumiți... dară dreptatea? (ridică mantia de pe cadavru) Dar acesta, dar viteazul care, fără pic de vină, A murit în umbră neagră făr-un capăt de lumină? O, nuntași vă mulțumirăți, [---] Dar acesta care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apucă. Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea slugilor și strigarea? Toate sânt țărână toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat de la noi odihnindu-l pre dânsul întru fericirea cea neîmbătrînită". I [BOIER] De se-ntîmplă ceva-n țară și cumplit și făr' de lege Cine poate fi de vină? Lăpușneanu, se-nțelege. UN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
boală! [VISTIERUL] Ei, M[ăria] Ta-nțelege totdeauna și degrabă Daca sluga e bolnavă sau de are altă treabă... Dar ce flori mai, sunt aicea... Ce podobnică primire! [VODĂ] Pentru tine le fac toate, vere... parcă calci a mire. [VISTIERUL] Bunătatea voastră, Doamne! Dar așa de prost nu sunt, Mai culeg și eu [o] floare care cade la pământ Sau pe care-o fac să cadă, mai cu bine, mai cu răul, [Î]l împing și la o parte daca strigă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
c-ai făcut totul ce se poate de-astădată: Nu mai poți să-mi dai bărbatul, mi-ai dat cinstea cea furată, Mi-ai dat, ca să-mi cresc copiii, o avere însemnată... Și de judec toate cele îți e mare bunătatea... [LĂPUȘNEANU] Mulțumiți de rău de bine sunteți... voi! Dară dreptatea? Dar acesta ce-n siciriu-i e întins rece și mort Acestuia nici o grijă eu în lume să nu-i port?... O, aveți cuvânt cu toții... asta-i legea omeniei, Morții se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-l scapă de robie... Deci te rog... tu vezi prea bine cumcă inima mi-e plină Și-mi lipsesc cuvinte... BOMILKAR Bine, înțeleg unde înclină Gândul tău. Dorești să-l cumperi tu, iar eu să mă prefac Că din pură bunătate legăturile-i desfac, Ca să pară cumcă-i vine libertatea de la mine. LAIS Da, aceasta mi-e părerea căci, de-l aperi de rușine, Va primi din a ta mână libertatea... {EminescuOpVIII 466} CHALKIDIAS (ascuns ) Suflet bun! BOMILKAR (aparte, privind pe LAIS
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei) Ba cu tine, da, cu tine! Numai tu, frumoasa mea, Ești aceea ce-am dorit-o, ce-o iubesc și am iubit. Pîn-acuma din mândrie, din amor te-am amăgit. Daca m-a mișcat atâta a ta mare frumuseță, Bunătatea ta mă mișcă mai adânc, și-a ta blîndeță. Lasă-mă să-ți spun aceea ce de mult mi-ardea pe limbă Inima ta nestricată, pură, care nu se schimbă, Inima, fermecătoareo, așa bună, așa mare, Și pe care mi-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine armat și c-o resignată hotărâre, porni în cele dintâi zile ale lui martie în anul 1193 din capitala sa, ca să-nceapă campania. Ci el avea un inamic cu mult mai periculos în cea mai mare apropiere, cărui în bunătatea și neprevederea lui i se-ncrezuse prea mult și în contra căruia se sfiise să ia măsurile cuvenite. El merse să ia sfat la un ghicitor preacunoscut pe atunci și foarte căutat, anume Basilakios, în casa căruia se văzu pe sine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îmblînzi mânia regelui. Cu boierii săi cei mai de frunte vine înaintea regelui, i s-aruncă la picioare și vorbește rugîndu-se următoarele cuvinte: "Glorioase Principe! Grația ta regală să ne îngăduie iertarea pe care o cerem și să șteargă cu bunătatea ce cu mulțămită vom recunoaște-o ceea ce am greșit cu sumeție într-un acces de netrebnicie împrotiva legii fidelității ce o datorim, căci strălucirea radioasă a demnității de rege se sporește mult mai mult prin cruțarea celor biruiți decât prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dorea o scenă românească. Deosebite piese traduse din franțozește și din nemțește s-au înfățoșat. Acum suntem la a 10[-a] reprezentație. Publicul nu lipsește niciodată, aplauzele sânt peste măsură; însă la noi aplauzele nu sunt încă o dovadă de bunătatea piesei și de talentul actorilor. Publicul laudă pentru că este mulțumit să aibă și atâta, fără ca cea mai mare parte din el să se întrebe daca teatrul nostru nu s-ar putea îmbunătăți și mai mult. Această întrebare este de datoria
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceleia a moralității. Într-o chemare practică și morală numai zace adevărata împlinire a vieții omenești, cultura însă nu e decât prepararea și după aceea ornamentul acesteia. Deși e adevărat ceea ce susține un scriitor vechi, că "dac-am putea privi bunătatea morală în toată văzuta ei frumusețe, toți oamenii ar iubi-o", totuși pe terenul acestei iubiri nu crește decât roza d-o lună a frumuseței, iar nu stejarul de o mie de ani a caracterului, care nu prosperează decât pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
răspunde negativ, ar fi indicat să nu săvârșim acea faptă, cu excepția cazului în care părinții sau prietenii nu sunt credincioși practicanți. În sfârșit, dacă vom birui ispitele ne vom agonisi mult folos duhovnicesc, diavolul făcându-se nouă pricină de multe bunătăți iar Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
că „după ce [Dumnezeu] a făcut și pe oameni, cerul era aproape de pământ. Dai cu mâna de el” (36, p. 4). „însă omul, nesinchisit din fire - după cum spun legendele culese în Dolj și Olt -, nu și-a dat seama de această bunătate dumnezeiască, de faptul că nu era puțin lucru pentru om să aibă pe Dumnezeu în preajma lui, să-i poată cere sfatul ca unui bun părinte, oricând avea vreo nevoie” (36, p. 4). Din cauza unei greșeli umane sau a păcatelor omenești
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
astfel felul cum sunt percepuți și tratați aceștia în popor : Prin satele românești adeseori vezi cerșind din casă-n casă câte-un om [...], căruia i se deschid toate portițele, iar dărnicia românului, și altfel proverbială, l-ar îngrămădi cu toate bunătățile mesei și camerii lui. Nu vezi să-l huiduiască de la o singură casă, o vorbă aspră n-auzi de la nime, iar privirile ce i le aruncă nu sunt de compătimire, ci din contra se uită la acest cerșitor cu un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dăm și noi oricui o pofti să le povestească mai departe, ca să treacă ca căscatul din om în om. Nouă înșine schimbarea nu ne pare a avea nici o însemnătate deosebită și nici va avea până ce d. Brătianu nu va avea bunătatea să schimbe sistemul, să introducă un spirit de ordine, de muncă și de adevăr în guvernul său, în loc de-a reintroduce figuri cari au apărut și dispărut de atâtea ori de pe scena politică făr nici un folos pentru mersul deplorabil al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Pilat l-au întrebat pre el zicînd: "Tu ești împăratul jidovilor? El răspunzând au zis lui: Tu zici! " În "Timpul" s-a vorbit poate ceva despre niște muieri rele - indiferent fiind numele lor propriu - iar d. C. A. Rosetti are bunătatea de-a recunoaște pe una în public? Tu zici! Noi n-avem nici a afirma, nici a tăgădui nimic în privirea aceasta; și e curat afacerea d-lui C. A. Rosetti de a-și recunoaște chipul și asemănarea fie în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un stat din răsărit puternic în interior s-ar putea să fie de neprețuit, și unde cade pe cântar prezentul, care e doar o clipă, cu viitorul care n-are sfârșit, îl vom sacrifica pe acesta celui din urmă. ["ÎNCÎT BUNĂTATEA D-SALE... "] 2264 încît bunătatea d-sale de a se arăta dispus să esplice consunanța* ad litteram din întîlnirea în idei a două genii e în cazul nostru cel puțin de prisos. ["IAR CÎND SE VOR ÎMPLINI... "] 2264 Iar când
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în interior s-ar putea să fie de neprețuit, și unde cade pe cântar prezentul, care e doar o clipă, cu viitorul care n-are sfârșit, îl vom sacrifica pe acesta celui din urmă. ["ÎNCÎT BUNĂTATEA D-SALE... "] 2264 încît bunătatea d-sale de a se arăta dispus să esplice consunanța* ad litteram din întîlnirea în idei a două genii e în cazul nostru cel puțin de prisos. ["IAR CÎND SE VOR ÎMPLINI... "] 2264 Iar când se vor împlini aceste toate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Deșertul care ne înconjoară este expresia a două milenii și ceva în care creștinismul și-a uniformizat geniile și a otrăvit diversitatea umana și, mai ales, a subordonat toate acțiunile sale unei morale dogmatice, absolute, creând un surplus scârbos de bunătate și o avalanșă de vieți fără vreo valoare intrinsecă. Și, chiar dacă am fi oarecum creștini, avem o scuză! Când lucrezi cu asemenea scârbavnice materiale, uneori, e greu să te ferești de o ușoară contaminare. Ca și cum s-ar fi dedublat brusc
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
n.n.) a hotărât de la început fiecărei ființe o îndeletnicire oarecare și ființa o îndeplinește de [la] sine ori de câte ori vine în lume (s.n.) (I.28, n.n.). Oricare ar fi însușirea ce i-a dat ca moștenire în clipa creației: răutate sau bunătate, blândețe sau asprime, virtute sau viciu, iubire de adevăr ori strâmbătate, acea însușire o va găsi de la sine în viețile următoare (s.n.) (I.29, n.n.). Precum anotimpurile, în revenirea lor periodică, iar în chip firesc însușirile ce le sunt proprii
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
același studiu enumeră duplicitatea, indisciplina, lenea, egoismul, slugărnicia, naivitatea, dar și credulitatea, mitocănia, superficialitatea. Rezultatele sunt confirmate și de alte studii (vezi în Vasiliu, 2005: 61-65) care prezintă aproximativ aceleași calități și defecte ale românilor autoatribuite inteligență, hărnicie, ospitalitate, omenie, bunătate. Grafic 5.3 Trăsături de caracter ale românilor în funcție de etnie Sursa datelor: Prelucrare pe date din Barometrul Relațiilor Interetnice, 2001 Notă: analiză de corespondență, normalizare simetrică, Hi-pătrat =190,6 semnificativ Alte cercetări empirice destinate surprinderii modului în care românii se
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]