4,874 matches
-
Sellitto își drese vocea. Fără îndoială, inima lui Rhyme bătu mai des în piept. Desigur că nu realizase, deși simțise un val de sânge în gât, în cap și pe față. Se gândea: glonț, accident de mașină. Cu o voce calmă, spuse: - Continuă. - A picat. La examenul de sergent. - Poftim? - Mda. Senzația fierbinte de ușurare care îl străbătuse pe Rhyme se transformă în părere de rău pentru ea. Detectivul continuă: - Deocamdată nu e oficial. Dar eu știu. - De unde ai aflat? - De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unele dintre ele, iar minciuna lor ar fi demascată și nu aș mai putea avea niciodată încredere în ei. Și acum toate astea mă copleșeau într-o clipă. Brusc, eram sigur că-l vizitasem pe Ben noaptea trecută. Dispoziția relativ calmă în care coborâsem scările mă părăsi într-o clipă și am simțit un mic fior neplăcut străbătându-mi capul. Mi se reamintea în mod oribil de acele incertitudini din copilărie: oare ce făcuse de data aceasta domnul Hyde? Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mereu că sunt o pierdere de bani, așa că nu se deranjase să-și ia unul), eram încă ușor panicată și-am întrebat dacă ar trebui să-ncep să sun pe la spitale sau la poliție, sau ceva. Era doar extraordinar de calmă și a zis că nu e deloc surprinsă și că n-ar trebui să fac nimic și că vorbim mai târziu. Așa că plecarea lui din seara aia n-ar fi trebuit să fie neașteptată, dacă stau acum să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în mine ca un mielușel sprinten, pentru a-mi păstra speranțele ațintite ferm asupra viitorului și să evit orice risc care ar fi putut să-l primejduiască. —Acum, Stacey, am zis cu o voce care speram să fie potrivit de calmă și liniștitoare, știu că Warren a spus că locuiești undeva prin Balham, dar va trebui să-mi spui exact unde. Sau preferi să te las la metrou? am adăugat, rugându-mă să refuze și sperând că asta o va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din premiile cele mari, sunt absolut sigură de asta. Începea să arate un pic înlăcrimată și, în ciuda propriului meu sentiment teribil de nefericire și tristețe la vederea mamei mele comportându-se ca o străină nebună, știam că trebuie să rămân calmă și să fiu suficient de rațională pentru amândouă, altfel aveam să încep și eu să plâng. — Uite, mamă, știu c-ai fost foarte supărată în ultima vreme. A fost greu pentru tine cu chestia cu tata și celelalte. Dar astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a vechiului Charlie și părea neschimbată: dacă închideam ochii, ar fi putut fi bărbatul de acum un an. — Ai venit s-o vezi? Te uiți după ea? Dumnezeu știe cum de-am găsit puterea să-l întreb. Eram atât de calmă de parcă aș fi discutat despre o întâlnire de afaceri sau despre o vizită la dentist, nu ca și cum l-aș fi întrebat pe soțul meu despre relația cu iubita lui. Dar efectul întrebării a fost departe de unul liniștitor. Spre groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
deja seama. Intră grăbită în camera de zi și se opri în picioare, cu mâinile în șolduri, privind scena din fața ei. — Ce se petrece aici? întrebă ea. Accentul ușor brazilian al Adrianei, cu un ritm plăcut și sexy atunci când era calmă, o făcea aproape neinteligibilă când era, după cum spunea ea, “pasionată” de ceva sau cineva. Ceea ce se întâmpla mai tot timpul. Unde e băutura? Leigh făcu semn spre bucătărie. — Apa e încă fierbinte. Caută în dulapul de deasupra cuptorului cu microunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi, n-aveți cum — nici acum, nici altădată — să fiți fericiți împreună. Simplitatea acestui fapt aproape că îi tăie respirația. Izzie, mai mică decât Emmy cu un an și opt luni, aproape clona ei, se dovedea încă o dată infinit mai calmă, mai înțeleaptă și mai matură. De cât timp credea Izzie lucrul ăsta? Și de ce, în toate conversațiile lor nesfârșite despre Kevin, altădată prietenul, acum soțul lui Izzie, sau despre părinții lor sau despre Duncan, Izzie nu spusese niciodată atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că e un pic cam devreme ca să punem problema de a ne muta împreună în alt oraș. Iritarea din vocea ei îi surprinse pe amândoi. Niciodată nu e prea devreme când iubești pe cineva, Leigh, spuse el pe un ton calm, ferm. Exact acest calm care ei îi plăcuse atât de mult la început, acum avea darul s-o scoată din sărite; refuzul lui de a se enerva, felul în care reușea să-și stăpânească complet emoțiile o făceau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
decât ar fi vrut. Nu pot acum. Îmbrățișarea lui slăbi imediat, iar Leigh se bucură că era prea întuneric ca să-i vadă expresia de pe chip. — Russ, îmi pare rău, doar că — — Nu-i nimic, Leigh. Te înțeleg. Vocea lui era calmă, dar distantă. Se rostogoli mai încolo și în câteva minute respirația lui își reluă ritmul constant al somnului profund. Leigh adormi până la urmă abia pe la ora șase, exact când vecina de deasupra își punea încălțările pentru a-și începe ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-și aleagă cuvintele cu atâta precizie. Cu toate astea, Leigh nu-și aducea aminte ca tatăl ei să fi ridicat vocea măcar o singură dată, își amintea că de nenumărate ori el îi disecase argumentele și opiniile cu o asprime calmă care o intimida și-n ziua de azi. — E editor, o liniștea mama ei când Leigh se supăra ca un copil. Cuvintele sunt viața lui. E foarte atent la cuvinte. Le iubește, iubește limbajul. Dragă, nu i-o lua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o priveliște nemaipomenită a Hudsonului — — Tu să știi că poate fi oricum, spuse Leigh, uitându-se direct la Emmy. — Ai așa un talent de a-i strica omului cheful! strigă Adriana. Mă duc să înnot. Încercă să-și păstreze tonul calm, dar începuse deja să se enerveze. De ce era Leigh așa de acră? Tipa avea o super slujbă la cea mai prestigioasă editură din oraș, un logodnic adorabil care era comentator sportiv, foarte râvnit de femei, dar care n-avea ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
copertă pentru memoriile lui Mathison cât mai repede omenește posibil. Ah, și— — Annette, putem să lăsăm puțin lucrurile astea? Trebuie să dau un telefon. Închizi tu ușa când ieși? Nu durează decât un minut. Leigh încercă să-și păstreze tonul calm și liniștit, dar îi venea să urle. Annette, draga de ea, încuviință din cap și închise încet ușa în urma ei. Fiindcă nu credea că va mai fi în stare să dea telefonul acela dacă n-o făcea acum, Leigh ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
al doilea când Emmy îl va naște pe primul, și-atunci ar fi gravide amândouă. S-ar duce împreună la cursuri prenatale de yoga, iar Izzie ar putea să explice cum s-a întâmplat, pas cu pas, cu tonul ei calm, profesional, pe care îl folosește când stă de vorbă cu pacienții ei, și, când ar veni vremea să nască, ar naște la interval de câteva săptămâni, astfel încât fiecare din ele să poată fi alături de cealaltă. Da, chiar era un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lăsa conversația să se îndrepte spre Jesse, întotdeauna ajungeau să se certe, lucru care, în ciuda eforturilor ei, părea să se întâmple tot mai des în ultimul timp. — Înregimentat? — Știi ce vreau să spun. Sună de parcă ai zice că el e calm și liniștit, iar eu stresat și...și...înregimentat. — Noi suntem altfel, Russell. Și, după părerea mea, noi suntem cei care trăim ca niște adulți responsabili în timp ce el e rătăcit și debusolat. Leigh nu recunoștea față de Russell că, deși asta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui și cel mai negru coșmarul al ei. — Leigh, ce se întâmplă cu noi? Vocea lui deveni mai moale, mai blândă. Serios, cred că ar trebui să discutăm despre asta. Leigh inspiră adânc și exhală tăcută. Se străduia să rămână calmă, deși îi venea să urle Nu, nu, nu! M-am săturat să discut despre asta. Hai să nu mai discutăm deloc. N-am putea să povestim cum a fost azi și să ne vedem de treabă? Te rog, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a dat seama că a rostit acele cuvintele, dar surprinderea lui Emmy confirmă și ea același lucru. — Ce-ai spus? Telefoanele astea sunt de rahat. Nu cred că am auzit— — Ba da, m-ai auzit, spuse Leigh cu mult mai calmă decât fusese în ultimele șaptezeci și două de ore. Am spus că mă despart de Russell. Unde ești? întrebă Emmy. — Emmy, sunt bine. Îți mulțumesc pentru— — Unde dracului ești? strigă ea atât de tare că Leigh se văzu nevoită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
strigând-o din urmă. Se întoarse și văzu un taxi care opri cu scrâșnet de roți la un stop și o Emmy bronzată, dar agitată, care scoase capul pe geamul din spate al mașinii. Leigh se opri și o aștepta calmă în ușă, uitându-se la prietena ei care îi dădu șoferului trei bancnote de douăzeci de dolari, luă restul câțiva dolari și scoase trolerul din portbagaj. — Când naiba s-a făcut atât de frig? bombăni Emmy chinuindu-se să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
petreacă o singură noapte într-un apartament ca ăsta. Leigh o fulgeră cu o privire de avertisment. — Vroiam doar să spun că... — Ai dreptate, desigur. Ce e și mai ironic e că eu nu sunt una din ele. Avea vocea calmă și gravă și o clipă Leigh se întrebă de ce nu începuse să plângă. Emmy bătu cu palma în canapea ca să-i facă semn să se așeze lângă ea, dar nu reuși decât să producă niște plesnituri. — Iisuse, ce tare e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sîngele Îi curgea din spate și forma o baltă În jurul genunchilor lui. Jim știa că soldaților japonezi le trebuia zece minute ca să-l omoare pe chinez. Deși fuseseră derutați de bombardament și de perspectiva sfîrșitului iminent al războiului, acum erau calmi. Întregul spectacol, precum și lipsa armelor, era menit să le arate deținuților britanici că japonezii Îi disprețuiesc, În primul rînd pentru că sînt prizonieri și apoi pentru că nu Îndrăznesc să se miște nici un centimetru ca să-l salveze pe chinez. Jim Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-l distragă pe stewardul de cabine cu o temă mai veselă, Jim Întrebă: — Basie, ai văzut explozia bombei atomice? Eu am văzut lumina de la Nagasaki de pe stadionul Nantao. — Zău, copile?... Basie se uită printre gene la Jim, uimit de vocea calmă a acestui băiat cu nasul Însîngerat. El luă o cîrpă de curățat pușca de pe pervazul geamului din spate și Îi șterse nasul lui Jim. — Ai văzut bomba atomică...? — Un minut Întreg, Basie. O lumină albă a acoperit Shanghai-ul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fața. Ce frumos miroase crema de ras. Începe să se bărbierească. Situația existentă: Își urmărește propriul interes de sine cu hotărâre Încăpățânată. Refuză să facă compromisuri sau concesii (pe naiba, cine e boul ăla?). Obiectiv dorit: o situație de armonie, calmă, lipsită de surprize, care să-i ofere un sentiment de mulțumire, liniște, securitate. Tendință generală al cărei scop este Întreaga umanitate. Dragoste față de oameni. Spirit cavaleresc față de colectivitate. Sentiment de justiție universală. Toleranță generală. Pudoare socială. Cenzură morală severă. Cenzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
băcănie, unde se vindea făină și ulei de la butoi. Se mai dădea marmeladă. Își aștepta rândul la gaz când au Început să șuiere sirenele fabricilor, claxoanele mașinilor, clopotele tramvaielor. Toți au Încremenit În așteptare. Totul păru dintr-o dată liniștit și calm, liniștea dinaintea marilor furtuni, a cutremurelor și a marilor cataclisme. Pe cerul cenușiu Își făcu apariția un punct Întunecat care devenea din ce În ce mai mare, căpătând formă și culoare. Era o imensă manta roșie. Era suspendată În aer, Încremenită ca o draperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lăsă pe Ruby clipind fără să-i vină a crede. Gândurile i se Întoarseră la articolul din Hello! pe care Îl citise În camera de așteptare de la St. Luke. Absolut fiecare propoziție se referea la Claudia ca la o persoană calmă, foarte spirituală, care se străduia să nu-și protejeze excesiv copilul adorat. Ruby Începea să Înțeleagă de ce Claudia fusese nominalizată la două Oscaruri În ultimii ani. După ce Își puse telefonul la loc În geanta, Claudia se Întoarse spre Ruby. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ziua de septembrie părea să fie perfectă. Fără Îndoială, frigul și burnița aveau să revină, dar deocamdată Începutul de toamnă se făcea simțit numai În umbrele prelungi și În nemișcarea tăcută a aerului. Chiar și marea, de obicei agitată, era calmă. Soarele se juca pe valuri, lăsând impresia că la orizont ardeau artificii. Vânzătorii de hot dog și hamburgeri, care În mod clar Își făcuseră provizii pentru anotimpul rece, ieșiseră la rampă, sperând să mai spargă piața o dată Înainte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]