11,186 matches
-
nu le dai prea mare importanță pentru că ai și tu punctul tău de vedere, de ce să n ai, ca orice om ? Nenorocirea e că punctul ăsta de vedere te face să plângi, uite că tac și treaba ta...“. Ca un cadavru cu aripi de înger era Maria, ținându-mă de mână, acolo, în stradă, unde o întâlnisem pe când, de fapt, pornisem să fac rost de niște mere... * În Olanda, la Circul Renz, o tigroaică a născut doi pui al căror tată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
melancolia e legată de umiditate. Simplific mult, dar în fine... Poate odată am să bâigui mai multe despre moarte și fiecare o să zică : „Asta știam și eu“, și o să uite... Până atunci, morții sunt morți, cu timpul și mișcarea lor. Cadavrele sunt altceva, iar duritatea mea aparentă n-o să fie niciodată capabilă să suporte apropierea unui cadavru. Morți am văzut destui, m-am înțeles destul de bine cu ei. Cadavre însă numai două : primul, odată, lângă mănăstirea Brebu, când am întâlnit din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
multe despre moarte și fiecare o să zică : „Asta știam și eu“, și o să uite... Până atunci, morții sunt morți, cu timpul și mișcarea lor. Cadavrele sunt altceva, iar duritatea mea aparentă n-o să fie niciodată capabilă să suporte apropierea unui cadavru. Morți am văzut destui, m-am înțeles destul de bine cu ei. Cadavre însă numai două : primul, odată, lângă mănăstirea Brebu, când am întâlnit din întâmplare un alai; în fruntea lui mergea un bărbat care purta în brațe o cutie de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o să uite... Până atunci, morții sunt morți, cu timpul și mișcarea lor. Cadavrele sunt altceva, iar duritatea mea aparentă n-o să fie niciodată capabilă să suporte apropierea unui cadavru. Morți am văzut destui, m-am înțeles destul de bine cu ei. Cadavre însă numai două : primul, odată, lângă mănăstirea Brebu, când am întâlnit din întâmplare un alai; în fruntea lui mergea un bărbat care purta în brațe o cutie de carton, fără capac, cu o păpușă înăuntru, cât un copil de două-trei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un copil de două-trei luni; la început mi s-a părut că asist la o procesiune pentru ploaie sau așa ceva și numai după ce oamenii s-au depărtat mi-am dat seama că în cutia de carton văzusem, fără voia mea, cadavrul unui copil... (Am să mai spun că acum câteva clipe, când încheiam fraza de mai sus și mă întrebam de ce oi fi scriind despre cadavre, m-a întrerupt Mica, femeia care îmi aduce în fiecare dimineață lapte, ca să-mi comunice
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
au depărtat mi-am dat seama că în cutia de carton văzusem, fără voia mea, cadavrul unui copil... (Am să mai spun că acum câteva clipe, când încheiam fraza de mai sus și mă întrebam de ce oi fi scriind despre cadavre, m-a întrerupt Mica, femeia care îmi aduce în fiecare dimineață lapte, ca să-mi comunice că fetița înecată astă iarnă și pierdută sub gheața râului a fost regăsită astăzi, 5 mai, prinsă de crengile copacului scufundat în dreptul locului denumit „la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fiecare dimineață lapte, ca să-mi comunice că fetița înecată astă iarnă și pierdută sub gheața râului a fost regăsită astăzi, 5 mai, prinsă de crengile copacului scufundat în dreptul locului denumit „la Dărâmătură“. De aceea nu mai continui cu al doilea cadavru, căruia nu i-am văzut decât piciorul, galben ca lămâia, ieșind de după un paravan, în sala de morgă a unui spital unde nimerisem tot din întâmplare.) ședeam din nou pe bancă, în Parcul Ioanid. Mă luptam să trag una din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dintotdeauna, după treburile lor exacte. Domnul Sima privea în gol, arăta ca o dărâmătură, ca un câine mort, cred că îl obosise arșița crudă a soarelui. Cu unghiile de la mâna dreaptă smulgea așchii din scândura de sub noi. „Lemn putred“, spunea, „cadavrul unui cadavru...“. Mi se făcuse rușine, dar să lăsăm... (Învățasem singur să gândesc cu mâinile.) „Poate ar fi vremea să recapitulăm“, am spus. „De la gura unuia la urechea celuilalt se naște, vrând-nevrând, o balanță...“ Domnul Sima s-a uitat o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
treburile lor exacte. Domnul Sima privea în gol, arăta ca o dărâmătură, ca un câine mort, cred că îl obosise arșița crudă a soarelui. Cu unghiile de la mâna dreaptă smulgea așchii din scândura de sub noi. „Lemn putred“, spunea, „cadavrul unui cadavru...“. Mi se făcuse rușine, dar să lăsăm... (Învățasem singur să gândesc cu mâinile.) „Poate ar fi vremea să recapitulăm“, am spus. „De la gura unuia la urechea celuilalt se naște, vrând-nevrând, o balanță...“ Domnul Sima s-a uitat o clipă în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful cu vârful degetelor, îl ridică, îl trase deoparte și-l lăsă să cadă pe jos, dezvelind cadavrul. 14 Gosseyn se așteptase să vadă niște resturi aproape carbonizate. Într-un anume fel, corpul întins, rigid pe placa de marmoră părea oribil mutilat, dar figura era neatinsă. Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul. Toracele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dacă creierul se mai afla la locul lui. Un zgomot în spatele lui, îl făcu să se întoarcă, cu o mișcare lentă, derulată parcă cu încetinitorul. Practic, înainte de a se întoarce, mintea lui trebui mai întâi să se desprindă de imaginea cadavrului ca să perceapă mai clar situația. Îi trebuiră câteva secunde bune până să stabilească o analogie între zgomotul auzit și un alt sunet asemănător. Roți de cauciuc pe pardoseala de marmoră: X. Privi în jurul lui cu hotărârea fermă a celui pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
urmărea cu ochii ei luminoși. ― Și acum ce facem? Era vocea gravă, fără nici o urmă de umor a lui X. ― Mă gândesc, Gosseyn, că nu ai nici cea mai mică posibilitate să ne împiedici să te întindem alături de primul tău cadavru. Nu era o constatare foarte strălucită, dar avea o oarecare importanță pentru cineva care nu este deloc convins că un alt treilea corp este gata pregătit să-i preia esența personalității, chiar din clipa distrugerii celui de al doilea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
treilea 66. Își dezbrăcă hainele ce i se dăduseră la palat și-și puse unul dintre costumele proprii. Îi venea perfect. Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. La urma urmei, îi era greu să accepte această identificare cu un cadavru. Își găsi banii acolo unde îi lăsase, între paginile unei cărți. Luă 75 de dolari în bancnote de 5 și de 10, reintroduse valizele în fișet și restitui cheia la recepție. Ajuns în stradă, apelurile unui distribuitor automat de ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
radio. Acum, cu un nod în gât, privea reproducerea fotografică. Era o fotografie făcută din față și, fără îndoială era el. Dar ceva nu era totuși în regulă. Îi trebuiră câteva secunde bune să găsească ce. Era o fotografie a cadavrului lui. Gilbert Gosseyn I-ul. Râsul său fu amar. Lăsă ziarul să cadă și se împletici până la scaun. Era bolnav de furie și de ciudă. Fusese cât pe aci să se sinucidă. Și fusese atât de aproape de acest gest, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Grosvenor își opri naveta la oarecare distanță, pe un deal, de unde putea să-l observe nestingherit. Rămase acolo vreo douăzeci de minute, până când auzi, în receptorul lui acustic, cutremurătoarea veste că un grup de oameni care explorau orașul dăduseră peste cadavrul sfârtecat al doctorului Jarvey, de la secția de chimie. Grosvenor își nota indicațiile privitoare la locul dramei și porni într-acolo. Curând după aceea, îl auzi pe Morton spunând cu gravitate: - Aduceți-i rămășițele la bord! Prietenii lui Jarvey se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avea ceva împotrivă dacă aș asculta cu ajutorul dumitale pe banda de frecvență a chimiștilor? - Poftim. În clipa când atinse cu degetele brațul celuilalt, Grosvenor auzi un glas tremurător: - Cel mai groaznic este că pare să fie o crimă fără motiv. Cadavrul e o masă informă de carne, dar cred că nu lipsește nimic din el. Smith, biologul, rosti pe un ton lugubru: - Ucigașul l-a atacat pe Jarvey poate cu intenția de a-l devora, dar a constatat că are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se amestece în discuție, mai ales că auzi vocea furioasă a lui Kent: - După părerea mea, nu trebuie să riscăm. Ucideți bestia, înainte de-a ne ucide ea pe noi! - Korita, ești pe-aici? întrebă Morton. - Da, chiar aici, lângă cadavru, domnule director! - Korita, dumneata ai cercetat împrejurimile împreună cu Cranessy și cu Van Home. Crezi că felina e o descendentă a seminției care stăpânea această planetă? Grosvenor îl văzu pe arheolog în mijlocul colegilor săi de secție, înapoia lui Smith. Japonezul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să ne înșelăm. Eu cred, ca și Siedel, ca motanul nu s-a depărtat de navă. Poate că am fost nedrepți cu el. Poate că pe planeta asta or mai fi și alte ființe periculoase... Kent, ce planuri ai în legătură cu cadavrul lui Jarvey? Șeful secției chimiștilor răspunse pe un ton amar: - Nu-l vom înmormânta imediat. Pisica asta blestemată căuta ceva în trupul lui. Cadavrul pare intact, dar s-ar putea să lipsească totuși ceva - o să aflu eu ce anume, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că pe planeta asta or mai fi și alte ființe periculoase... Kent, ce planuri ai în legătură cu cadavrul lui Jarvey? Șeful secției chimiștilor răspunse pe un ton amar: - Nu-l vom înmormânta imediat. Pisica asta blestemată căuta ceva în trupul lui. Cadavrul pare intact, dar s-ar putea să lipsească totuși ceva - o să aflu eu ce anume, și atunci o să vă demonstrez vinovăția monstrului, dincolo de orice îndoială. 3 Reîntors la bordul navei, Elliott Grosvenor merse direct la biroul lui. Pe ușă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor, îi trezi pe toți cei aflați la bordul navei. Țipătul acesta se pierdu într-un fel de gâlgâit îngrozitor, când Corl azvârli cadavrele celor doi paznici tocmai în celălalt capăt al coridorului. Nu voia ca aceste cadavre să fie găsite în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în străfunduri, conștient de enorma greșeală pe care o săvârșise, incapabil să-și adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pereții sonori ai coridoarelor, îi trezi pe toți cei aflați la bordul navei. Țipătul acesta se pierdu într-un fel de gâlgâit îngrozitor, când Corl azvârli cadavrele celor doi paznici tocmai în celălalt capăt al coridorului. Nu voia ca aceste cadavre să fie găsite în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în străfunduri, conștient de enorma greșeală pe care o săvârșise, incapabil să-și adune gândurile, Corl se întoarse în temnița lui, a cărei ușa se închise cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ca și cum ar fi dormit, căci auzise zgomot de pași și glasuri ațâțate. Deși cu ochii închiși, își dădu seama că cineva îl privea prin display-ul camerei de supraveghere. Știa însă că momentul critic avea să vină abia după descoperirea cadavrelor. Corl se pregăti așadar pentru cea mai mare bătălie din viața lui. 4 - Siever e mort! Exclamă Morton. Ce-o să ne facem fără Siever? Și Breckenridge! Și Coulter! Și... E ceva îngrozitor! Grosvenor nu izbutea să înainteze prin coridorul înțesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
impresia că la o asemenea eventualitate se gândea și Morton, căci își cântări cu grijă cuvintele când vorbi din nou: - Am prevăzut o astfel de posibilitate. Doctorul Eggert și asistenții săi vor supune întreg personalul unui examen medical. Deocamdată examinează cadavrele. O voce puternică, de bariton, răsună aproape de urechea lui Grosvenor: - Iată-mă, Morton! Spune-le acestor oameni să-mi facă loc! Grosvenor întoarse capul și-l recunoscu pe doctorul Eggert. Oamenii se și aduseră la o parte, pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înrădăcinate în ei ca și cele vechi. Grosvenor deschise ușa ascensorului în dreptul punții de comandă, dar se trase repede înapoi. Un blaster își trimitea jeturile incendiare de-a lungul coridorului. Pereții metalici ardeau, cu un zgomot șuierător. Grosvenor putu zări cadavrele a trei oameni. Deodată, auzi o explozie puternică și flăcările conteniră. Un fum albastru întuneca aerul și o căldură înăbușitoare se răspândi pe coridor. Dar și fumul și căldura dispărură în câteva secunde. Era limpede că sistemul de ventilație, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
poți juca un rol decisiv împotriva celorlalți savanți... Descurajat și obosit, Grosvenor se dădu bătut. Prea era mare haosul ca să-i poată veni de hac de unul singur. Oriîncotro își îndrepta privirile, vedea numai oameni înarmați. Zărise peste douăzeci de cadavre. Dintr-un moment într-altul, armistițiul fragil încheiat între căpitanul Leeth și directorul Morton putea fi sfâșiat de jeturile blasterelor. Chiar în clipa aceea auzi uruitul ventilatoarelor puse în funcțiune de Morton pentru a respinge atacul lui Kent. Grosvenor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]