4,620 matches
-
superficiale, sau recurgeai la un limbaj emoțional, descriind efectele operei literare asupra cititorului în termeni care nu permit o adevărată corelație ou opera însăși. 335 O altă dificultate este prejudecata că istoria literaturii nu poate fi scrisă decât explicând-o cauzal printr-o altă activitate umană. Un al treilea impediment îl constituie chiar concepția despre dezvoltarea artei literare. Puțini ar avea îndoieli în ce privește posibilitatea de a scrie o istorie a picturii sau muzicii. Este suficient să te plimbi prin câteva galerii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în știință (și apoi și în filozofie) se impune o concepție radical diferită. Nu doar că nu se mai susține o viziune "antropomorfică" a naturii, ci, din contră, până și "natura umana" ajunge să fie explicată în termeni "naturali", biologici, cauzali. Faptul că Ch. Darwin a demonstrat că omul nu este altceva decât o maimuță ceva mai evoluata a dat un impuls extraordinar abordărilor de acest gen. Prin urmare, omul s-ar supune și el întrutotul legilor naturii, iar comportamentul său
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Dragomirescu despre perisintaxă în cartea sa din 1939 una foarte interesanta dedicată sintaxei și stilisticii propozițiilor independente. Pornind de la un exemplu aparținându-i lui Tiktin (pe care il combate parțial 26), si anume o frază care ar ilustra existența unei cauzale coordonate prin sine ("adică fără ajutorul unei alte conjuncții, în afară de "căci", deci cu esență de independente"), Gh.N. Dragomirescu desfășoară o amplă argumentație în care descoperim ce înțelege el prin perisintaxă și în ce măsură comentariile sale anticipează unele elemente care țin de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
elemente care țin de pragmatică. Exemplul luat în considerație este Nu te amestecă în tarate, că te mănâncă porcii, iar ipoteza de la care se pleacă este aceea că, în acest caz, am avea de-a face cu altceva decât o cauzala subordonată. Problema este întoarsă pe toate fețele, pe parcursul mai multor pagini. În cele ce urmeaza reproduc, in extenso, doar fragmente din partea finală, care ne interesează cel mai mult: Ideea de cauză pe seama propozițiunii "(că) te mănâncă porcii" nu e cerută
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
doar fragmente din partea finală, care ne interesează cel mai mult: Ideea de cauză pe seama propozițiunii "(că) te mănâncă porcii" nu e cerută direct de înțelesul celeilalte, ci de modul la care punem predicatul ei: adică "te mănâncă porcii" e o cauzala o "motivare" a propozițiunii anterioare: "Nu te amestecă în tarate" că imperativa, nu ca înțeles. Imperativul este, întâi de toate, expresia unui act de voință, a unui îndemn indiferent ce îndemn; expresia unei atitudini a subiectului vorbitor și această atitudine
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
atitudini a subiectului vorbitor și această atitudine trebuie motivată: Eu vreau să-ți spun: "nu te amestecă în tarate, de vreme ce știu că te mănâncă porcii, daca te amesteci..." Iată expresia analitică a frazei noastre care ne arată că, de fapt, "cauzala" este o subordonată a secundarei cauzale propriu-zise "de vreme ce știu", arătând, ca obiectivă dreapta, ce știu, adică motivul adevărat al sfatului meu: Eu vreau să-ți spun etc...., de vreme ce știu etc.... Această înseamnează că înțelesul "cauzalei" noastre se raportează, nu la
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
atitudine trebuie motivată: Eu vreau să-ți spun: "nu te amestecă în tarate, de vreme ce știu că te mănâncă porcii, daca te amesteci..." Iată expresia analitică a frazei noastre care ne arată că, de fapt, "cauzala" este o subordonată a secundarei cauzale propriu-zise "de vreme ce știu", arătând, ca obiectivă dreapta, ce știu, adică motivul adevărat al sfatului meu: Eu vreau să-ți spun etc...., de vreme ce știu etc.... Această înseamnează că înțelesul "cauzalei" noastre se raportează, nu la predicatul imperativei, ci la alt predicat
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ne arată că, de fapt, "cauzala" este o subordonată a secundarei cauzale propriu-zise "de vreme ce știu", arătând, ca obiectivă dreapta, ce știu, adică motivul adevărat al sfatului meu: Eu vreau să-ți spun etc...., de vreme ce știu etc.... Această înseamnează că înțelesul "cauzalei" noastre se raportează, nu la predicatul imperativei, ci la alt predicat pe care il presupune modul imperativ al propozițiunii, la un predicat subînțeles pe deasupra celui din imperativa -, nu din înțelesul lui. Ar fi un fenomen căruia am îndrăzni să-i
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cele prezente în frază (cum am găsit în sintaxa subjonctivului). Tehnică acestei fraze este, asadar brachilogia, ceea ce o face să aibă un mare efect de expresivitate. Este, cu alte cuvinte, un caz de concentrare sintactica foarte important, iar despre această "cauzala" coordonată unei independente deci și ea tot independența trebuie să spunem că nu este un fenomen sintactic obișnuit, ci unul stilistic" (Dragomirescu, 1939, p. 41). Iată aici, într-adevăr, o prefigurare a "actelor de limbaj" puse în lumina ulterior de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
1962/2003, pp. 72-91; cf. și Moeschler & Auchlin, 2005, p. 189). Constatarea pe care tocmai am facut-o este cu atât mai evidentă dacă ne raportăm și la cele spuse de Dragomirescu mai departe: Ascultând de legea această stilistica, o cauzala mai poate fi și o propozițiune independența pură (ceea ce n-a observat Tiktin) tot grație concentrării sintactice. O propozițiune imperativa are dreptul să fie considerată că independența sau principala, numai întrucât este și ea un fenomen de brachilogie: ea implică
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
sau îți ordon: nu mișcă!" se poate reduce la: "Nu mișcă!" Tot asa cu o propozițiune exclamativa: Ce frumos este! (Subînțeles: vedeți, iată...) sau una optativa: De-aș pleca! (Subînțeles: ce bine, ce fericit aș fi!) Și iată că o cauzala introdusă cu "căci" poate încă o dată deveni independentă slujindu-se și de această poziție a optativului: "Căci nu am eu drept în lume să judec pe tirani!" care presupune: "Mă simt foarte trist pentru că etc. etc." și este tot una
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
c) balanța electronică funcționează prin acțiunea greutății corpurilor, care diferă cu altitudinea d) rezultatele sunt afectate de erori de măsură, valorile măsurate trebuind să fie egale Item cu răspuns construit Profilul Item-ului Domeniu cognitiv: Aplicare Competența specifică: Analizarea relațiilor cauzale prezente în desfășurarea fenomenelor fizice din cadrul domeniilor studiate. Obiectiv: Să explice, dupa caz, dependența/ independența efectului termic și a efectului magnetic al curentului electric de sensul acestuia. Conținuturi: Efectul magnetic al curentului electric. Aplicații. (clasa a VIII-a) Corpul Item
Caleidoscop by Ion Cazacu-Davidescu () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93487]
-
luat ca exemplu banalul pat. în creștinism, crucea, instrument al morții josnice, face direct prezentă geometria realului global verticala metafizică perpendiculară pe orizontala lumii îmbrățișată de puterea transfiguratoare a lui Dumnezeu. Relația de tip simbolic e mai subtilă decît cea cauzală, fiindcă poate convoca, în simultaneitate, oglindirile unui arhetip pe diverse planuri de realitate. Ea ne oferă, reunite, familii, corespondențe, ierarhii, structuri, înlănțuiri simbolice care traversează realul și îi dau un sens viu, nefracturat. Cu cît un simbol se întrupează într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Philosophy of John Locke: New Perspectives, Peter R. Anstey (ed.), pp. 129-154, Routledge, New York, 2003, p. 140. 8 "La Cambridge, tânărul Isaac Newton citea De Corpore la mijlocul anilor 1660. În 1669 matematicianul William Neile a prezentat Societății Regale o teorie cauzală a mișcării, folosind idei pe care, scria el, " Recunosc bucuros că le-am luat din cărțile domnului Hobbes". Alții au trebuit să fie mult mai circumspecți în legătură cu folosirea ideilor lui Hobbes, contribuind ei înșiși [mai înainte] în mod public la
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
s-ar putea urmări ce funcții îndeplinește acesta în varii expresii ale vieții duhovnicești. Grila cercetării lui Vulcănescu este, și acum, dominant sociologică, spiritualitatea e văzută, detașat, în dimensiunea ei imanentă, ca un tip special de structură concretă, un nex cauzal alcătuit din relațiile omului (ale spiritului său) cu timpul și mediul în care trăiește. El desprindea, de la Evul Mediu și Renaștere încoace, caracteristici care au determinat evoluția spiritualității: omul situat sau "dislocat cosmologic" în/din centru creației, triumful lui homo
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lumină!", după cum nu putem cantona nici în imaginea unui intelectual care pretinde, utopic, că rezistă comod la efectele mascat-represive ale Puterii. Aflată cu Puterea într-un raport suprastructural, cunoașterea nu e o simplă ipoteză a acesteia. Legăturile lor nu sînt cauzale, ci ele sînt, cum s-a observat, de corelație. De aici, poate, dificultatea de a conceptualiza Puterea, de a face din ea o strategie coerentă. Dar raporturile adevărului cu Puterea trec, mai întîi prin cuvînt, și asta chiar și atunci
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de ani, trăim într-un fel într-o civilizație și inchizitorială. Inchiziția mai mult sau mai puțin camuflată este forma de putere-cunoaștere care își descoperă fiii și fiicele rătăcitoare prin lumea puterii politice, juridice sau administrative. Într-un asemenea nex cauzal, să nu confundăm însă intelectualul cu tehnocratul sau cu omul politic. Chiar dacă fiecare în parte poate să-și facă din dialogul cu Puterea un modus vivendi, gradele lor de responsabilitate asumată sînt, pînă la urmă, diferite. Și aici nu sînt
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Platonismul și problema aplicabilității / 181 4.7.2. Nominalismul și problema aplicabilității / 189 Capitolul 5. Empirism și realism / 193 5.1. Realismul structural / 195 5.1.1. Inferența la cea mai bună explicație / 195 5.1.2. Russell și teoria cauzală a percepției / 198 5.1.3. Maxwell și propoziția Ramsey a teoriilor / 200 5.1.4 Worrall și Psillos: Încercări de a salva argumentul lipsei miracolelor / 202 5.1.5 Ladyman și forma ontică de realism structural / 205 5.1
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pic asupra acesteia din urma, deoarece merită o atenție specială, ea fiind în spatele principalului argument anti-platonist din disputa contemporană platonism/nominalism. Conform acestei căi entitățile abstracte sunt acelea care nu au o localizare spatio-temporală și nici nu intră în interacțiuni cauzale. Plecând de aici, Benacerraf argumentează că nu putem cunoaște aceste entități. El pleacă de la anumite considerații cu privire la capacitățile epistemice umane și la măsura în care acestea ne pot furniza o cunoaștere a obiectelor matematice (abstracte) așa cum ne sunt ele date
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și Rosen sunt de părere că, dacă nu luăm în calcul cazul obiectelor matematice care este clar că au toate aceste trăsături, putem arăta că unele entități abstracte sunt privite în mod obișnuit ca fiind localizate spatio-temporal și ca interacționând cauzal. De exemplu, toata lumea consideră speciile ca fiind entități abstracte, dar noi vorbim în mod obișnuit despre ele ca aparținând unor domenii geografice și unor epoci geologice determinate (contrar ideii că le lipsește o localizare spatio-temporală), iar existența lor este
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
contrar ideii că le lipsește o localizare spatio-temporală), iar existența lor este explicată în termenii unor cauze care țin de mediu și de evoluție și sunt indicate ca fiind cauze ale unor efecte asupra mediului (contrar ideii că nu interacționează cauzal). Resnik merge mai departe în această direcție și argumentează că există obiecte concrete care au trăsături asociate de obicei cu entitățile abstracte. El consideră că "este surprinzător cum persistă viziunea că epistemologia matematicii trebuie să fie diferită ca gen de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
spațiu-timpului și cu valori pe probabilități și deci ca entități materiale. Am văzut până aici că nu putem spune despre particulele cuantice că sunt, într-un sens obișnuit, localizate în spațiu-timp. Putem spune despre ele că sunt implicate în interacțiuni cauzale? Răspunsul lui Resnik este iarăși negativ. Dacă ce ne interesează este posibilitatea detectării, atunci există procese precum cel amintit mai sus (de transformare foton electron pozitron foton) care au loc atât de repede încât sunt în principiu nedetectabile. Un alt
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mai sus (de transformare foton electron pozitron foton) care au loc atât de repede încât sunt în principiu nedetectabile. Un alt exemplu ar fi cel al interiorului găurilor negre. Dacă ce avem în vedere este apartenența la un anumit lanț cauzal, atunci strategia lui Resnik este de a apela la ce s-a spus mai înainte despre particule: dacă acceptăm că acestea sunt sub anumite condiții funcții, atunci se poate argumenta că obiectele matematice sunt cele care, sub forma câmpurilor cuantice
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Resnik este de a apela la ce s-a spus mai înainte despre particule: dacă acceptăm că acestea sunt sub anumite condiții funcții, atunci se poate argumenta că obiectele matematice sunt cele care, sub forma câmpurilor cuantice, participă în lanțul cauzal. Oricum am da-o, consideră Resnik, dacă ținem cont de rezultatele din mecanica cuantică, trebuie să admitem că nu putem trasa o distincție clară între obiectele matematice și cele fizice. Dacă așa stau lucrurile, atunci ne aflăm într-o situație
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
care să-l ajute în susținerea poziției sale ontologice. Cea(l) mai discutat(ă) provocare/argument epistemologic(ă) este formulat(ă) de Benacerraf (1973)86. Acesta pleacă de la faptul că obiectele matematice nu sunt localizate în spațiu-timp și nu interacționează cauzal și îl dezvoltă într-o obiecție față de platonism: pentru a cunoaște un anumit tip de obiecte, trebuie să existe o interacțiune cauzală între subiectul cunoscător și cel puțin mostre ale obiectelor de acel tip; dar, cum o astfel de interacțiune
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]