5,189 matches
-
prin ei, el afla tot, dar lăsa să circule în târg doar ce considera el că trebuie. Marelui logofăt Brâncoveanu nu-i plăcea moda turcească a cafelelor băute în taină, totuși cel puțin de două ori pe săptămână venea la cafenea ca să simtă ce gândește târgul. Stolnicul Constantin Cantacuzino nu intrase niciodată acolo, de aceea când un fecior îi suflă jupânului cine se îndreaptă spre cafenea, Hamie își lăsă mușteriul în mijlocul vorbei și se îndreptă spre ușă săși primească oaspeții. Primul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a cafelelor băute în taină, totuși cel puțin de două ori pe săptămână venea la cafenea ca să simtă ce gândește târgul. Stolnicul Constantin Cantacuzino nu intrase niciodată acolo, de aceea când un fecior îi suflă jupânului cine se îndreaptă spre cafenea, Hamie își lăsă mușteriul în mijlocul vorbei și se îndreptă spre ușă săși primească oaspeții. Primul intră marele logofăt, apoi marele spătar Mihai, Ianache Hartofilax și după ei, aruncând priviri furișe, marele stolnic. În urma lor, în dreptul ușii, se opriră afară doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ziuă. Spre casele Brâncovenilor, drumul trecea pe lângă prăvălia lui Hamie. Geamurile oblonite îi dădură marelui logofăt un gând. Lăsă calul la pas ca să fie ajuns din urmă de un dorobanț și, când acesta se apropie, porunci: Bate în poarta cafenelei până când s-or trezi gazdele. De la primele ciocănituri se deschise o fereastră cam unde era scara ce urca la odăile de sus iar capul ciufulit al lui Hamie se arătă pentru o clipă. Oare când o fi avut vreme să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorbele lui Hamie. De când este domn, Hamie, seara târziu, vine la Curte și stau amândoi la sfat. — Hamie, eu sunt domn cinstit și vreau ca tot ce se întâmplă la Curte să afle tot târgul. Să vorbească oamenii tare la cafenea și în cârciumi. Să nu se șoptească pe la colțuri cine știe ce bazaconii. — Să trăiești, măria ta, spune-mi chiar măria ta ce s-a întâmplat la Curte ca să știu ce să vorbească lumea în târg, că poate ce-am auzit eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu-mi pare rău. Isteț Hamie, n-am ce zice. — Măria ta, ești tânăr, eu bătrân, am văzut multe domnii în Țara Românească și trei zile după ce-l ung domn pe cineva, ce-mi aud urechile acolo la mine la cafenea, Doamne ferește! Cu măria ta e altfel. Cred că te iubesc oamenii, că prea ai rămas fără tată de mic. Folosește asta, arată-te slab și boierii or să fie cruțători. Iar se opri din mersul nervos în fața icoanelor. „Văduva lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ianache Hartofilax. Se face anul de când a murit. De ce nu vii să-i vezi mormântul? E îngropat la cea mai bogată mânăstire din București, la Radu Vodă. Dar cam tot odată cu Ianache a mai murit și unul Hamie care avea cafenea chiar lângă curțile domnești. Da, știu, Hamie ăla care vă scăpa vouă la București și-l urmăream eu de la Stambul. — Hamie făcea joc dublu. — Ei, nu mai spune. După domnia ta toți fac joc dublu. — Hamie în orice caz făcea: prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ziua, primea niște foști ieniceri albanezi de-ai lui Köprülü și nimeni nu știa ce sfătuiau împreună. Acum că a murit, urmașii lui chipurile - pentru că n-avea urmași, fiind scopit de mic, de când fusese la școala de ieniceri - au vândut cafeneaua. A cumpărat-o un albanez cu banii dați de vodă și zvonurile se nasc parcă mai bine acum. Și se mai spune că vodă a pus și un grec să deschidă încă o cafenea. Și acolo slugile îndrugă verzi și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la școala de ieniceri - au vândut cafeneaua. A cumpărat-o un albanez cu banii dați de vodă și zvonurile se nasc parcă mai bine acum. Și se mai spune că vodă a pus și un grec să deschidă încă o cafenea. Și acolo slugile îndrugă verzi și uscate, de toată boierimea a ajuns să gândească doar cu capul lui vodă. — Așa le trebuie, dacă în loc să meargă la biserică se duc la cafenea. — Lavinia, iartă-mă că-ți spun, cred că, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a pus și un grec să deschidă încă o cafenea. Și acolo slugile îndrugă verzi și uscate, de toată boierimea a ajuns să gândească doar cu capul lui vodă. — Așa le trebuie, dacă în loc să meargă la biserică se duc la cafenea. — Lavinia, iartă-mă că-ți spun, cred că, cu vârsta, ai căzut într-un fel de bigotism. — Bigotism, eu? Marele spătar Mihai Cantacuzinul, care de când este mare spătar a ctitorit vreo trei mânăstiri în trei ani, că până să vie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a conținuturilor reprezentate prin imagini și a expresiilor verbale raportate la producțiile iconice. 12. Reprezentarea socială a radioactivității și evoluția ei la copiii din ciclul primar din Napoli " Imediat după difuzarea în Italia a știrilor despre explozia de la Cernobîl, în cafenele, restaurante, birouri, pe stradă, peste tot, oamenii vorbeau exclusiv despre radioactivitate. Toate acestea au determinat schimbări bruște și violente de comportament și de obiceiuri: nimeni nu mai mînca legume, nici produse lactate, nimeni nu se mai plimba în parcuri. Copiiilor
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de exemplu, la clasa "a lua masa", vom observa că grupează în principal, ca fiind termenii cei mai caracteristici: "masa (zilnică), masa (mobilier), restaurant, fel de mîncare, cină, bucătărie, prînz, a invita, a servi, bufet, veselă, cantină, festin, tacîmuri, sărbătoare, cafenea, meniu, nuntă, șervețel, azimă, gastronomie, seară, oră, farfurie, a împărtăși, colectiv, a mînca, împreună, ceai, comesean, a cina, ceașcă, gală, recepție, zi, intrare, desert, birou, șervet, scump, special, a plăti, a pregăti, ușor, hartă, bucată, noi, frugal, general, noapte, a
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
pot să-i plătească zece sau doisprezece ducați peșin sunt numiți popi pe loc. Tulcea e importantă ca stație a bastimentelor ce sosesc de la Marea Neagră și mai ales deoarece e înzestrată cu ateliere de reparație pentru aceste vase. Într-o cafenea grecească aflată aproape de debarcader, pereții sunt tapetați cu reproduceri proaste ale gravurilor franțuzești în vogă; aceste imitații grosolane se fac la Viena; plagiatorii ar trebui măcar să șteargă numele artiștilor noștri! Am văzut aici și alte gravuri în lemn, de data
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nimic de spus? am gândit; Și-atunci mi-am amintit de trei scriitori pe care îi zărisem într-o zi, după debut, chiar în acel an, prin vitrina unui restaurant. M-am dus la ei. Îi cunoșteam, petrecusem împreună prin cafenele ore de amețeală și entuziasm și mă bucuram să-i revăd... Dar nici nu m-au lăsat să deschid gura. Ce mi-a intrat mie în cap? m-au luat ei în primire, cred că dacă am publicat o carte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rămâi prieten cu un ticălos. Cu câți n-o făcusem (firește fără să știu ce zace în ei) și... Plecând în armată lăsasem celui mai bun prieten al meu tot ceea ce aveam, haine, cărți, manuscrise, fotografii, scrisori... Petrecusem împreună prin cafenele acele ore de credință comună în destinul nostru literar, când se spune tot și nimic, într-o euforie întețită de pahar, pe care el cerea mereu să fie din nou umplut. Miron Paraschivescu, care ne ajutase să debutăm, spunea despre
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vedeți dacă vă potriviți În comunicare, gusturi, sentimente și apoi să vorbiți de căsătorie... După această discuție, Gigilică se hotărî să aibă răbdare, să nu le mai propună căsătorie de prima dată. A Încercat să le invite la restaurant sau cafenea, la teatru. S-a Întâmplat să găsească o femeie de care i-a plăcut atât În poză cât și În felul de a comunica, chiar dacă era cu cinci ani mai mare ca el, arăta foarte bine În poză, nu-i
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sfătuiau doctorii de atunci pe oameni era să mănânce usturoi, să bea rachiu și vin roș, iar apa s-o bea îndoită cu rom". Drept urmare, un spectacol neobișnuit li s-ar fi oferit băcăuanilor la vremea aceea: "Pe unde erau cafenele, cofetării, oteluri vedeai șezând pe bănci și pe scaune afară, cete de oameni având fiecare o sticlă de rachiu, de vin roș, de apă romuită, și mai toți erau cu chef"466. Unii medici erau împotriva izolării bolnavilor și suspecților
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
toate părțile în patul vechi de fier care trosnea sub greutatea ei. Nu, nu voia să se îmbolnăvească. Bărbatul ei dormea și trebuia să doarmă și ea, cu orice preț. Prin ferestruică pătrundeau zgomotele înăbușite ale orașului. Vechile gramofoane din cafenelele maure îngânau melodii pe care le recunoștea vag și care urcau până la ea purtate de vuietul unei mulțimi leneșe. Trebuia să doarmă. Dar ea număra corturile'negre, îndărătul pleoapelor ei pășteau cămile nemișcate; pustiuri nemărginite se roteau în ea. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acasă în fiecare dimineață. Ieșea cu gândul să facă schița vreunui copac, a unei case strâmbe, a unui chip întâlnit în cale. Când începea să se înnopteze, nu făcuse nimic. Cea mai mică ispită, jurnalele, o întâlnire întâmplătoare, vitrinele, căldura cafenelelor, îl prindea, dimpotrivă, cu totul. În fiecare seară se culca cu conștiința încărcată, străduindu-se zadarnic să-și găsească tot felul de scuze. După această perioadă de gol aparent era sigur că o să se apuce iar să picteze, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de gol aparent era sigur că o să se apuce iar să picteze, mai bine ca înainte. Zbuciumul era lăuntric, și steaua nu va întârzia să se înalțe, din nou curată, scânteietoare, din mijlocul acelor neguri întunecate. Nu mai ieșea din cafenele. Descoperise că alcoolul îi dă starea de exaltare pe care o avea în zilele când lucra până la istovire, pe vremea când se gândea la tabloul pe care-l picta cu acea dragoste și căldură pe care nu o mai simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
că se bucura de ea în gol, cu mâinile trândave, fără s-o fixeze într-o operă. Dar nimic nu semăna mai mult cu bucuria pentru care trăia, și el petrecea acum ore nesfârșite, visând, așezat la o masă, în cafenele zgomotoase și pline de fum. Totuși se ferea de locurile și de cartierele frecventate de artiști. Când se întâlnea cu vreo cunoștință care începea să-i vorbească de pictură, era cuprins de o adevărată spaimă. Se vedea cât de colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
surâdea, iar vechii lui prieteni trăgeau de aici o concluzie ciudată, dar inevitabilă: Dacă nu mai râde înseamnă că e foarte mulțumit de sine". Știind asta, se făcea tot mai sălbatic, mai bănuitor. Era de ajuns ca, intrând într-o cafenea, să fie recunoscut de cineva din cei de față pentru ca totul să se întunece în el. Rămânea o clipă nemișcat, în picioare, plin de neputință și de o ciudată mâhnire, ascunzându-și tulburarea și nevoia lacomă și neașteptată de prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
călduros. Când s-a îmbrăcat în uniformă și s-a uitat în oglindă, nici nu s-a mai recunoscut, atâta de marțial i se părea că s-a făcut. De altfel, în oraș clocotea un entuziasm contagios. Pe trotuare, în cafenele, la Universitate, pretutindeni oamenii erau veseli, parcă războiul i-ar fi scăpat dintr-o primejdie grozavă sau le-ar fi făgăduit o fericire cerească. În atmosfera aceasta, ultimele rămășițe de șovăire se topiră ca niște stropi de ceară. Se simțea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu fusese niciodată în tranșee și care ar fi fost în stare să perie în fiece zi pe toți generalii armatei, numai să nu intre el în foc, pomenind despre "evenimentele foarte mari", își îngroșase vocea ca un viteaz de cafenea. Peste un minut Apostol se trezi studiind cu o atenție încordată harta nouă, sosită în lipsa lui, cu situația exactă de pe front. Nu mai era o schiță aproximativă și învechită, ca odinioară, ci harta adevărată, precisă, în care se putea citi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oaie creață. 5La ei își cască ochii săi nerodul Că-i vede-în birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pîn-și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. {EminescuOpIV 253} ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tăcerea este un limbaj, nu un handicap. Ca să înțelegem arta nouă trebuie să ne accelerăm creierul și sensibilitatea. Cele mai tulburătoare jurnale ar fi putut să fie cele nescrise de : Socrate, Iisus, Shakespeare. Cultura este drumul ameliorat spre normalitatea spirituală. Cafeneaua literară poate fi seră, dar și coridă a talentelor Marea artă are alveolele oxigenate de sacru. În artă, morala nu poate fi ca o femeie guralivă. Jurnalele literare se publică mult după moartea autorului, ca să nu mai poată roși pentru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]