3,834 matches
-
lămâiul), leandru, urzica moartă, begonia, crăciuneasa, cercelușii și diferite specii de cactuși numiți de localnici „limba soacrii". În păduri este comun ursul, nărăvit uneori nu numai la vitele locuitorilor ci și la stupii și poamele de prin ogrăzi. Îl urmeaza cerbul carpatin, căpriorul, lupul, râsul și mistrețul, acesta din urmă dijmuind și el toamna lanurile de porumb și culturile de cartofi. Destul de frecvent se întâlnește jderul și veverița cât și, uneori, pisica sălbatică. În zona colinară, ba chiar și în lunca
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
arheologică în care au fost găsite, erau așezate asemeni unei frize în zona locuită a peșterii. Arta mobiliară este compusă din piesele de podoabă (discuri din os sau corn perforate și gravate, imitații de dinți de animal, în special, de cerb), plachete ornamentate, “propulsoare” - numite și “bastoane de comandament”, statuete din fildeș, corn, os sau, mai rar din roci, chihlimbar sau lut uscat amestecat cu cenușă. Ele au o distribuție geografică imensă, din Spania până în Siberia și sunt, în general, realizate
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
ș.a. În anul 1991, împreună cu soțul său, câștigă premiul presei la Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia - 91”. În 1992 a fost protagonista filmului „Dragostea ce mișcă sori și stele” și în același an, împreună cu Ion este diplomată la Festivalul „Cerbul de aur” de la Brașov. Participând la toate evenimentele ce au marcat procesul de renaștere națională a poporului, lansând cântece de un profund patriotism, cum sunt "Suveranitate", "Sfântă ni-i casa", "Mănăstirea Căpriana" și altele, cântăreața devenise un simbol al Moldovei
Doina Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/309553_a_310882]
-
umbrarii plăcute. În centrul grădinii Pré-Catelan se gaseste un fag purpuriu bicentenar, al cărui rămuriș acoperă peste 500m² de gazon. Pe vremea Merovingienilor, în "Pădurea Rouvre", sau "Rouvray", numită astfel după denumirea franceză a arborelui dominant: gorunul, vânătorii urmăreau urșii, cerbii, lupii și mistreții, care erau foarte ușor de întâlnit. În 1308, tăietorii de lemne din cătunul Menus au făcut un pelerinaj la Notre-Dame de Boulogne-sur-Mer. La întoarcere, cu ajutorul regelui Filip al IV-lea cel Frumos, ei au construit o biserică
Bois de Boulogne () [Corola-website/Science/309628_a_310957]
-
este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Anghelești, Bisericani, Bucium (reședința), Bucium-Sat, Cerbu, Ciuculești, Coleșeni, Dogărești, Ferești, Florești, Gura Izbitei, Helești, Izbicioara, Izbita, Jurcuiești, Lupulești, Măgura, Muntari, Petreni, Poiana, Poieni, Stâlnișoara, Valea Abruzel, Valea Albă, Valea Cerbului, Valea Negrilesii, Valea Poienii, Valea Șesii, Văleni și Vâlcea. Se află la 10 km est de orașul Abrud. Pe teritoriul comunei există un castru roman, o necropolă din epoca stăpânirii romane, locuințe ale minerilor romani, unelte vechi de minerit, o
Comuna Bucium, Alba () [Corola-website/Science/310088_a_311417]
-
ca trifoi acru, murul ("Rubus fructicosus"), mușchi de piatră ("Centraria islandica"), ciuboțica-cucului ("Primula officinalis") sau anglicelul. În adâncul pădurilor întâlnim: toporași ("Viola adorata"), rostopasca ("Chelidonium majus") etc. Dintre animalele mari care compun fauna comunei Petriș cele mai răspândita sunt: mistrețul, cerbul, căpriorul și vulpea. Se întălnesc mai rar, în locurile împădurite izolate, lupul, pisica sălbatică și cerbul lopătar. Animalele mici care populează dealurile din comună sunt: dihorii, viezurii, iepurii, aricii, nevăstuicile, șoarecii și șobolanii de deal. Dintre reptile, șarpele de apă
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
În adâncul pădurilor întâlnim: toporași ("Viola adorata"), rostopasca ("Chelidonium majus") etc. Dintre animalele mari care compun fauna comunei Petriș cele mai răspândita sunt: mistrețul, cerbul, căpriorul și vulpea. Se întălnesc mai rar, în locurile împădurite izolate, lupul, pisica sălbatică și cerbul lopătar. Animalele mici care populează dealurile din comună sunt: dihorii, viezurii, iepurii, aricii, nevăstuicile, șoarecii și șobolanii de deal. Dintre reptile, șarpele de apă, napârca și șopârla de deal sunt cele mai răspândite. Rare, dar extrem de periculoase, sunt viperele, întâlnite
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
a speciilor Cotinus coggygria (scumpie), Prunus mahaleb (vișin turcesc), Cornus mas (corn), Crataegus monogyna (păducel), Acer campestre (jugastru), mai rar a speciilor Carpinus orientalis (carpen), Acer monspessulanum (jugastru de Banat), Corylus colurna (alun), Cotoneaster nebrodensis( bârcoace), și Rhamnus cathartica ( spinul cerbului). Stratul erbaceelor este extrem de eterogen, fiind dominat de un ansamblu de specii balcanice și mediteraneene circumscriind asocierea vegetației termofile din sud-estul Europei: Scabiosa columbaria (sipică), Stachys recta subsp. leucoglossa (jaleș), Dianthus giganteus subsp. banaticus (garoafă), Echinops bannaticus, Cephalaria laevigata, Hypericum
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
a cumpăra diverse lucruri de la negustorii și meșteșugarii locali sau de la cei veniți din alte orașe. Nici statutul urban, nici prezența întemeietorului nu au schimbat aspectul Ploieștiului, Mihai Viteazul neavând timpul să ridice palatele cu parcuri în care se plimbau cerbii îmblânziți, cu pridvoare și terase, despre care vorbește legenda. Este adevărat că domnitorul a stat mult aici, că se referea la noul tîrg ca la „"curtea noastră"”, iar străinii îl considerau locul lui preferat („"luogo diletioso di Michaele"”), dar probabil
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
in grupuri mici care constituiau cea mai veche forma de organizare sociala pe baza căreia se desfășura munca in colectiv. Principala ocupație a acestora era vânătoarea, precum si culegerea fructelor de pădure, fructelor și rădăcinilor comestibile. "Azîhantropii" vânau ursul de peștera, cerbul mărinimos, renul gigantic, precum si rinoceri, bizoni si alte animale sălbatice.
Peștera Azâh () [Corola-website/Science/309178_a_310507]
-
pop, folosind elemente electro. Praf în ochi a luat naștere în 1999, având ca membri inițiali pe : În 2001, în urma unei schimbări de structură, trupa se concretizează în următoarea formulă: În 2003, Praf în ochi ia parte la preselecțiile pentru "Cerbul de aur" cu piesă "O mie de gânduri", în 2004, trupa lansează albumul P.I.O. la casă de discuri Cât MusicP.I.O., discogs.com de pe care vor fi extrase că single cu videoclip, 3 piese : "În mintea mea", "O
Praf în Ochi () [Corola-website/Science/309230_a_310559]
-
este una bogată, reprezentata prin specii variate de flori, cele mai reprezentative găsindu-se în Rezervația de Narcise din Piatra Cloșanilor. În zonă fauna este foarte variata, pe langă animalele domestice crescute, se întâlnesc și animale sălbatice, precum: ursul, lupul, cerbul, căprioara, vulpea, porcul mistreț, șarpele, liliacul etc. Influențele climatice de tip submediteraneean au facilitat prezența în zonă a unor animale endemice precum: vipera cu corn, broasca țestoasă de uscat și chiar scorpionul. Fauna acvatică este reprezentată prin specii de păstrav
Comuna Padeș, Gorj () [Corola-website/Science/310501_a_311830]
-
sau două perechi și se află în regiunea inguinală. Placenta rumegătoarelor este cotiledonată, cu excepția tragulidelor, la care este difuză. Durata gestației este aproximativ de un an. Rumegătoarele sălbatice nasc o dată pe an câte un singur pui, rareori doi, și numai cerbii de apă chinezești ("Hydropotes") 4-7 pui. Puii se nasc într-un stadiu înaintat de dezvoltare și sunt capabili să-și urmeze mama imediat după naștere. Rumegătoarele sunt animale terestre răspândite în stare sălbatică în toate continentele, în afară de Australia. Trăiesc în
Rumegătoare () [Corola-website/Science/308838_a_310167]
-
modul în care sunt păstrate tradițiile populare și portul tradițional. Printre dansurile locului amintim "Brâul", "Pașovoaica", "Fecioreasca", "Lepedeul", "Hodoroaga", "Învartita". Festival de dansuri și obiceiuri populare (luna august). Trasee montane - spre E pe Valea Comăna-peșteră la confluența cu valea Tigăi-Vârful Cerbului (798 m. alt.) - Valea Purcaru - izvoare - Creasta Crizbav (965 m. alt.) - Rezervația Pădurea Bogății Documentele istorice reprezintăîn cercetările de etnografie și folclor izvoare a căror însemnătate a fost subliniată mai cu seamă pentru încadrarea istorică a fenomenelor studiate într-o
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
sau crestăruri diagonale, decorațiuni ce se termină sub forma unor spirale. Un element decorativ deosebit apare la baza stâlpului dinspre latura de sud a biserici. Spre deosebire de ceilalți trei stâlpi, care au incizate diferite tipuri de rozete, acesta are reprezentat un cerb. Decorația sculptată a bisericii nu se limitează doar la pridvor. Cosoarba prispei precum și grinda pridvorului sunt la rândul lor decorate. Apar motive precum cel al frânghiei sau incizii în zig-zag, întrerupte în partea centrală de către reprezentarea crucii. Intrarea în biserică
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
percepție vizuală pentru a localiza prada la sute de metri distanță. Prăzile pe care le poate prinde sunt de toate mărimile: șoareci, iepuri, marmote, păsări terestre și zburătoare, vulpi, pisici, chiar iezi și indivizi batrâni sau bolnavi a căprilor sălbatice, cerbilor, mistreților, lupilor. În Alpi chiar circulau istorii vechi de atacuri de acvile excepțional de mari care au atacat copii. Vulturii aurii sunt monogami. Construiesc mai multe cuiburi pe teritoriul lor și folosesc în fiecare an altul prin rotație. Cuibul are
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
ea m-am prins tovarăș ! / O poveste încântată / Care azi e-ntunecată... / De-unde ești revino iarăși, / Să fim singuri !» Este varianta definitivă, din 1 octombrie 1879, ivita după aproape un an de la „trăirea“ ei „dintâi“ în cadrul edenic din Câmpul Cerbului. Căci nu este text eminescian de sub pecetea tematica a "Naturii și Erosului", unde să nu se încerce "reeditarea perechii primordiale din raiul de dinaintea căderii în păcat, prin cuplul „protagonist“, El („poetul“) - Ea („iubita“)". Se pare ca Elenă Duțescu (Stoiculescu, după
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
statorniciei Dacoromânității la Carpați / Dunăre, în ciuda istoriilor vitrege), " Fiind băiet păduri cutreieram" - despre care notele lui Perpessicius relatează în acest sens: că ar fi compuneri «din 1878, cam de pe vremea când traducea (...) fragmentele lui Hurmuzaki» (EPpos, 647) - etc. Numind Câmpul Cerbului momentul biobibliografic floreștean-oltean, observăm că în planul creației eminesciene îi corespunde o etapă superioară, marcată de redescoperirea tematicii "Erosului / Naturii" cu fața în oglindă vârstelor pure, copilăria și adolescență, de compartimentul transpunerilor ca modalitate de «perspectivare epopeica», de cercetătorul neobosit
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
galbenă (Loxia curvirosta), pițigoiul de brădet (Parus ater), pițigoiul de creastă (Parus cristatus), mierla gulerată (Turdus torquatus), etc. sunt specii caracteristice pentru pădurile de conifere. Este deosebit de bogată. Pădurea reprezintă adăpostul preferat al mamiferelor sălbatice de interes cinegetic. Astfel amintim: cerbul carpatin (Cervus Elaphus), vulpea (Vulpes vulpes), jderul de pădure (Mortes mortes), jderul de piatră (Mortes foina), veverița (Scirus vulgaris), hermelina (Mustella ezminea), nevăstuica (Mortella mirolis), etc. Arifauna pădurilor mixte este bine reprezentată prin specii ca: huhurezul, mare (Steix ulalensis), gaița
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
faptului că pădurile și golurile alpine găzduiesc un important fond cinegetic prin varietatea și valoarea speciilor, dovedite prin medaliile de aur obținute la diverse concursuri internaționale pe fondurile de vânătoare cum sunt cele de la Făina și Valea Babii, populate cu cerbi carpatini, urși, lupi, mistreți, jderi, cocoși de munte, etc., ce se vânează cu autorizație. Vânătoarea este o activitate recreativă care, în zona Munților Maramureș, întrunește condiții deosebite având în vedere: Avându-se în vedere valoarea ridicată cinegetică a zonei, bazinul
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
vedere valoarea ridicată cinegetică a zonei, bazinul Vaser a fost dotat cu două cabane vânătorești la Făina și Novăț. Fondul de vânătoare aparține Ocolului Silvic Vișeu de Sus. Din statistici rezultă că, pe primul loc se află iepurele urmat de cerbi, căprioare și mistreți. Din efectivul de vânat rezultă o individualizare a iepurelui, care se situează pe primul loc cu 780 exemplare, urmat fiind în ordine numerică de căprioare (325), cerbi (308) și mistreți (100 exemplare). Pescuitul în ape de munte
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
rezultă că, pe primul loc se află iepurele urmat de cerbi, căprioare și mistreți. Din efectivul de vânat rezultă o individualizare a iepurelui, care se situează pe primul loc cu 780 exemplare, urmat fiind în ordine numerică de căprioare (325), cerbi (308) și mistreți (100 exemplare). Pescuitul în ape de munte este o îndeletnicire a pescarilor amatori care practică acest sport recreativ. În apele curgătoare, în perioadele permise se pot pescui păstrăvul indigen, păstrăvul curcubeu, lipanul, cleanul, mreana, etc. Pescuitul în
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
cu ornamente încadrate în cultură Cotofeni. Descoperirile arheologice făcute în localitatea Călan, cum sunt cele două măsele de mamut atestă o așezare din paleolitic. În neolitic au fost găsite fragmente de vase, urme de chirpice, oase de animale, coarne de cerb etc. În timpul stăpânirii romane Aquae (astăzi Călan), este antrenat în viața economică a civilizației romane. Vasile Pârvan (n. 28 septembrie 1882, Perchiu, Bacău - d. 26 iunie 1927, București) istoric, arheolog, epigrafist și eseist român, demonstrează că localitatea Aquae este amintită
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
România, format din localitățile componente (reședința) și Poiana Țapului. Este localizat pe Valea Prahovei, la poalele Munților Bucegi, care au altitudinea maximă de . Situat la 135 km de București, se întinde pe circa de-a lungul văii Prahovei, între „Vadul Cerbului” și tunelul săpat în pintenul muntelui „Muchia Lungă”. . Altitudinea medie a orașului Bușteni este de . Este una din cele mai populare stațiuni de munte, oferind panorame spectaculoase, o mulțime de oportunități și activități de vacanță, de la schi la excursii montane
Bușteni () [Corola-website/Science/297066_a_298395]
-
de vacanță, de la schi la excursii montane. Are o populație de 8.894 locuitori. Orașul se află în extremitatea nord-vestică a județului, la limita cu județele și , în Munții Bucegi, pe malurile râului Prahova, unde acesta primește apele afluenților Valea Cerbului, Valea Albă și Urlătoarea. Este străbătut de șoseaua națională DN1, care leagă Ploieștiul de Brașov. Prin oraș trece și calea ferată Ploiești-Brașov, pe care este deservit de stațiile Bușteni și Poiana Țapului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Bușteni
Bușteni () [Corola-website/Science/297066_a_298395]