3,719 matches
-
i-am dus nici iarna asta lemne și nici nu m-am îngrijit să fac la mormîntul mamei o bordură de ciment și-o cruce durabilă...", îmi spun cu amărăciune. Brusc, în minte îmi apare pata aceea bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul cenușiu; bucle castanii și ochi mari, albaștri, ca o cupă de cer senin... "și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei..." mă înfioară amintirea unui vers din Omar Khayyam. Încă două-trei comenzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Involuntar mă uit la blocul pe lîngă care trec: în bucătărie e lumină. Cezara stă aplecată asupra mesei, preocupată de un aluat, pe care îl întinde cu grijă. Petre vine cu un ibric în mînă, din care toarnă într-o ceașcă, apoi spune ceva Cezarei. Cezara întoarce o clipă obrazul spre el, dar mă observă prin fereastra deschisă și se apleacă în afară, strigîndu-mi încet: Ce faci, disponibilule, tragi cu ochiul prin case străine? Lasă băiatul în pace, îi zice Petre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stau puțin, pînă fierbe apa... Se ridică precipitată și merge lîngă masa de la capătul canapelei, pe care stă o plită electrică. Se uită în ibricul de pe plită și pufnește în rîs: Săraca apă, de cînd s-a evaporat! Toarnă două cești cu apă în ibric, ferindu-se să n-o atingă vreunul din stropii care sar la atingerea apei de metalul încins. Ia loc, vecine, îmi arată către unul din fotoliile de lîngă măsuță. Cam îngrămădit aici. La tine e mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
uitat pe vacanță tot sau mai tot. De la școală, la Adevărul, unde nu am găsit pe ni meni; mi s’a spus să vin de la ora 6 la 11 seara. Întoarcerea acasă: masa, singură, cu seturi galbene. Când sorbeam din ceașcă o supă de găină a sunat cineva: Mihai. Al doilea tacâm, repede; a doua ceașcă, apoi măruntaie de pui sauté, brânză, pere și cafea neagră, cu ofranda ultimului meu Philip Morris. Conversație fărâmițată, plină întreagă de tine, și fuga lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe ni meni; mi s’a spus să vin de la ora 6 la 11 seara. Întoarcerea acasă: masa, singură, cu seturi galbene. Când sorbeam din ceașcă o supă de găină a sunat cineva: Mihai. Al doilea tacâm, repede; a doua ceașcă, apoi măruntaie de pui sauté, brânză, pere și cafea neagră, cu ofranda ultimului meu Philip Morris. Conversație fărâmițată, plină întreagă de tine, și fuga lui; trebuia să plece la țară. I-am dat din partea lui Menaru un pui de găină
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ferme ces cochonneries!... și acum, iată-mă, ascult. Aștept sau să-mi spui „Vrei să închid?“, sau să-ți aud râsul amuzat. În casă acum e cald, iubito. Aș vrea să te întorci din oraș, înfrigurată. Ți-aș da o ceașcă de ceai, cu unt și marmeladă. Dar acolo, în garde-manger-ul tău, mânuța ta, pe care mama a ferit-o de orice muncă aspră, casnică, își va fi orânduit ceaiul parfumat și mânuțele reci vor fi cuprinzând vreo ceașcă, în vreme ce aici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
da o ceașcă de ceai, cu unt și marmeladă. Dar acolo, în garde-manger-ul tău, mânuța ta, pe care mama a ferit-o de orice muncă aspră, casnică, își va fi orânduit ceaiul parfumat și mânuțele reci vor fi cuprinzând vreo ceașcă, în vreme ce aici ceștile aduse de la Timișoara pentru „trei“ stau așteptând zilele bune ce vor veni... Da, Monica? Te iubește Mama [...] Mâine va veni Gaby să ia scrisoarea aceasta. Eu poate voi fi plecată la social-democrați și la pregătirea ciclului mijlociu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de ceai, cu unt și marmeladă. Dar acolo, în garde-manger-ul tău, mânuța ta, pe care mama a ferit-o de orice muncă aspră, casnică, își va fi orânduit ceaiul parfumat și mânuțele reci vor fi cuprinzând vreo ceașcă, în vreme ce aici ceștile aduse de la Timișoara pentru „trei“ stau așteptând zilele bune ce vor veni... Da, Monica? Te iubește Mama [...] Mâine va veni Gaby să ia scrisoarea aceasta. Eu poate voi fi plecată la social-democrați și la pregătirea ciclului mijlociu. E cu putință
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în ajunul zilei tale, și aveam în poșetă inelul cu diamantul mic? Teoriile tale asupra bijuteriilor? Și a doua zi dimineața, după ce-ți căutaseși darul sub perină, dezamăgirea ta, și bucuria apoi, când, ridicând farfurioara cu cremă de deasupra ceștii cu șocolată, ai găsit cutiuța bleu cu inelul?... Ce frumușică erai, cu codițele tale prinse în agrafe, la masa de bois de rose, plecată peste ceașca ce-ți aburea obrajii bruni! Fii binecuvântată în această zi nouă a vieții tale
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sub perină, dezamăgirea ta, și bucuria apoi, când, ridicând farfurioara cu cremă de deasupra ceștii cu șocolată, ai găsit cutiuța bleu cu inelul?... Ce frumușică erai, cu codițele tale prinse în agrafe, la masa de bois de rose, plecată peste ceașca ce-ți aburea obrajii bruni! Fii binecuvântată în această zi nouă a vieții tale, pentru toate bucuriile ce mi-ai dat, pentru mândria cu care trăesc fiindcă sunt mama ta, și pentru că nu am roșit decât de bucurie, de când te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de porc și cârnați, orez cu lapte și cacao (din pachetul trimis acum doi ani), grepfrutul pe care Ly a trebuit să-l cumpere ca să capete lămâi, care nu se vindeau decât cu condiția asta, cozonac (de la Crăciun) și o ceașcă de Nescafé, de la Chri. Dar serviciul a fost deplorabil! Să mă scol de o sută de ori de la masă, ca să-mi iau ce-mi trebuia în clipa aia: sare, pâinea uitată, lingură - și închipuie-ți restul până la 100. Și vasele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
auzită. Poate ne uităm pe ele atunci, mai aproape... Să creadă Janice c-o s-o las să se apropie măcar la vreun metru de fața mea. Și tortul vi-l face Wendy, nu? întreabă Janice, în timp ce mami îi așază o ceașcă de cafea în față. — Nu se pune problema, zice mami. Wendy Prince, de pe Maybury Avenue, adaugă pentru mine. Nu-ți amintești tortul lui tati cu mașina de tuns iarba pe el, pe care i l-a făcut la pensionare? Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu-i văd pe Luke și pe Elinor nicăieri. Mă uit în jur, cuprinsă de o speranță subită. Poate n-au ajuns încă. Poate Elinor n-a reușit să ajungă! Putem să ne așezăm și să bem liniștiți câte o ceașcă de ceai! Slavă Cerului că... — Becky? Mă răsucesc pe călcâie... și-mi stă inima. Uite-i, pe o canapea din colț. Luke are expresia aia radioasă pe care o are ori de câte ori o vede pe maică-sa, iar Elinor stă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aer și i-ar invada trupul. Ia o înghițitură de ceai, apoi se uită la ceas. Mi-e teamă că trebuie să plec. — Poftim? Mami ridică privirea, uimită. Deja? — Luke, ești bun să aduci mașina? — Imediat, spune Luke, golindu-și ceașca. — Poftim? Acum e rândul meu să rămân cu gura căscată. Luke, ce se întâmplă? — O duc pe mama la aeroport, zice Luke. — De ce? Nu poate să ia un taxi? În clipa în care cuvintele îmi zboară de pe buze, îmi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mușcă buza și pare destul de rușinată. Eram la ai tăi acasă și eu am rugat-o pe mama ta să-mi arate și mie rochia ei de mireasă. Și, cum stăteam noi toți așa și o admiram, eu aveam o ceașcă de cafea în mână... Își lasă capul jos. Și atunci... nu știu cum s-a întâmplat, dar... mi-am vărsat cafeaua pe rochie. Mă holbez la ea, nevenindu-mi să cred. — Pe rochie? Vorbești serios? Ne-am oferit s-o ducem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
surprins. — Parcă era vorba să te îmbraci cu rochia mamei tale. — Da. Ei. Fac o față lungă. Chestia e că a avut loc un incident total nefericit și... Tot ce pot spune e slavă Cerului. Slavă Cerului pentru Suze și ceașca ei de cafea, atât de bine țintită. În timp ce ne apropiem de vitrina de la Dream Dress, de pe Madison Avenue, îmi dau brusc seama ce a putut să-mi ceară mami. Cum o fi putut să-și dorească să port monstruozitatea aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
naști? întreb, uitându-mă la burta ei. De azi în patru săptămâni! — Deci... o să crească și mai mare? — A, da! Suze își mângâie tandru pântecul. O să mai crească ceva. Aha, spun cu glas stins, în timp ce chelnerul îmi pune în față ceașca de ciocolată caldă. Bravo. Și... Tarquin ce face? — Foarte bine! zice Suze. În clipa asta e plecat la Craie. Știi insula asta scoțiană? Acum e sezonul când fată oile, așa că s-a gândit să se ducă să dea o mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a născut el și mă întreb dacă nu cumva i-au greșit doza de gaz ilariant. — Nu e absolut perfect? — Este. Îi ating unghiuța minusculă. Și când te gândești că a crescut înăuntrul lui Suze, tot timpul ăsta. — Vreți o ceașcă de ceai? zice o asistentă, intrând în camera caldă și luminoasă. Cred că sunteți frântă. — Mulțumesc foarte mult, zic cu recunoștință, întinzând mâna spre ceașcă. M-am referit la mămică, spune asistenta, aruncându-mi o uitătură piezișă. — A, zic fâstâcită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și când te gândești că a crescut înăuntrul lui Suze, tot timpul ăsta. — Vreți o ceașcă de ceai? zice o asistentă, intrând în camera caldă și luminoasă. Cred că sunteți frântă. — Mulțumesc foarte mult, zic cu recunoștință, întinzând mâna spre ceașcă. M-am referit la mămică, spune asistenta, aruncându-mi o uitătură piezișă. — A, zic fâstâcită. Da, sigur. Scuze. — Nu, nici o problemă, spune Suze. Dați-i-o lui Bex. O merită din plin. Îmi zâmbește ușor jenată. Iartă-mă că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu e un pic cam... devreme? — Când e vorba de clienții mei, nu există prea devreme, spune Robyn, cu un licăr în ochi. Sunt la cheremul tău, douăzeci și patru din douăzeci și patru. Se așază pe fotoliul de lângă pat și îmi toarnă o ceașcă de cafea. — Cum ai intrat? — Cu o agrafă răsucită cu pricepere în broască. Glumesc, desigur! Luke mi-a dat drumul în casă. Tocmai pleca. O, Doamne. Sunt singură cu ea. M-a prins în capcană. — Luke a plecat deja la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cuvânt. — Îhm... da, îngaim în cele din urmă. Foarte. — În afară de părinții lui Luke, care au acceptat acum mai mult timp. Firește, ei se aflau pe lista lui Elinor, așa că au primit invitația mai demult, dar chiar și așa... Îmi ia ceașca de cafea și ia o gură din ea. Mmm. Ce bună e! Uite la mine, mă laud singură! Acuma, ce să zic, nu vreau să acuz pe nimeni că ar fi lipsit de maniere. Dar chiar ar trebui să știm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mare. O să-ți răspundă în maxim o săptămână. Garantat... — Sper din suflet! Pentru că timpul nu stă după noi! Nu mai sunt decât patru săptămâni! — Știu! zic cam strident și iau altă înghițitură de cafea, dorindu-mi cu disperare ca în ceașcă să fie vodcă. Patru săptămâni. O, Doamne. Îți mai pun niște cafea, scumpo? Robyn se ridică, apoi se apleacă scurt. Ce-i asta? spune cu interes, culegând o hârtie care zace pe jos. E un meniu? Ridic ochii - și îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
niște răspunsuri“ și „ce rost are viața?“ și “încotro ne îndreptăm cu toții?“ E extrem de deprimat, nu se duce la serviciu... Pur și simplu nu știu ce să fac. — Trebuie să-ți spun că eu unul nu mă mir deloc, zice Michael, luând ceașca de cafea de la mine. Bărbatul ăsta al tău muncește ca un descreierat. De când îl știu. Și orice om care lucrează în ritmul în care a lucrat el, atâta timp... Ridică din umeri cu tristețe și se bate ușor pe piept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fata de la machiaj vorbesc însuflețit, în timp ce se ocupă de Erin. Între timp, fotograful care face un reportaj despre nuntă schimbă filmul din aparat, asistentul lui se uită la Madonna pe MTV și un chelner de la room-service strânge alt rând de cești și pahare. Totul e atât de luxos și de costisitor. Însă, în același timp, atmosfera îmi amintește de copilărie, de momentul când ne pregăteam să intrăm pe scenă, la serbarea de sfârșit de an. Ferestrele erau acoperite cu material negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Un desen reprezenta un fel de arbore Înalt, rămuros, format din mîini cu degete prelungi care țineau Între ele țigări aprinse din care fumul se ridica Închipuind liane, trupuri mlădioase de femei ce Îmbrățișau arborii care se Înălțau dintr-o ceașcă de cafea”. Motivația perfect valabilă: „Fiindcă, În loc să combată aceste proaste obiceiuri, vicii, desenul le populariza, desenul a fost Înlăturat”. Din partea noastră, Încă o mare bilă albă acordată maistrului Necula, În contrast cu cele negre majoritare. d.e. Bă, să nu amestecăm
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]