3,984 matches
-
a devenit: o canalie. Nu ezită nici un moment să mintă și să jure strâmb pentru a viețui mai bine. La Început făcea asta pentru a supraviețui, avea o justificare perfectă, dar apoi? Ana terminase cu făcutul cafelelor, le turnase În cești și așezase ceștile pe covorul de iută de lângă pat. Se așeză cu grijă pe pat alături de Popescu, Îi luă acestuia capul În mâini cu un gest matern și-l sărută pe obraz. Hai, lasă, nu te mai gândi la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
canalie. Nu ezită nici un moment să mintă și să jure strâmb pentru a viețui mai bine. La Început făcea asta pentru a supraviețui, avea o justificare perfectă, dar apoi? Ana terminase cu făcutul cafelelor, le turnase În cești și așezase ceștile pe covorul de iută de lângă pat. Se așeză cu grijă pe pat alături de Popescu, Îi luă acestuia capul În mâini cu un gest matern și-l sărută pe obraz. Hai, lasă, nu te mai gândi la toate astea. Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
înnobilat prin prezența dragostei (Elena deschide fereastra / să treacă veacul / prin bucătărie), poetul decelează note paradiziace: Minunat e să auzi în bucătărie cântecul / tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fluture... A vorbit ceva cu o viespe. Și ziua a trecut. Atâta pagubă! Mâine o să fie altă zi, gândi trântorul și se-ndreptă repede spre sala de mese a stupului. Nu găsi pe nimeni acolo. Și nu-și vazu nici ceașca pe nicăieri. Supărat, începu să strige: Ei, dar unde-i ceșcuța mea? Unde-i cornulețul meu?... Nemaipomenit... O albină mai în vârstă, cu o mătură sub aripă, se apropie de el și-i spune: Nu te enerva... Mănânci ce ai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți, în rugă, așteptare și nădejde. Legionarul este trăitorul și soldatul unei Puteri Înalte care poruncește să nu părăsească lupta, trăirea în spiritul Evangheliei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și de apa rece din fântână. Acum ghicea în cafea, dar cu un talent ce depășea puterea lui de înțelegere. Tot era de bine și se adeverea peste un număr de zile, săptămâni, luni sau ani, cum vedea punctele în ceașcă... Dumnezeu știe că el nu observa nimic; ea distingea animale, fețe, siluete, umbre, forme în zațul negru sau pe lângă el, în sepia, iar când nu îi plăcea ceva se oprea și spunea ,, Dă doamne bine,, În orice caz, a avut
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
animale, fețe, siluete, umbre, forme în zațul negru sau pe lângă el, în sepia, iar când nu îi plăcea ceva se oprea și spunea ,, Dă doamne bine,, În orice caz, a avut puterea de și-a prevestit moartea la Ani în ceașcă; i-a spus că îi moare cineva drag... să o liniștească i-a zis că nu este rudă cu ea! S-a întrebat Ani trei zile cine o fi și a găsit-o într-o noapte, dormind în pace cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
urmărind-o fascinat cum se răscucește pe călcâie și iese fără o vorbă din restaurant. Va fi și mai amuzant decât crezuse. — E un libidinos, îi spuse în seara aceea Phoebe colegei ei de apartament, Kate, în bucătărie, la o ceașcă de cafea dezolantă. — Nu sunt toți la fel? spuse Kim. Întrebarea este, libidinosul arăta bine? — Nu contează asta, spuse Phoebe. (Spre enervarea ei, îl găsea destul de chipeș, deși era cam prea conștient de asta, ca să-i meargă bine.) Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vrea să se relaxeze. Hei, mă uit la ceva! Televizorul rămase aprins și Phoebe se retrase în camera ei ca să-și termine bagajele. Roddy se duse în bucătărie, unde o femeie îngrijită cu păr blond deschis turna ceai în patru cești. — Ești probabil Roddy, spuse ea întinzându-i o ceașcă. Eu sunt Kim. Phoebe și cu mine locuim în comun în acest apartament. Pentru păcatele noastre. Chicoti. Vrei zahăr? Roddy clătină din cap. — Suntem foarte emoționate că ea are în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Televizorul rămase aprins și Phoebe se retrase în camera ei ca să-și termine bagajele. Roddy se duse în bucătărie, unde o femeie îngrijită cu păr blond deschis turna ceai în patru cești. — Ești probabil Roddy, spuse ea întinzându-i o ceașcă. Eu sunt Kim. Phoebe și cu mine locuim în comun în acest apartament. Pentru păcatele noastre. Chicoti. Vrei zahăr? Roddy clătină din cap. — Suntem foarte emoționate că ea are în sfârșit o persoană importantă de partea ei, spuse Kim, servindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tragem puțin scaunele în față. — Mulțumesc, îi spuse Phoebe zâmbind. Mă duc să-mi iau geanta. Darren intră târșâindu-și picioarele din living. Unde-i ceaiul meu? — Am crezut că te duci la Sainsbury, spuse Kim, punându-i zahăr în ceașcă. — Se închide abia la șase. Da, dar până atunci n-o să mai găsești nimic. — Începe meciul de rugby în câteva minute. — Darren, ce caută greutățile tale în camera mea? Phoebe era în hol, gata de plecare. — E mai mult loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
documentele oficiale. Deși mi se păreau interesante aceste amintiri, eram nerăbdător să revenim la subiectul nostru. — Îmi povesteați despre Farringdon, copilotul, i-am sugerat. — Era un tip periculoas, Michael. Un om disperat. Findlay ieși din bucătărie și îmi întinse o ceașcă de porțelan crăpată, plină cu ceai aburind. Nu era deloc un om rău. Era capabil de sentimente puternice și de o extraordinară loialitate, aș zice. Dar era un om înăcrit, distrus de împrejurările vieții. Nu reușise niciodată să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spus că avionul lor fusese interceptat cu mult înainte de a ajunge la destinație și cu mult înainte de a putea fi detectat de radar, în condiții normale. Inamicul fusese prevenit, într-un fel sau altul, de misiunea lor. Findlay își golise ceașca de ceai și privea gânditor frunzele, ca și cum ar fi putut citi în ele trecutul. Mi-am dat seama pe loc că nu existase nici o zi în ultimii optzprezece ani din viața acestui om în care să nu se fi gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să nu-și fi pus întrebări, sfâșiat de suferință și de îndoieli. Se întreba cine ar fi putut să-l trădeze. Se întreba ce i-ar face ticălosului dacă soarta i l-ar fi scos în cale. Își puse jos ceașca și clătină din cap. Era un om periculos, Michael. Un om disperat. Findlay se dusese la fereastră și trăsese draperiile grele, roase de molii pe alocuri, după ce aruncase o ultimă privire afară, unde seara devenise ploioasă și rece. — E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gentleman de pe vremuri. — Mulțumesc. — Încă un lucru, înainte de a te duce să-l iei. — Da? M-am oprit în timp ce dădeam să mă ridic. Bănuiesc că o labă fugară n-ar fi deloc binevenită? Mă tem că nu. Dar încă o ceașcă de ceai ar fi. Findlay se retrase rușinat în bucătărie și după ce mi-am luat portofelul, m-am dus după el. — Nu știu ce speranțe vă puneți în asta, am spus, scoțând bucățica de hârtie bine împăturită și netezind-o pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
O, scuzați-mă, eu trebuia să mă prezint. Numele meu este Alice. Alice Hastings. Trenul se apropia de Bedford. Vorbeam cu Alice de vreo jumătate de oră; mă dusesem la vagonul restaurant și o tratasem cu un sandvici și o ceașcă de cafea; schimbasem păreri despre războiul pentru insulele Falkland și meritele unor scriitori contemporani, căzând de acord în ambele cazuri. Avea o față frumoasă, cam cabalină, un gât lung și grațios și o voce plină, suculentă, profundă. Era minunat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu o perdea din dantelă care dădea spre curtea din spate a lui Joan și în curțile din spate ale altor case de pe strada alăturată. Eram singuri în casă, era ora zece și jumătate și amândoi eram la a doua ceașcă de ceai tare, cu zahăr. — Ai și tu o chestie de-asta? întrebă Graham, îngenunchind ca să introducă o casetă VHS în aparatul video. — La veniturile mele nu-mi pot permite, am spus. Aștept să mai scadă prețurile. Se zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rece și neprimitoare ca apa bazinului care mă înțepenise, dând drumul unui șuvoi nestăvilit de lacrimi, în acea fatală aniversare a zilei mele de naștere). După aceea, oricum, venea cea mai importantă parte a ritualului. Ne întorceam acasă, făceam două cești de ness, ne puneam pe o farfurie biscuiți digestivi sau Rich Tea și apoi, timp de jumătate de oră, ne instalam în fața televizorului să ne uităm la o emisiune-concurs: o emisiune extrem de ușurică și de plicticoasă, pe care o urmăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cap. Exista între noiși amândoi știam asta - un curent subteran de sentimente, greu de ignorat și era o nebunie să nu-l recunoaștem. Dar eu doar am zâmbit. — Nu te îngrijora, am spus, îndreptându-mă spre bucătărie să aduc două cești cu cacao. Sexul n-a fost niciodată mai departe de gândurile mele. portjartier ciorapi orgie erecție prohab protuberanță decolteu striptease sfârc negru sutien a pipăi butoni ciorapi din plasă dezbracă sucuri Mazola mângâiere bici descoperă chiloți întinde mulați suge cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru cina cu lumânări; am strâns totul și apoi am urmărit cum zorii primei zile a Anului Nou mijeau firav peste Battersea. Când s-a luminat bine, m-am gândit să fac un duș, dar am ales până la urmă două cești de cafea tare. Perspectiva de a aștepta încă trei ore mă înspăimânta. M-am gândit la mama și la felul în care se străduia să-și umple zilele pustii când tata zăcea în spital. Erau o mulțime de ziare vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o persoană? Asta nu se va întâmpla. Revoltat brusc de vederea careului pe jumătate terminat, care părea banal și agresiv, am mototolit ziarul reducându-l la un ghemotoc și făcând asta, am răsturnat rămășițele reci ale celei de-a doua cești cu cafea. Apoi, după ce am adus o cârpă și am șters pata, m-a cuprins o frenezie a curățeniei. Am lustruit masa, am șters de praf etajerele și am atacat tăbliile. Le-am atacat cu atâta ferocitate, că am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câteva minute în salonul rudelor, o zonă destul de funcțională, cu câteva scaune negre din vinil rigid și o selecție de ziare și reviste care păreau ceva mai scumpe ca de obicei. Pe urmă m-am dus să-mi iau o ceașcă de cafea și am reușit să găsesc o cantină destinată mai degrabă personalului decât vizitatorilor, deși nimeni n-a părut să obiecteze când m-am așezat. Eram de ceva timp acolo, bând cafea neagră și terminând două batoane și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atât mai vulgară cu cât fusese menită să-i păcălească pe clienții neavertizați că făcea parte dintr-un cunoscut lanț de fast food. Se chema Nantucket Fried Chicken. Cred că eu am primit cafeaua, spuse doctor Gillam, după ce sorbi din ceașca ei de hârtie. Am schimbat băuturile. — Nu, ăsta ar putea fi ceaiul, am spus eu, gustându-l nedumerit. Dar n-am mai schimbat băuturile. N-avea rost. Ați trecut printr-un calvar ieri-noapte, începu ea după câteva momente de gândire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
coridor. Când ne-am apropiat de salon, a spus ceva, dar nu-mi amintesc ce anume. A ezitat o clipă înainte de a deschide ușa și m-a întrebat: — Dormeai adânc, nu? Și când n-am răspuns: Să-ți aduc o ceașcă cu cafea? Și când n-am răspuns: Tare și neagră? Apoi a deschis ușa și m-a condus în cinematograf. Era foarte liniște. Restul publicului părea că doarme. Am urmat fascicolul lanternei ei și m-am așezat pe primele locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
singură acasă la mama ei și venise să-i vândă un aspirator și după un timp au urcat la etaj și atunci s-a întâmplat. Infirmiera se întoarse în acel moment. Îl bătu pe Michael pe umăr și puse o ceașcă de cafea pe masa de lângă pat, dar el păru să nu observe și continuă să vorbească murmurat, monoton, încet. Îi strângea tare mâna Fionei. Infirmiera nu ieși, se retrase câțiva pași și rămase acolo să privească, în întuneric. — Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]