5,421 matches
-
Luchsinger și Arnold, 1959, folosesc termenul de „nasonanță” care „poate fi produsă și din lipsa de coordonare dintre mișcările limbii și ale vălului” (85; p.337). Nefuncționalitatea sau insuficiența velară lasă ca o parte din aerul respirator să treacă prin cavitățile nasale, adăugând timbrului un sunet nasal. Alți autori includ rhinolalia în categoria dislaliilor, definind-o ca atare „datorită unei reale comunicări între cavitatea orală și cea nasală”. Astfel Herman Gutzman a introdus rhinolalia în opera principală „Defectarea vorbirii în cazul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
85; p.337). Nefuncționalitatea sau insuficiența velară lasă ca o parte din aerul respirator să treacă prin cavitățile nasale, adăugând timbrului un sunet nasal. Alți autori includ rhinolalia în categoria dislaliilor, definind-o ca atare „datorită unei reale comunicări între cavitatea orală și cea nasală”. Astfel Herman Gutzman a introdus rhinolalia în opera principală „Defectarea vorbirii în cazul despicăturii cerului gurii” și a încadrat-o în grupa denumită de el „o fonfăire mecanică” („Die mechanischen dislalien”) în care apar dislalia laringeală
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nasonanța ca o tulburare a timbrului de-a lungul procesului de vorbire, având loc consecutiv tulburarea tuturor sunetelor produse de organele fonatorii prin intervenția sgomotelor ce se ivesc în nasofaringe sau prin rezonanța mărită a spațiilor supraglotice, „deoarece nasul și cavitatea orală nu pot fi separate în timpul vorbirii” (4; p.614). De asemenea, și cercetările recente ale lui Clement Launnay și Borel Maisonny, descriu Rhinolalia ca un fenomen ce „alterează timbrul vocii și se datorește unei comunicări constante, chiar minimă, între
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
orală nu pot fi separate în timpul vorbirii” (4; p.614). De asemenea, și cercetările recente ale lui Clement Launnay și Borel Maisonny, descriu Rhinolalia ca un fenomen ce „alterează timbrul vocii și se datorește unei comunicări constante, chiar minimă, între cavitatea nasală și cea orală” (99; p.322). Ei denumesc accesul de nasalitate care schimbă componentele timbrului adăugând vorbirii elemente parasitare, necomunicative - nasonare, în timp ce deperdiția aerului pe căile nasale, dezagreabilă pentru interlocutor, este denumită „nasalizare”. Diversitatea tulburărilor de articulație este notată
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
prealabil stabilită prin învățarea limbii parcurg diferiți nervi motorii: nervii frenici, nervii toracici, nervii recurențiali, nervii faringieni (IX, X, XI), nervii marelui hipoglos (XII), nervii faciali (VII), pentru a ajunge la efectorii periferici ai suflului pulmonar, și vibrațiilor faringiene, ai cavităților de rezonanță supraglotice buco-faringiale, nazale și faciale. Aceste diferite organe intervin; funcționarea lor este simultană, controlată intern printr-un influx sensibil chinestezic care readuce centrilor prin audiția directă rezultatul obținut. Cuvintele sunt astfel emise. Ele sunt formate dintr-o suită
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
transmise la nervul cohlear prin urechea medie (152; p.447). La acest nivel, organul lui Corti traduce în influx nervos diferitele caracteristici ale mesajului (schema 1). plan psihointelectual realizarea limbajului cortex motor căi motrice efectori periferici suflu pulmonar vibrații laringiene cavități supraglotice înțelegerea limbajului senzații auditive cortex auditiv căi auditive ureche autocontrol auditiv cuvânt emis modelul anturajului Influxurile nervoase încărcate cu informații se integrează în sistemul nervos și parcurg căile auditive până la cortex. Conștientizarea sunetului se produce. Această senzație evocă o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
faptul că vorbirea e percepută și prin referiri la propriile mișcări articulatorii ale receptorului. Realizarea vorbirii - reprezintă un fenomen complex psiho-fizico-fiziologic cu o funcție semnificativ semantică și comunicativ socială la a cărei producere contribuie aparatul respirator, pulmonii, traheea, laringele și cavitățile supraglotice, care sunt toate într-o corelație sinergică. 1.3.2. Cele 3 sisteme distincte după N. J. Jinkin (93; 1958): energetic, generator și rezonator cu cavitățile modulatoare și nemodulatoare contribuie printr-o coordonare sinergică a musculaturii, la realizarea aspectului
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
comunicativ socială la a cărei producere contribuie aparatul respirator, pulmonii, traheea, laringele și cavitățile supraglotice, care sunt toate într-o corelație sinergică. 1.3.2. Cele 3 sisteme distincte după N. J. Jinkin (93; 1958): energetic, generator și rezonator cu cavitățile modulatoare și nemodulatoare contribuie printr-o coordonare sinergică a musculaturii, la realizarea aspectului exterior al limbajului. Aceste sisteme importante în emisia vocală stau într-un raport de interdependență, funcția fiecărui sistem ținând seama că emisia sunetului urmează o direcție verticală
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
aspectului exterior al limbajului. Aceste sisteme importante în emisia vocală stau într-un raport de interdependență, funcția fiecărui sistem ținând seama că emisia sunetului urmează o direcție verticală de jos în sus: 1/- respirația 2/- elementul vibrator, corzile vocale 3/cavități supraglotice de rezonanță Astfel sunetele se produc la nivelul laringelui prin trecerea ritmică, frecventă, cu o viteză și sub o anumită presiune a aerului emis în timpul respirației prin orificiul glotic, care se deschide sub formă de fantă. Ele sunt modelate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de rezonanță Astfel sunetele se produc la nivelul laringelui prin trecerea ritmică, frecventă, cu o viteză și sub o anumită presiune a aerului emis în timpul respirației prin orificiul glotic, care se deschide sub formă de fantă. Ele sunt modelate în cavitățile supraglotice sub controlul continuu și intim al scoarței cerebrale (86; p.56-57). În procesul fonației un rol important îl are respirația, care furnizează aerul necesar producerii sunetelor la nivelul glotei. Cele două faze ale respirației - inspirația și expirația - se înlănțuie
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
509) datorită mușchilor aritenoidieni care permit aerului respirator subglotic să treacă prin glotă și prin deschiderile ritmice ale acesteia să se producă sunetul. Laringele intervine în această scurgere hidrodinamică intermitentă, constituind un robinet cu deschideri ritmate, care debitează presiunea în cavitățile supraglotice. Intermitențele laringiene au în fonație o frecvență de 65 până la 1200 Hz (86; p.510). Privind modul de producere al sunetului la nivelul laringelui , lucrurile nu sunt bine precizate. Există o serie de teorii: neurocronaxică, muco-ondulatorie, și mioelastică, cu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
înălțimea vocii sau frecvența sunetului fundamental este necesar egală cu frecvența salvelor recurențiale care cad pe mușchiul tiroaritenoidian intern, cum au arătat de fapt și experiențele lui André Moulonguet în 1953” (86; p.80). Sunetul laringian își continuă drumul prin cavitățile supraglotice unde se petrec o serie de fenomene fizice și fiziologice prin care se îmbogățesc cu anumite particularități fonetice și lingvistice „variațiile periodice de presiune ale aerului în cavitățile supraglotice cu participarea mecanismului linguo-palatal, constituind procesul acustic denumit voce” (60
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în 1953” (86; p.80). Sunetul laringian își continuă drumul prin cavitățile supraglotice unde se petrec o serie de fenomene fizice și fiziologice prin care se îmbogățesc cu anumite particularități fonetice și lingvistice „variațiile periodice de presiune ale aerului în cavitățile supraglotice cu participarea mecanismului linguo-palatal, constituind procesul acustic denumit voce” (60 a; p.26). 1.3.3. În sistemul de rezonatori are loc astfel o acțiune de filtrare și de absorbție în același timp a anumitor frecvențe din spectrul acustic
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
altele sunt diminuate, proces prin care se adaugă calități specifice, individuale” (86; p.509), „rezonatorul faringian determină intensitatea sunetului, rezonatorul bucal și nasal formează timbrul vocal cu tonalități și modulații diferite” (106; p.635). Arnold și Luchsinger înțeleg prin rezonatori „cavitățile supraglotice cu pereții lor, cavitatea orală cu obrajii, limba, bolta și vălul palatin, laringo-faringele, oro-faringele, naso-faringele și cavitatea nasală” (106; p.643). Faptul că pereții acestor rezonatori sunt moi și își pot varia forma și volumul lor prin contracțiile musculare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
care se adaugă calități specifice, individuale” (86; p.509), „rezonatorul faringian determină intensitatea sunetului, rezonatorul bucal și nasal formează timbrul vocal cu tonalități și modulații diferite” (106; p.635). Arnold și Luchsinger înțeleg prin rezonatori „cavitățile supraglotice cu pereții lor, cavitatea orală cu obrajii, limba, bolta și vălul palatin, laringo-faringele, oro-faringele, naso-faringele și cavitatea nasală” (106; p.643). Faptul că pereții acestor rezonatori sunt moi și își pot varia forma și volumul lor prin contracțiile musculare, permit existența unui vast câmp
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sunetului, rezonatorul bucal și nasal formează timbrul vocal cu tonalități și modulații diferite” (106; p.635). Arnold și Luchsinger înțeleg prin rezonatori „cavitățile supraglotice cu pereții lor, cavitatea orală cu obrajii, limba, bolta și vălul palatin, laringo-faringele, oro-faringele, naso-faringele și cavitatea nasală” (106; p.643). Faptul că pereții acestor rezonatori sunt moi și își pot varia forma și volumul lor prin contracțiile musculare, permit existența unui vast câmp de rezonanță și a unor puternice amortizări. Pe de altă parte, rezonatorii fiind
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
permit existența unui vast câmp de rezonanță și a unor puternice amortizări. Pe de altă parte, rezonatorii fiind în comunicare unul cu celălalt conform teoriei rezonatorilor împerecheați, modificările fiecăruia dintre ei se transmit celuilalt și invers(101; p.106). Modificările cavității faringo-buco-nasale se produc conform unor legi fizice care guvernează propagarea acustică în sânul pavilioanelor. Primele încercări de a lămuri fenomenul de rezonanță ce apare în cavitățile supraglotice aparțin lui Helmholtz (1852) și Herman (1868). Mai târziu, Husson și Pimonov (1956
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
împerecheați, modificările fiecăruia dintre ei se transmit celuilalt și invers(101; p.106). Modificările cavității faringo-buco-nasale se produc conform unor legi fizice care guvernează propagarea acustică în sânul pavilioanelor. Primele încercări de a lămuri fenomenul de rezonanță ce apare în cavitățile supraglotice aparțin lui Helmholtz (1852) și Herman (1868). Mai târziu, Husson și Pimonov (1956) încearcă să stabilească unele corelații între teoriile fizicei și pavilionul faringo-bucal și să determine mecanismele complexe de producere a vocei. Autorii demonstrează asemănarea conductului faringo-bucal cu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
asemănarea conductului faringo-bucal cu un pavilion de exteriorizare a sunetelor din fizica acustică (fig.1). Acest pavilion are posibilitate să-și modifice forma în funcție de sunetul emis. Modificările de configurație schimbă furnitura laringiană conform teoriei pavilioanelor, a lui Yves Rocard în cavitatea căreia orice pavilion în cursul funcționării sale reflectă asupra sursei care îl pune în funcție, un ansamblu de impedanțe pe care le opune propagării undelor în interiorul lui (152; p.12-39). Sursa sonoră trebuie să furnizeze permanent în actul fonator o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
trebuie să furnizeze permanent în actul fonator o energie necesară pentru ca undele să se poată propaga în pavilionul respectiv și pentru a învinge rezistența acestui pavilion. Absorbția parietală nu pune în joc nici inerția și nici elasticitatea pereților. Faringele și cavitatea orală sunt în primul rând un adaptor de impedanță, adică permit prin impedanța lor să se adapteze impedanței glotice, la presiunile subglotice cerute de intensitatea vocii (4; 71; 86). Schimbarea formei și a volumului se face prin ridicarea și coborârea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
presiune. Cercetările efectuate cu ajutorul sintetizorului de sunete au facilitat întocmirea unor scheme de funcționare a aparatului fonator, interesantă pentru explicarea mecanismelor formării rostirii precum și a fenomenelor patologice de la acest nivel. Emile Leipp ne prezintă astfel schema aparatului fonator. (fig.3). Cavitățile de formă și volum diferite sunt cuplate și comunică prin deschideri variabile. Ele formează un rezonator complex care poate fi închis la diverse nivele (a, b, b1, b2, c, d, e). Un model mecanic analog ne poate arăta cum funcționează
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
funcționează în ansamblu: (fig.4). Autorul își imaginează o mașină analogă și simulează funcțiile aparatului fonator cu mijloace mecanice clasice: aer comprimat, un excitator (sistem de deschideri cu frecvență variabilă), o serie de rezonatori reglabili prin pistoane la nivelul faringelui, cavității bucale, vestibulare și labiale, un rezonator fix (cavitatea nasală) și o serie de vane care permit închiderea sistemului într-un punct anume. Fiecare organ este comandat de o „camă” cu un profil dat. Ansamblul camelor plasate pe un ax reprezintă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
o mașină analogă și simulează funcțiile aparatului fonator cu mijloace mecanice clasice: aer comprimat, un excitator (sistem de deschideri cu frecvență variabilă), o serie de rezonatori reglabili prin pistoane la nivelul faringelui, cavității bucale, vestibulare și labiale, un rezonator fix (cavitatea nasală) și o serie de vane care permit închiderea sistemului într-un punct anume. Fiecare organ este comandat de o „camă” cu un profil dat. Ansamblul camelor plasate pe un ax reprezintă un program de mișcări care pot fi complicate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sistemului într-un punct anume. Fiecare organ este comandat de o „camă” cu un profil dat. Ansamblul camelor plasate pe un ax reprezintă un program de mișcări care pot fi complicate după dorință și care pot regla deschiderile dintre diferitele cavități. Un asemenea instrument poate produce cu exactitate aceleași fenomene ca și aparatul vocal normal; este o adevărată mașină de vorbit și cântat. Nu poate fi vorba de o fantezie, deoarece Kempelen a realizat o astfel de mașină, care deși rudimentară
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
poate produce cu exactitate aceleași fenomene ca și aparatul vocal normal; este o adevărată mașină de vorbit și cântat. Nu poate fi vorba de o fantezie, deoarece Kempelen a realizat o astfel de mașină, care deși rudimentară, cu o singură cavitate reglabilă, putea articula câteva cuvinte. De fapt, J.S. Lienard a reconstituit această mașină pe datele lăsate de Kempelen (101 a; p.5-15). Este important de reținut configurația internă a tractului fonator care este asemănătoare cu sistemul de tuburi și dilatări
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]