6,191 matches
-
când. Oamenii râdeau, rezemați de codilele bicelor. - Strașnici armăsari ai, moșule! zise unul. -Ehe... - Parcă-s hrăniți cu iarbă-mare. - Mănâncă o căruță de fân și tot nu-i ajunge unuia. Dinții iepelor mestecau într-una. Căruțașii le adunară, mînîndu-le spre căruțe. Ele ar fi vrut să mai pască și se codeau. Biciuștile sunau prin aerul rece: - Haide, Lola, intră dracii-n tine, m-auzi? Hi! - Hop, boala dracului, că te-ai pricopsit. -Na. Gheorghe îi mai dădu un cot ucenicului. Bozoncea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădu un cot ucenicului. Bozoncea le făcuse semn. - Acum să te vedem, pulică! Se auzeau zăbalele izbind în măselele iepelor. Cârlanii care nu coborâseră mâncau liniștiți fânul de la picioare. Întorceau numai capul cu lene și iar se aplecau. Paraschiv numără căruțele. Erau șase, una lângă alta. Oamenii căutară sub paiele de pe fund și scoaseră câteva sticle de rachiu. - Hai să ne cinstim nașul! se auzi o voce înfundată. Coborâră. Ucenicul era neliniștit. Gheorghe îi spuse: - Ai răbdare. Lasă-i să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se apucă să le desfacă legăturile. Treaba merse repede. Hamurile cădeau fără nici un zgomot în praful drumului și Paraschiv 58 le puse numai câte o frânghie subțire în jurul gâtului, ca să le țină la un loc. Când trecu la a doua căruță, o iapă necheză speriată. Ucenicul se făcu mort lângă roți. Gheorghe trăgea perechea dezlegată spre câmp, la adăpost. Cel tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
copite. Oacă u sări înainte să-l țină, dar era prea târziu. Căruțașii ieșiră repede afară pocnind din bicele lor lungi. Până să se dumirească, Paraschiv mai dezlegase un mîrloi de mânz, blând ca un iepure, agățat la coada unei căruțe. - Fugi, știi unde ne întîlnim! u șopti Gheorghe. Lasă-i pe noi, că nu te ajung ei! Cel tânăr se aruncă și șuieră o dată năpraznic: - Haida, hi, gloabelor! Iepele o luară la goană speriate, peste maidanele pustii. Nu mergeau în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise. Corcodușii avau o povară de frunze, rară și foșnitoare. Tot câmpul Dudeștiului pălise. Pământul se întărise. Către 62 București treceau căruțe pline cu pepeni, minate de țărani. În grădini, cădea puful de pe gutui. Soarele mai mult lumina decât încălzea. Cocîrță umblase pe la primărie, într-o comună apropiată, dăduse șpagă oamenilor lui și se înființase cu acte în regulă pentru iepele furate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câte doi, au luat drumul Oborului. Cu caii, veneau mai în urmă Cocîrță și ai lui. Iepele grele se mișcau alene, vesele, mâncate bine. Târgul se simțea de departe după larma glasurilor și după mirosul de vită. În margini, stăteau căruțele și carele dejugate. Drumurile erau stricate și pline de praf. Mulțimea pestriță de târgoveți se înghesuia spre mijloc, unde, într-un țarc împrejmuit cu șipci albe, dădeau ocol caii și vitele, să le vadă cumpărătorii. Larma tocmelii se auzea de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la repezeală și plecară mulțumiți. Era la spartul târgului. Deasupra câmpului plutea un nor gros de praf. Oborul se pustia. Pe jos, rămăseseră numai paiele tocate de copitele vitelor, coji de mere și balegă. Câțiva țărani își numărau banii sub căruțe, la umbră, și făcuseră focuri la care coceau porumbi lăptoși. Împrejur, mirosea frumos până departe. Toată omenirea aceea zgomotoasă pieri într-un ceas. Pe șoselele ce duceau în afara Bucureștiului, se vedeau căruțe goale, gonind. Dinspre apus soseau nori mari, negri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și balegă. Câțiva țărani își numărau banii sub căruțe, la umbră, și făcuseră focuri la care coceau porumbi lăptoși. Împrejur, mirosea frumos până departe. Toată omenirea aceea zgomotoasă pieri într-un ceas. Pe șoselele ce duceau în afara Bucureștiului, se vedeau căruțe goale, gonind. Dinspre apus soseau nori mari, negri, aduși de vânt. Întâi răbufni o furtună ridicând praful și măturând târgul. Frunzele uscate ale acoperișului foșniră și o ploaie galbenă de crengi smulse pică peste mesele umede și părăsite. Nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste clădirile depărtate. Dinspre Tarapana veneau căruțe cu cherestea, pline vârf. Caii, cu burțile murdare de clisa neagră, trăgeau greu, biciuiți de căruțași. Grigore avusese dreptate. Cu câteva zile înainte, un funcționar de la primărie se abătuse pe la cârciumă cu vreo câteva registre la subsuoară, socotise la masă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întrebarea lui, îi răspunsese că or să-i vină vecini. Stere umblă câtva timp însoțit de câini. Urmări descărcarea scîn-durilor și fluieră vesel. Dacă mai soseau alții, însemna că o să-i crescă și lui deverul. Răcoarea serii cădea abia simțit. Căruțele goale își sunau roțile și osiile spre Grivița. Zări focurile țiganilor puși să păzească stivele. Flăcări vesele se aprinseseră și pe rampă. Se întorseseră gunoierii. La lumina lămpilor, Grigore le împărțea lopețile și măturile. Glasurile lor se auzeau înăbușit. Negustorul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lume. Venise în Cuțarida cu nevastă și copii, se întemeiase cu ce apucase, vai de viața lui cum se trudea cu beteșugul de-l avea; că-l schilodiseră de-un picior în război. Mahalaua prindea față. Iarba pierise în drumul căruțelor. În părți rămâneau maidanul nesfârșit și groapa fără margini, lată și adâncă. Au dat ploile lui aprilie, apoi potecile s-au zbicit, oamenii forfoteau. S-au mai îndemnat vreo câțiva lucrători. Ba cu împrumuturi, ba cu economii, au plătit parcelele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucru; celălalt se îndrepta spre atelierul de tâmplărie, unde se reparau scaunele trenurilor, tot la muncă, limpeziți de drumul făcut. Ziua trecea repede, la patru suna sirena de schimb și plecau acasă. Grivita se schimba. Strada lungă era plină de căruțe și de oameni veniți după târguială. Nici nu băgau de seamă când apucau spre mahalaua lor. Drumul trecea pe la Stere. Vedeau firma de tablă strălucind în soare și mesele scoase afară o dată cu îndreptarea timpului. Spre sfârșitul zilei, curtea negustorului se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi întreba dacă se mai întorc. Ei picau la săptămână, la săptămână. Aveau un drum de județ spre șina barierei și o tăiau mai scurt prin groapă, peste maidan. Cu timpul, negustorul le învățase și numele. Ele erau scrise pe căruțele albastre, desenate pe la osii, cu flori: Cristu Surcel, Niculaie Apopii, Bulancea, Nenișor. Deasupra numelui vopsitorul adăugase cu știință: propietar. Untarii erau pricopsiți, aveau case la țară, locuri de arat și animale. Vacile dădeau câte douăzeci de litri de lapte pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
viitoare. Umbla după marfă, prinsese gustul banului. Mai plătise din datorie lui Pandele, mai împrumutase, nu se cunoștea. Vara trecuse. Venea vremea rea. Stere a plecat la Drăgășani, să umple poloboacele. A numărat banii, s-a urcat în leagănul unei căruțe și-a strigat căruțașilor că-i gata. Pe la prânz au ieșit din București și-a doua zi se apropiaseră. Viile erau galbene. În plopii Drăgășanilor bătea aripa toamnei, scuturîndu-le frunza. De unde să știe cârciumarul ce lăsase acasă? Cristu Surcel a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cară înapoi. Asta însemna că acarul rămăsese cu un copil mai puțin. Casa lui era plină de rude. Odăile miroseau rânced a moarte și a lumîriări scurse. Chema un preot, care citea, și-și ducea mortul la cimitir într-o căruță goală. Copiii ceilalți plângeau lângă el. Chirică punea o mână pe coșciugul nevopsit și nu scotea un cuvânt sau o lacrimă până la groapă. Numai seara, după ce se termina totul, intra în cârciuma negustorului și cerea o litră de rachiu. O
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și luminile lui se vedeau mai aproape. Dinspre Filantropia se deschisese un drum nou cu prăvălii de cărămidă, și noaptea, peste câmpul rămas, felinarele cu gaz răspândeau o lumină albastră, puțină, pâlpâitoare. Pe șoseaua de piatră, treceau convoaie lungi de căruțe goale. În margini răsăriseră oțetari cu frunze lungi și rare, ca niște degete rășchirate. Numai spre groapă nu se îndesa nimeni. Deasupra gurii ei largi, căscate, plutea un abur greu, alb. Drumul camioanelor se schimbase, trecea peste maidan, făcea un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a cumpărat femeii cercei, a stat iar lângă ea. Mirosea altfel străina, parcă-i bătea sângele mai repede sub piele. O săptămână s-au iubit și când au început ploile au coborât drumurile Piteștiului. Voica mersese până la bariera Drăgășanilor în căruța lui. Pe față i se scurgeau picăturile de ploaie. În ochi stăruia o posomorâre nespusă. Stere a oprit caii. Animalele băteau glodul cu 107 copitele. Din spatele lor costelive ieșeau aburi calzi. Bărbatul a ajutat-o să coboare, simtindu-i pieptul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
auzea răsufletul gropii. Cunii se încolăceau mai bine, de frig, sub streșini. Tăcerea cuprinsese locul sălbatic. Crăpau pietrele. Copilul trăgea prin somn mai bine țolul pe el. Se trezea din când în când și asculta afară. Spre drumul Griviței, treceau căruțe. Se auzeau șinele de oțel ale roților scrâșnind în zăpadă. În fund, la baltă, pocneau copcile înghețate. Prin mahalaua Cuțaridei, Moș Crăciun nu trecuse niciodată. Nu trecu nici de data asta. Beghe se trezise devreme. Afară se îngîna ziua cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bine făcea spital, că ne mor copiii de tifos, n-are cine-i îngriji. Femeile îi ocărau: - O să vă rămână gura strâmbă, păcătoșilor. Supărați pe Dumnezeu. A trecut iarna și, prin mai, din capul Filantropiei au sosit vreo douăzeci de căruțe cu nisip și vreo alte douăzeci cu cărămizi. Până 130 seara, au picat și niște meșteri tocmiți de primărie, cu sculele lor, toți țigani, veseli, de-au umplut cârciuma. A doua zi, au ridicat o gheretă de lemn și-au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pască pe țărani. Erau îmbrăcați amândoi în șube de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le înnodau bine - văduva, moartă-n somn, nu-i simțea. Prin geamuri cădea lumina zorilor. Se auzeau cocoșii. 157 I Plecau frumușel, deschideau poarta și de aici erau în șosea cât ai clipi din ochi. La capătul comunei, găseau vreo căruță. Se urcau. Țăranul întreba ce-au în legăturile mari. - A murit mă-sa Iu ăsta! Și-l arăta pe Paraschiv, care o dată se spășea. Femeie bătrînă! Am înmormîntat-o și i-am luat trentele, să nu le fure careva. - Dumnezeu s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la degetele lui. Oacă le umbla prin chimire. Tot au mai scos câte ceva, mărunțiș, acolo. Au tras cu urechea, au privit în dreapta și-n stânga. Oameni cu bani. Numai grânari. Loc de tîlhăreală. Pe șoseaua Alexandriei treceau zi și noapte căruțe și sănii pline cu saci. În zori, se întorceau negustorii de la București, burdușiți de parale. 158 Au mai stat până au început iar niște viscole. Iarnă grea. Toată câmpia Munteniei era acoperită de un omăt gros și șoselele se înfundaseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
magazie sania jupânului, îi ungea tălpicile, le repara, schimba șinele de otel, zbura cu jimbla în cartiere. Vara, iar era bine. Drumurile pline de gropi nu-l înspăimîntau. Mai mare dragul să stai pe capră, să dai bice calului, cu căruța plină. Numai când se topeau zăpezile începea balamucul. Domnul Bică adăpostea sania și scotea droașca de tablă, cu arcuri vechi de otel. O vopsea bine, punea un zugrav să-i scrie numele cu literele cele mai mari, ungea osiile roților
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
burta caldă, u potrivea hamurile și fundele, gătită, mă rog, se numea c-a venit primăvara. Dar asta însemna că iar n-o să doarmă destul, că începea hîrțuiala. La patru, când se întorcea, după ce dădea socoteala jupânului, trebuia să spele căruța, să-i curețe arcurile de noroi, lasă țesălatul calului, maturatul grajdului și altele; ieșea sufletul din el. Numai că se obișnuise. La cinci de dimineață, pornea cu căruța plină pe poarta brutăriei. Jupânul îi număra cornurile și pituștile de doi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
La patru, când se întorcea, după ce dădea socoteala jupânului, trebuia să spele căruța, să-i curețe arcurile de noroi, lasă țesălatul calului, maturatul grajdului și altele; ieșea sufletul din el. Numai că se obișnuise. La cinci de dimineață, pornea cu căruța plină pe poarta brutăriei. Jupânul îi număra cornurile și pituștile de doi lei. La coada căruței, lăsa trei sute de pâini, tari și negre, să fie la îndemînă. Într-o parte stăteau franzeluțele cu lapte și japonezele împletite iscusit. Să tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]