4,031 matches
-
nu dau nimănui socoteală, în afară de conștiința mea. Dacă ea îmi spune că fac bine ceea ce fac, orice discuție este inutilă. Așa să știi dumneata... Grav: îmi spunea domnule punând între mine și ea o distanță de o sută de kilometri. Cearta noastră se înteți alimentată de îndîrjirea amîndurara. Dacă Mihaela ar fi omis să-mi spună că tânărul acela era un curtenitor și avea maniere alese poate nu s-ar fi întîmplat nimic. Și cu toate astea trebuie să adaug că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de îndîrjirea amîndurara. Dacă Mihaela ar fi omis să-mi spună că tânărul acela era un curtenitor și avea maniere alese poate nu s-ar fi întîmplat nimic. Și cu toate astea trebuie să adaug că aveam nevoie de o ceartă, indiferent de motivul care o aprindea, pentru a clădi cu ajutorul ei cele ce aveau să urmeze. În timpul înveninatei noastre discuții, făcând un gest cu mâna ca să subliniez o frază, am atins involuntar pălăria mea din cuier, care se rostogoli pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
subliniez o frază, am atins involuntar pălăria mea din cuier, care se rostogoli pe jos. Am ridicat-o și fără să o agăț la loc, am pus-o pe cap. Acest gest îmi dădu ideea plecării, singura soluție care curma cearta fără ca vreunul din noi să fi avut aerul că cedează. Am plecat demonstrativ, evitând să trântesc ușa, deși tare aș fi avut poftă. Mihaela a rămas pe loc, uluită de brutalitatea gestului. Pe stradă, am întors de câteva ori capul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în preajma poeziei. Și peste toate ― strălucitoarea avere feminină. Farmecul ei stătea în faptul că ignora aceste comori, arătând modestă, firească, săracă. De ce n-aș spune? O invidiam subteran, dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt certurile care ne așteptau. Oricum ― era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă... În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie. Dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
coborâșul sumbru? Asta e marea artă, să știi să mori frumos! Și scoțând un revolver își trase un glonț în inimă. Oare marea artă în iubire nu e să rupi când ești pe culme? De ce să aștepți descompunerea simțămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care scoboară în mocirlă cerul dragostei? De ce să aștepți mușcăturile înveninate ale șerpilor de care pomeneam adineauri și să nu isprăvești în plină strălucire? ... Chiar în seara aceea am așternut Mihaelei scrisoarea de despărțire. La aceasta a mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
despărțire. La aceasta a mai contribuit și faptul că intrasem în vacanța mare și trebuia să plec acasă, la țară. Îi spunem că alesesem calea scrisului ca s-o feresc de lacrimi și explicații care ar fi putut degenera în ceartă. Îi propuneam să păstrăm unul despre celălalt o amintire frumoasă și neîntinată. Un băiat și o fată s-au întîlnit, s-au iubit și apoi s-au despărțit. E așa de firesc, așa de simplu! Totuși, am lăsat o portiță
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de împrejurare) am intrat apoi în odaia Mihaelei. Cine-mi dictase să mă cufund în tăcerea îndărătnică ce se dovedește atât de necesară? Sânt convins că dacă i-aș fi vorbit Mihaelei, conversația noastră s-ar fi transformat vertiginos în ceartă. Privind pe fereastră, îmi venise gândul sinuciderii. Clădisem pe acest gând o dramă imaginară. Nu era oare pretextul ca să-mi văd lacrimile și odată cu ele ― rezolvarea impasului în care mă aflam? Spuneam mai sus că pornisem la atac fără nici un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acest lucru era la el întotdeauna o acțiune, nu o fanfaronadă fără valoare. Astfel, avea atitudini protestatare aproape pretutindeni, el fiind glasul celor fără de glas, căci nu socotea respectul ca pe o formă de obediență. Și așa, se lua la ceartă cu toată lumea, chiar și cu profesorii săi. Bunăoară, nu putea pricepe la ce folosește a ști chimie, fără a ști alchimie, sau fizică, fără a ști metafizică. Disprețuia cu înfocare învățământul a cărui piesă constitutivă era. Se socotea ca fiind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cele mai multe ori! Iar, fie că fiul nu-și putea înțelege și accepta mama așa cum era ea, fie că mama nu-l putea înțelege și tolera pe fiul ei, acest subiect delicat și foarte intim constituia mereu un izvor nesecat de certuri între cei doi. De altminteri, între ei mai niciodată nu putuse fi vorba despre o legătură solidă, afectuoasă și bine sudată, așa ca de la mamă la fiu, căci felul lor de a gândi lucrurile și de a percepe lumea era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
renunțe la ea, ar fi fost observat de Victoria numaidecât, și nimic bun n-ar fi ieșit din asta, fără îndoială. Totuși, chiar și așa, dânsul nu izbutea niciodată, cu niciun chip, să se apropie sufletește de mama lui, iar certurile se îndesau și deveneau tot mai înverșunate și mai violente pe zi ce trecea. Mai mult decât orice, ambii erau plini de amor propriu, dar Șerban era cel ce domina aici. Puțin câte puțin, chiar și pe mama sa reușise
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că, dacă mi-aș fi încordat și mai tare forțele mele intelectuale pline de resurse, aș fi putut găsi argumente și mai zdrobitoare, pe care să le folosesc abil, ca s-o dobor! Foarte ciudat, dar, mai mereu, după fiecare ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cât și după ce începu să-și recapete o încredere aproximativă în simțuri și tărie în trup, dădu pe nepoftite buzna în camera tânărului, trântind de-a dreptul ușa de perete, cât se poate de agresiv. De obicei, știm că o ceartă nu se planifică din timp, ea vine spontan. Totul constă în priceperea fiecăruia de a o face să plece la fel de spontan, cât mai repede. În situația de față, însă, lucrul acesta părea a fi de nerealizat. - Nenorocitule! Cum de ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pukuh soarbe din paharul cu vin din vița sfințită a pietrei muntelui-vânăt-de-la-apus și ochii îi strălucesc într-un diamant. tu îi tratezi cu respect și magii îți aduc prințul dragostei tale mai aproape de cuibușorul tău atât de cald și primitor. ceartă, a fi doi oameni, parcurs de abia așteptam să trecem printre scilla și caribda corabia noastră mică, de dragoste, de ruine luminate de apus să întindem arcul care aruncă flori atât de departe, să ne punem reciproc degetele pe buze
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fluviul va avea grijă de tine. șase în al treilea loc: mulți vechi cunoscuți te vor trăda, însă tu te vei căli și vei supraviețui cu o nouă priveliște a ființei tale. nouă în al patrulea loc: nu câștigi disputa, cearta nu are sens, ceartă-te mai bine pe tine, întoarce-te la tăietura de aur, la punctul luminos, restore your soul to an earlier state of spirit, „ca să existe ceartă trebuie să existe doi oameni“, spune „amin“. amin. nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ființei tale. nouă în al patrulea loc: nu câștigi disputa, cearta nu are sens, ceartă-te mai bine pe tine, întoarce-te la tăietura de aur, la punctul luminos, restore your soul to an earlier state of spirit, „ca să existe ceartă trebuie să existe doi oameni“, spune „amin“. amin. nouă în al cincilea loc: poți avea noroc dacă urci până în vârful certei și te poți uita la priveliștea dragostei de acolo. muntele ei se va lăsa pe vine și vei coborî
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-te la tăietura de aur, la punctul luminos, restore your soul to an earlier state of spirit, „ca să existe ceartă trebuie să existe doi oameni“, spune „amin“. amin. nouă în al cincilea loc: poți avea noroc dacă urci până în vârful certei și te poți uita la priveliștea dragostei de acolo. muntele ei se va lăsa pe vine și vei coborî direct în altarul dragostei tale. nouă deasupra: poartă centura nobilă a dragostei tale în fiecare zi, ea te va păzi, vei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a urșilor clanului qilin se înfige acum în lemnul pridvorului tău, prințul nevăzut de mult, netrăit încă, shangdi di liwu, este mai aproape decât bătaia săgeții galbene, aducătoare de moarte sau noroc. nouă în al patrulea loc: se iscă o ceartă în bucuria ta: vietățile tale dragi, ale grădinii suspendate prin dra gostea ta pură, nu știu cum să își împartă corect bucuria venirii prințului tău. te sperii, îți dai seama că oscioarele tale își doresc mai mult, că sunt frustrate, incantația inspirată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
catastrofale, și atunci se întîmplă scene violente, nu lipsite de vulgaritate, și în momentul acela o urăsc, mi se pare că sunt pierdut fiindcă nu am curajul să plec, regret timpul irosit, uit toate clipele în care am fost fericit. Cearta se termină epuizând pe Ioana, făcînd-o să cadă istovită pe un scaun, fără viață, și atunci ciuda mea se transformă în milă cumplită, căci, în definitiv, nenorocita se chinuise din dragoste și din cine știe ce deteriorări în interior, fizice sau morale
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și prin planuri - cu aspect inofensiv - de a varia atmosfera portului și de a vizita Cavarna. Alerg la totfelul de șiretenii ca să plec, îndelung pregătite, stângace, căci nu sunt naturale, și vizibile perfect pentru firea bănuitoare o Ioanei. Atunci izbucnesc certuri puternice ca și odinioară, constat că nimic nu s-a schimbat și că păcatul n-a avut cel puțin meritul de a o potoli puțin. Cu infinită ciudă, îi simt despotismul, și mi-e scârbă de mine că nu am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prin antreu, iese afără, se întoarce iar. Gîn-dește desigur: "Ce oribil este să joci tot timpul cărți!" Dar nu spune nimic, din jenă pentru menajul Axente, față de care se simte obligată sau din pricina bolii lui Viky, care face penibilă orice ceartă, iar când mai târziu plecăm, Ioana este așa de fericită găsindu-se cu mine pe drumul pustiu, încît nu se mai gândește să-mi facă reproșuri sau epuizează reproșurile în câteva cuvinte neînsemnate. Dimineața parcă nu s-ar scurge tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se ostenește pentru vreo treabă neînsemnată. Complică inutil. O persecută mereu gândul să intre la Viky, ca și cum ar putea fi de folos, și de fiecare dată trebuie să-i demonstrez inutilitatea imprudenței ei. Discuția se transformă, pe tema aceasta, în ceartă. La un moment dat, când stăm într-un colț al antreului, am sur-prins-o ieșind pe furiș din camera lui Viky (în lipsa doamnei Axente). Era atâta mulțumire pe fața ei, i se părea că desăvârșește o faptă atât de valoroasă, încît
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
asemeni, de o sinucidere, Sandu este avertizat dinainte și o ia în considerație ca un gest posibil al Irinei și suntem pregătiți, ca și Sandu dealtfel, să acceptăm la sfârșitul cărții o astfel de soluție ca foarte probabilă. După o ceartă, ea amenință cu sinuciderea și lucrurile par destul de convingătoare pentru Sandu: Niciodată nu am văzut-o așa de hotărîtă". Nimic nu modifică chipul cunoscut al Irinei, nici o notă de ambiguitate nu se adaugă trăsăturilor sale. Astfel, O moarte care nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu localnicii. Văzând un copil cu plăgi pe față, îl mângâiau pe cap și-i explicau cum să și le trateze; dacă auzeau că cineva era bolnav, vizitau persoana. Se spunea că nu trebuia să se amestece nimeni într-o ceartă dintre soț și soție, dar misionarii care treceau prin apropiere la astfel de ocazii interveneau, încercând să-i împace. Astfel, își câștigaseră reputația unor oameni buni și înțelegători. — Muncesc cu adevărat pentru binele societății, spuneau oamenii. Poate că sunt mesageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l: — Ranmaru! Unde te duci? — A, aici erați, stăpâne, răspunse Ranmaru, îngenunchind mai-mai să cadă pe jos. Dintr-o singură privire, Nobunaga simți până pe suprafața pielii că ceea ce se întâmpla nu era doar o simplă încăierare între samurai sau o ceartă între grăjdari. Ce s-a întâmplat, Ranmaru? Ce-i cu toată agitația asta? întrebă el repede, iar Ranmaru nu întârzie nici el cu răspunsul: — Clanul Akechi a comis o mârșăvie. Afară sunt mulți războinici răsculați, agitând steaguri cu blazonul inconfundabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]