3,772 matches
-
la iepuri. A, iată, avea ceva de iepure ! Cum de nu-și dăduse seama ? Platon, cu nasul lui ridicat pentru mirosuri subtile și fruntea lată care exprima, după unii, naturalețe și bun-simț, fusese comparat cu un câine. Nasul turtit, de cerb al lui Socrate indica, se pare, porniri spre luxură. Iepurele ce ar însemna ? Chipul prelung și oval, cu nasul drept și aer sever, dar delicat al lui Iuliu Cezar semăna, se spunea, cu un cal. Marele Zeus al grecilor avea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
memoria celor drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
porniți pe calea vorbelor, ele aveau să ne tragă după ele, ca un mamut stârnit de vânători. - O să vedem la timpul potrivit. - Timpul potrivit e doar În cuvinte, râse Vindecătorul. Timpul potrivit nu Înseamnă nimic, În timp ce dacă Îți spun că cerbul bea apă, o să-l și vezi În minte, fără să-ți lase loc de Îndoială. Unii aveau să se folosească de acest echivoc al cuvintelor, dar asta avea să se Întâmple mult mai Încolo, iar când oamenii aveau să meșteșugească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
afundat În apă. Am dat să răsuflu, dar m-am Înecat și m-a cuprins spaima. Am tușit sub apă, am scos capul afară, am văzut o bucată de cer și, ciudat, cu coada ochiului, am zărit pe mal un cerb care, nemișcat, se uita după noi. Apa m-a smucit din nou, trăgându-mă la fund. Mi-am Înfipt degetele În bulumac și am simțit cum Începem să jucăm, de parcă ne-am fi prăvălit printre stânci. Când am scos capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nou, trăgându-mă la fund. Mi-am Înfipt degetele În bulumac și am simțit cum Începem să jucăm, de parcă ne-am fi prăvălit printre stânci. Când am scos capul afară, abia dacă am reușit să iau o gură de aer. Cerbul era Încă acolo. Era potolit și bea apă, dar când Enkim a slobozit un strigăt ascuțit, cerbul a ridicat privirea. A făcut doi pași, intrând În apă de parcă ar fi dorit să vină după noi, Însă s-a oprit, urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
jucăm, de parcă ne-am fi prăvălit printre stânci. Când am scos capul afară, abia dacă am reușit să iau o gură de aer. Cerbul era Încă acolo. Era potolit și bea apă, dar când Enkim a slobozit un strigăt ascuțit, cerbul a ridicat privirea. A făcut doi pași, intrând În apă de parcă ar fi dorit să vină după noi, Însă s-a oprit, urmărindu-ne din ochi. - Dar zi-i odată Tatălui din Cer să ne scoată din pocinogul ăsta! - răcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să văd o grămadă de ciudățenii În călătorie. Erau mari, Înalți și spătoși, cu pășitorii precum trunchiurile groase de copac, cu piepții largi. Purtau niște blănuri uscate, care scârțâiau ori de câte ori se mișcau, iar capetele le erau acoperite cu țeste de cerbi cărora le păstraseră coarnele. De brațe aveau prinse niște crengi de care atârnau cozi de vulpe Înșiruite, făcându-i să pară și mai mari decât erau. - Hai! strigă deodată cel mai Înalt dintre ei. Ticăloșii! Își dăduseră seama că Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
capul sus și era urmat de trei sau patru tovarăși care pășeau la fel de potolit ca și el. Îți venea să crezi că veniseră să se bucure de răcoarea apei. Stătură În loc și mă priviră, cu capetele acoperite de țestele de cerb, Împăunați cu coarnele bătrâne și noduroase, neclintiți. Eram trimisul Tatălui. Eram toiagul și bâta lui. Sulița lui și, poate, chiar el. Nu se făcea să mai fug, precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acoperișuri pe care nu le pot pune În vorbe se sprijineau pe niște pari groși și afumați care se ridicau din vetre În mijlocul caselor. Femeile lor erau la fel de mari ca și oamenii, numai că nu purtau pe cap coarne de cerb și nici pe umeri n-aveau crengi de care să atârne cozile de vulpe. - Ce-ați făcut cu Enkim? am Întrebat. Nu mi-au răspuns cu vorbe, ci doar au dat din cap În semn că da, de n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
capăt al satului, ca să-i țină pe uriași pe loc, În timp ce Runa avea să-l scoată pe Krog din peșteră. - Și dacă pândarii te dădeau Umbrei? am Întrebat-o, În timp ce continuam să ne Îndepărtăm de satul uriașilor cu coarne de cerb. - Hm, făcu ea, crezi că ești singurul ucigaș de pe tărâmurile astea? Încă nu se crăpase de ziuă. Eram rupt de oboseală și de foame, dar Enkim și Runa nu mă slăbeau - Runa știa de o trecătoare Îndepărtată la care, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui era un semn care trebuia să-i aștepte pe cei ce-mi luaseră urma Încă din munții de acasă? Of, of, măi Enkim - dar atunci, de ce m-ai mai salvat din Îmbrățișarea Umbrei În satul uriașilor cu coarne de cerb? Minos pufni În râs. - Ah, zise el, văd că deja Începi să nu mai crezi În bine. Ia spune-mi, schimbă el vorba, ce voiai să-mi spui despre pășitori? I-am povestit despre cum vedeam eu pășitorii: erau alcătuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el, amestecând graiul horcăit cu vorbele spuse În minte și cu gesturile. Întâlnit lângă Marea cea mare cu străini așa de mulți-mulți ce vin dinspre Miazănoapte. Sunt niște uriași cum nu văzut nimeni, unii care poartă pe cap coarne de cerb, iar alături de ei sunt atâtea și atâtea femei cu sulițe. S-au oprit pe nisip. Țin sfat. - Bine că ai plecat, Îmi zise Minos. Iată ce-au Început să facă vorbele lui Moru. Pfuuh. Și asta se Întâmpla Încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dar văd că o grămadă de lume a luat-o pe urmele lui, le-am spus tovarășilor mei. Ne pitirăm după stânci și ne uitarăm la mulțimea de pe câmpie până ce deslușirăm femei nenumărate, uriași cu capetele acoperite de coarne de cerb și o grămadă de alte neamuri. Nu ne zăriseră, așa că se duceau drept spre peștera pe care o părăsisem, fără să se grăbească. N-am mai așteptat și am luat-o iute la vale, de partea cealaltă a muntelui. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eu oricum auzisem de tine și mai aflasem și că ți-au luat unii urma... Dar, nu știam că-s așa de mulți. Cică sunt câtă frunză și iarbă. Sunt din patru sau cinci neamuri. Uriași ce poartă coarne de cerb, femei cu sulițe și ierburi de leac, slăbănogi cu părul creț care vorbesc prea mult și lungani cu părul blond și piele albă, din cei ce trăiesc numai prin păduri. Laolaltă cu ei sunt și oameni din munții tăi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pentru toți. Dar vorbe din alea cum știu ei nu au putere căci iată: Scept face acum ce vrea, cu toată vorbăria lor. După ce spus asta, Scept și ai lui plecat la oameni răi care vin după tine. Capete de cerb, femei și munteni de la munții tăi. Și-au băut sânge unul din palma altuia. Au zis: hai peste Minos, că Minos vrea să Împartă vorbe din alea vechi. Minos a băut sânge cu Krog, hai să-l omorâm. - Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zis la ei proști. Dacă fiecare neam e cu limba lui, cum mai vorbesc oamenii unii cu alții? Dar ceilalți: ca până acum, În minte. Vorbele din minte ajung, așa puține cum sunt, dacă se Întâlnește uriaș cu coarne de cerb cu om de-al lui Minos. Minos e Însă om șmecher. Cerut la ei răgaz. Mâine vă spun, zis el. M-a chemat. Uite, așa și așa. Spune lui Krog, fiule, că ăștia vor să vorbească fiecare pe limba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fără să fie nevoie să-i arăt ce ucigaș eram Încă din pântecul maică-mi. Cu toată ciuda ce mă cuprinsese, Însă, nu izbuteam să-mi scot din minte nici cum mă smulsese Enkim din mâinile uriașilor cu coarne de cerb, și nici cum mă trecuse prima apă mare pe care o văzusem În viața mea. Pfuuh, ar fi putut să mă lase oricând de izbeliște, numai că avusese și el poruncile lui, mi-am zis... Tristețea mă lăsă abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
caldă. Îmi veni să-mi vărs măruntaiele, dar m-am prefăcut că era cel mai minunat lucru pe care Îl gustasem vreodată, ceea ce Îi bucură din cale afară pe cei din neamul ei. Ei credeau că se trag dintr-un cerb, pe nume Cipusik. De cum terminară una dintre case, mă invitară În ea. Nu-mi venea să cred - era Într-adevăr tare călduroasă, dar mirosea atât de rău Încât, preț de o vreme, habar n-am avut cum să fac astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care venea de departe: - Uite-l acolo, Kikil! N-am apucat să văd ce-i cu glasul ăla că m-am și trezit față În față cu doi uriași dintre aceia care priveau tot timpul Încruntați. Nu purtau coarnele de cerb, dar nu Încăpea nici o Îndoială cine erau și ce pofteau. - Nu-l lăsa să scape, blestematul! se auzi iarăși glasul cel cunoscut. Mi-am repezit căpățâna În pieptul primul uriaș și l-am apucat cu amândouă mâinile de boașe. Așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum să răzbesc. Deja mă târau afară din casă, iar strigătul de groază al lui Nunatuk mă făcu să mă zbat din toate puterile. Unde erau ticăloșii ăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spus că vreau să ne ducă, pe mine și pe Runa, În sat, În preajma casei În care dormi tu, iar el așa a făcut. A mai pus niște mărunței de-ai lui să-i pândească pe vânătorii cu coarne de cerb, ca să ne dea de știre când vin Încoace, după care s-a pus și el pe pândit. Ce s-a Întâmplat mai departe, știi... - Eh, să vedem ce-om face acum. Cred că Scept a aflat deja că am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zis: „Îmi vine să vă sucesc gîtul! Ce minte aveți să speriați un biet copil cu povestea asta!“. Ei, și uite-așa! Ce mai zici de asta?! Cum să nu-mi amintesc de iarna cînd a coborît din deal un cerb și s-a oprit În cărare și s-a uitat la mine de la cîțiva pași și-am Început să țip cînd i-am văzut coarnele? Doamne! Nu știam ce să mai cred, nu auzisem În viața mea de-așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
văzut coarnele? Doamne! Nu știam ce să mai cred, nu auzisem În viața mea de-așa un animal, și s-a-ntors iarăși În pădure și, cînd m-am dus să-i spun mamei, ea mi-a zis: „Da, ai văzut un cerb. Fără-ndoială că era un cerb. L-au gonit vînătorii din pădure și-a coborît Încoace“ și... sigur că da, chiar În primăvara următoare, cînd aveam patru ani, eram copil mare și țineam minte totul... chiar atunci au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să mai cred, nu auzisem În viața mea de-așa un animal, și s-a-ntors iarăși În pădure și, cînd m-am dus să-i spun mamei, ea mi-a zis: „Da, ai văzut un cerb. Fără-ndoială că era un cerb. L-au gonit vînătorii din pădure și-a coborît Încoace“ și... sigur că da, chiar În primăvara următoare, cînd aveam patru ani, eram copil mare și țineam minte totul... chiar atunci au Început să treacă yankeii, cum să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Piața Sudului. Scara rulantă scoate din abisul metroului zeci de oameni, îi varsă chiar lângă tarabele cu banane și ciuperci, chiar lângă florăria acoperită de coroane funerare împletite din garoafe albe și negre. Urcând disciplinat spre lumină, ochii blânzi, de cerb, ai lui Cosmin privesc în gol. Mintea lui selectează, aranjează și aplică ștampile pe amintirile vagi din ultimii doi de ani. E atât de absorbit de birocrația sa interioară, încât nici nu observă - sau nu-și bate capul să observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]