4,453 matches
-
fi să râd de mine. Am dat să cobor scările și am zărit câteva suflete care roiau în jurul ușii de sticlă ce dădea în grădină. Unii așteptau în picioare, alții erau așezați pe scaune și discutau între ei, cu un calm pe care nu cred că-l văzusem nicăieri. Era imaginea unui sanatoriu pe care nu mi laș fi putut descrie înainte de a-l vedea. Era aproape ireal, ori poate „evenimentele” nu sunt atât de frecvente pe cum mi-aș fi
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
pentru totdeauna. Acum pe Salmon mergeau câini și copii mici; cum putea să fie râul ăsta periculos ? Pe fiecare mal era câte-un adevărat oraș cu linii telefonice, antene de satelit și destulă bere încât nimeni să nu-și piardă calmul. Zona de campare îl făcea pe Ahmad să fie la fel de lipsit de răbdare ca Mike în preajma aparatelor electrice. Omul se plimba de colo-colo, încercând să găsească un loc liniștit, o parte sălbăticia care-i fusese promisă. Jina nu-și luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lucrurile pe care ar putea să le facă. Trebuie să ne despărțim în grupuri și să-l căutăm, a decis Mary. Jina a ridicat brațele, iar Irene și-a reprimat tentația de-a o lua în brațe. Să ne păstrăm calmul, a spus ea. Eu și Naji o s-o luăm pe cărare, în sus. John, i-ai pe Ahmad și Charlie și mergeți pe cărarea din lungul râului. Mary și Jina, rugați-l pe Ellis să vă pe râu cu barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vorbit cu dumneaei! Urmase o scenă care ar fi trebuit să fie culminantă și care nu fusese decât o încîlcire de cuvinte haine, un schimb de injurii mult timp mestecate și acum scuipate în obraz. Rim se arătase superior prin calm si batjocoră. Lina, cu fața umflată ca de brâncă, zvâcnea anevoie vorbele îmbîcsite între fălcile contractate. Văzând că pierde teren, Lina dase lovitura cea mare, pe care e drept că nici Rim n-o aștepta. Era baricada de după care el
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
era mult regret. In aceeași ordine de gânduri, Elena făcea proiecte de audiții viitoare pentru a nu rupe firul. Marcian simțea cu drag intenția simpatică a planurilor; ceea ce nu cunoștea era felul de a fi ai Elenei de mai înainte, calmul ei pe atunci inalterabil și aspru către oameni și lucruri, acum turburat. Timpul era minunat de frumos. Un aprilie precoce și strălucit. - Ne face concurență! se plângea Marcian. Jumătate din efectul muzical e furat de simfonia primăverii. Cu toată dorința
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
treizeci și cinci de ani. La urma urmelor, noi suntem de trei sau de patru ori mai numeroși decât vârstnicii. Democrația cere să fim reprezentați proporțional. - Faci o mare greșeală, Grosvenor, o să vezi! îi replică Dennison, care părea să-și fi recăpătat calmul. Își sfârșiră masa în tăcere. În seara zilei următoare, cu vreo cinci minute înainte de orele 1550, Grosvenor începu să-și spună, descumpănit, că anunțul lui rămăsese fără ecou. Firește, Kent le-ar fi putut interzice adepților săi să asiste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
hipnotice! Suntem atacați! Dând să plece, se izbi de trupul lui Korita, care leșinase. Se lăsă în genunchi și strigă: - Korita, mă auzi? - Da! - Nu te supui decât instrucțiunilor mele, ai înțeles? - Da. - Începi să te destinzi, să uiți. Ești calm. Imaginile prind să se șteargă, iată, au și dispărut! Cu totul! Înțelegi? Au dispărut cu totul! - Înțeleg. - Ele nu te mai pot tulbura. De fapt, ori de câte ori vezi o imagine, îți aduce aminte de o scenă plăcută de-acasă. E clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care le privesc. Ceea ce aud ar putea să pară lipsit de sens centrilor auditivi ai creierului meu. Dar am văzut orașul așa cum și-l imaginează ei. Fie că ceea ce văd și aud are sau nu are vreun sens, eu rămân calm și destins... Grosvenor își ascultă atent vorbele, apoi se întoarse spre Korita și-i spuse: - Asta-i tot. Desigur, se putea întâmpla ca la un moment dat, să nu mai audă deslușit mesajul, deși acesta ar fi continuat să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
contact amical cu noi? - Ei bine, da! răspunse Grosvenor. - Vrei să spui că n-are rost să-i distrugem cu torpilele noastre? mai întrebă celălalt, cu asprime în glas. - N-ar folosi la nimic, spuse Grosvenor, cât se poate de calm. Am putea, totuși, să ne ducem acolo și să stabilim un contact mai direct. Căpitanul Leeth se grăbi să-i răspundă: - Ne-ar lua prea mult timp. Mai avem de străbătut o cale lungă. Și adăugă, pe un ton acru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se temeau de moarte. Nimeni nu putea fi imun la această spaimă, deoarece voința de a supraviețui era înrădăcinată în însuși codul lor genetic. Niște militari cu pregătire superioară, cum era căpitanul Leeth, se puteau preface nepăsători, dar chiar sub calmul lor aparent se ascundea o anume încordare. Cât despre Grosvenor, simțea și el primejdia, dar fiind convins că alesese calea cea bună, era hotărât să o urmeze, pentru a-și pune în aplicare planul. - Atenție, toată lumea! Grosvenor tresări, odată cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ce urcă În continuare spre neurologie și pneumologie, micul munte medical cu tot felul de clădiri spitalicești cățărate pe spinarea sa, izolate de oraș, dar și aproape de inima lui, ridicate acolo parcă pentru tihna și consolarea pacienților, dar și pentru calmul bisturielor. De atunci și de acolo nu mă pot despărți de lumina de miere a toamnelor Clujului, de liniștea cu care soarele Își desena geometriile prin rețeaua de umbre Întinse pe sol de vergelele gardurilor de fier forjat. Mama s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vorbeam la început. De fapt, nici nu ar trebui numită originalitate, ci extravaganță. A fi original, iată o inevitabilă obsesie pentru oricare tânăr care vrea să devină poet. Întrebarea este însă cum se ajunge la originalitate? Poate cu mai mult... calm. În loc să te razi în cap, cu gesturi febrile, și să-ți lași doar un moț pe creștet, în loc să-ți sfâșii nervos blugii în dreptul genunchilor, mai bine te speli, te îmbraci cuviincios și ieși senin în lume. În mod sigur nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
maturii ar fi bine să nu-l citească noaptea, întrucât riscă să facă un atac de cord. Autorul se referă frecvent la putrefacție, la otravă, la moarte, așa cum poeții de altădată se refereau la lună și la stele. Cu un calm care îți dă fiori, o anunță pe iubită, în limbajul unui ucigaș plătit, că îi va explora trupul ca o lamă de cuțit: „cu o plăcere sadică / reiau călătoria prin / trupul tău precum o / lamă de cuțit pe vena care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aceste cuvinte, obligându le să „sune din coadă“ într-un anumit fel. De exemplu, inventează pluralul „nagâțe“ ca să rimeze cu „țâțe“, „tărâțe“ și „mâțe“, accentuează nefiresc „horbòta“ ca să rimeze cu „redingota“, utilizează nejustificat cuvântul „napalmul“ ca să rimeze cu „psalmul“ și „calmul“ etc. etc. Adrian Munteanu nu este lipsit de sensibilitate și talent. Dar preocuparea sa permanentă (asemănătoare cu o manie) pentru perfecțiunea formală distruge emoția și face ca versurile să pară emise de o flașnetă. Muzica lor mecanică, sacadată ne răsună
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
urma să se Întâmple mai rău. Cecul negrul Îl puse În buzunarul lui. Poze, precum cardurile mai Înainte, Îi căzură dintre degete. Terminând, dădu apoi drumul la portofel Înapoi În căptușeala cenușie, tocită, distrusă, dădu la loc fularul bătrânului. Cu calm ironic, deget mare și arătător apucară nodul cravatei și Îl smuciră aproximativ, dar numai aproximativ, la locul lui. Acesta fu momentul În care, cu o Întoarcere iute a capului, Îl văzu pe domnul Sammler. Domnul Sammler văzut văzând era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
receptorul În cabinet ca să sune la spital, auzi tonul de ocupat pe care Shula Îl primea de la gara Penn Central. Răbdare, așteptare, acum erau necesare - lucruri pentru care domnul Sammler nu avea nici un talent. Dar studiase, se pregătise. Începea cu calmul exterior. Așa că se așeză pe pernă, uitându-se la canapea și la lâna scumpă de un verde mătăsos din care era făcută cerga lui Elya, cu care se Învelise. Dimineața era și ea Încântătoare. Soarele pătrunse În cameră pe când sorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
celui de-al patrulea roman a lui Sarah Waters, Veghea, este plasată în Londra, în atmosfera angoasantă a anilor ’40, după cel de-al doilea război mondial, într-o perioadă de reconstrucție și de redobândire a libertății, o perioadă de calm după o furtună care a durat șase ani neîntrerupt. Veghea este povestea a patru personaje, Kay, Helen, Viv și Duncan, ale căror destine se întâlnesc numai datorită războiului. Un roman al amintirilor, fericite sau nefericite, un roman despre iubire, despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
gândi că, poate, doar Midori ar fi Înțeles ce Înseamnă fiecare culoare, ce haină s-ar fi cuvenit să fie croită În acea culoare și pentru ce stare de spirit anume. În general, Ștefănel trăia În starea de liniște Zanshin, calmul apei netulburate, atent la tot ce se Întâmplă În jurul lui, dar aparent distrat. Era cu totul altă lume decât cea japoneză. O lume mai fremătătoare, mai grăbită, mai superficială, dar și mai aplecată spre noutate. Japonia era Închiderea, China era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spuse Ali. Vrea să te provoace tocmai fiindcă vrea să fie ucis. Nu prins, nu interogat. Ci ucis. Și acum știe că Ștefan va afla și că va scăpa de aici. Nu-i face jocul! - Cum e, continuă Oană, descălecând calm și scoțând cu un gest lung spada de Toledo, cum e să știi că tatăl copilului pe care l-ai căutat prin toată Asia se află În fața ta și că n-ai curajul să lupți cu el? Cum e, Ogodai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răspunde? N-are glas? - Ba da, stăpâne... dar e mai tânăr și mai temător. Spahiul ceru o făclie, se apropie de cei doi prizonieri și le studie cu atenție chipurile. Apoi Înapoie făclia unuia din străjeri și spuse, cu un calm prevestitor de nenorociri: - Minte. Sunt iscoade ale lui Ștefan. Iar tânărul e o femeie. Duceți-i În coliba din marginea taberei și legați-i. Poate că unul din ei e chiar omul căutat de luminăția sa Mahomed. Pentru Oană, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intelectuali amatori de nepotisme ș.a. stă în propria lor diversitate și felul inedit în care-și pot construi personalitatea). Cert e că am căutat cu oarecare înfrigurare în aceste dialoguri ceva mai multe discuții chiar pe marginea Raportului, în acel calm dintre doi prieteni speram să găsesc răgaz și pentru explicarea sau discutarea unor aspecte semnalate din zona civilizată a intelectualității românești. Nu apare așa ceva, e mai comod să-i beștelești pe, deja pateticii prin imoralitate și minciună, Iliescu, Voiculescu sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
care rosteau laolaltă vorbe felurite. Apoi a izbucnit Încă o dată și s-a stins brusc, asemenea unei furtuni neașteptate la tropice, când un potop de ploaie se iscă din senin, Învolburează apele, se potolește tot atât de repede pe cât a pornit, iar calmul se Înstăpânește din nou pretutindeni. Adam a simțit că nu mai poate să respire. Avea gura deschisă, coastele i se umflau și i se dezumflau, dar nu mai trăgea aer În piept. S-ar putea să-mi dau sufletul. Să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
picioarele abia Îi atingeau podeaua. Nu mai fusese niciodată atât de tulburată ca acum, când se gândea la Adam, așa că a Încercat să și-l scoată din minte. În schimb se străduia să vorbească pe cât Îi era cu putință de calm, să nu ridice vocea și nici să se miște În vreun fel ca să-și Întărească spusele. Nu merita osteneala. Glasul Îi suna obosit și Își dădea seama cât poate fi de șleampătă, și mai stătea și așa de stângaci pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pași. — E un hotel. Hotelul Java. După numai câțiva pași, a auzit În urmă hârșâitul unui chibrit care se Încăpățâna să se aprindă și aceeași melodie fluierată de-a lungul zilei. — Nu uita, i-a strigat Din În sfârșit, fii calm. Fii tu Însuți, micuțul meu orfan. Sunt convins c-ai să te descurci. Întoarce-te repede! În lumina soarelui, hotelul era splendid, o prismă de piatră cenușie polizată. Adam a urcat rampa În curbă care ducea spre intrare. În ferestrele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aveau geamuri. Nu de multă vreme, din biroul ei care dădea spre partea cealaltă a terenului, Margaret văzuse cum un tânăr a scos un geam din cercevea și i-a dat cu el altuia În cap. Își urmărise dușmanul cu calm, ridicase sticla și i-o trântise În creștet. Geamul se făcuse țăndări, nenumărate ciobulețe prin care se reflecta lumina soarelui, scântei colorate care căpătaseră ființă pentru o clipă numai, ca țâșnirea minunată a artificiilor care ard o clipă, dispar pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]