7,296 matches
-
și să devină doctor sau să dea la Drept și să se facă avocat? De aceea a recrutat numai doctori și avocați. A fost ușor să-i păcălească pe doctori, dar cu avocații, mai dezghețați la minte?... (râde) S-a chinuit destul de mult să adune oameni. Dar, după Aoyama, a mai reușit să racoleze încă trei-patru. Apoi am fost de acord că: «Ar fi mai bine să ne strângem într-un loc unde nu e prea multă lume.» Eram foarte neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să lupte împreună. Omul să facă echipă cu calul. Orice ai spune, ăsta este lucrul cel mai important. Normal că există și cai nărăvași, îndărătnici din fire. Se pare că majoritatea acestor cai au trecut prin experiențe neplăcute (au fost chinuiți de antrenor). Nu prea există cai care să fie nărăvași de la început. Dacă ai răbdare cu calul mai mult timp, poți să ți-l faci prieten. Vedeți dumeavoastră, în orice cursă și pentru orice cal există un punct nevralgic. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a fost un lucru foarte important faptul că superiorii, familia și prietenii au fost alături de mine. Sunt alții cu simptome mai grave care au probleme mult mai serioase decât mine. Părinții nu m-au lăsat să dau acest interviu. «Te chinui din răsputeri să ștergi această amintire și acum o retrăiești!» Am acceptat, sperând că aici voi pune punct. Nu pot să mă tem la nesfârșit.“ „Primul lucru care mi-a venit în minte a fost: «Azi nu o să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
muncă. Îmi era clar că nu aveam cum să merg la firmă. Am simțit că era o problemă de viață și de moarte. Erau mulți care stăteau pe vine. Nu, nu am vorbit cu cei de lângă mine. O femeie se chinuia să stea în picioare și i-am zis doar atât: «Dacă te simți rău, mai bine stai jos.» — Eu n-am fost la locul cu pricina și nu știu exact care era atmosfera de atunci, însă se întâmpla ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
iar eu le dădeam indicații prin telefonul din hol. Îmi era rău, dar nu eram țintuit la pat. Probabil că și asta m-a ajutat să-mi revin. Apoi nu mai puteam dormi ca lumea. Eram extenuat. Dacă nu mă chinuiam un pic, nu era bine. Mă urcam în același metrou, stăteam pe același loc, la aceeași oră. Voiam să văd și locul unde am leșinat. M-am dus acolo după o săptămână. Am avut impresia că am alergat mult, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Mă luase amețeala. Ca și când aș fi avut o cădere de calciu. Mă luase cu leșin. Încercam să-mi înfrâng starea accea. Mă țineam de mâner și stăteam în picioare. Nu era o durere obișnuită. Era o durere intensă, care mă chinuia. Aveam impresia că mi s-a spart un vas de sânge. Am o prietenă care și-a pierdut cunoștința din cauza unei hemoragii cerebrale. E ceva asemănător. «Până aici mi-a fost! De ce să mi se facă așa de rău dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
E ceva asemănător. «Până aici mi-a fost! De ce să mi se facă așa de rău dintr-odată?» Am pus geanta pe care o aveam pe raftul de plasă pentru bagaje. Mă țineam strâns cu ambele mâini de mâner. Mă chinuiam din răsputeri să stau în picioare. «Aoleu! Nu e deloc bine!» Doar la asta mă gândeam. Am avut noroc. Persoana din fața mea, care stătea jos, a coborât cam după două stații. Am reușit să mă așez. Eram recunoscător. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
închid un ochi din cauză că aveam emoții. Dar credeam că, după ce mă voi întoarce acasă, voi dormi buștean. Nu a fost așa. — O lună de zile nu ați dormit deloc? Exact. Mă băgam sub plapumă și nimic. Oricât de mult mă chinuiam, nu puteam dormi. Era un fel de insomnie. Eram treaz și mă gândeam că nu pot dormi. Nici nu-mi dădeam seama când se făcea dimineață. Asta mi se-ntâmpla noapte de noapte. Mă întorceam pe toate părțile. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așa ca Eiji a fost cu mult mai mic. Diferență de 1 kg. Nașterea a fost naturală și a durat o oră și jumătate. Nu a fost nevoie se chemăm medicul. Cu fratele lui mai mare, tare m-am mai chinuit! Problema cu el era că nu voia să bea lapte. Laptele meu nu ajungea și m-am gândit să-i dau și lapte normal. Îl vomita pe tot. Nu bea decât lapte de la sânul meu. Mi-a fost greu. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu îmi amintesc nimic din toate astea. După aceea mă gândeam: «Sunt atât de obosită! Ce ușurare că am născut cu bine! Vreau să dorm.» Majoritatea femeilor își: «Extraordinar!» sau «Ce copil drăguț!». Eu nu. Trebuia să nasc. M-am chinuit atât de mult, încât la sfârșit nu mă mai interesa nimic. Mi-a fost greu să-mi revin după naștere. Soacra mea a avut grijă de mine. M-a răsfățat. În afară de spălatul rufelor, ea s-a ocupat de tot. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru evenimentul acesta. De ce fac asta special pentru eveniment? Deoarece în acest timp munca în echipă îți aduce multe beneficii - începi să te înțelegi cu ceilalți, îți dezvolți îndemânarea - elemente care nu se văd cu ochiul liber. Pentru asta se chinuie foarte mult și apoi îl distrug. Și asta poate reprezenta un fel de antrenament. În timpul acestei munci în comun, începi să-ți înțelegi mai bine propria minte. - Sau poate că planul n-a fost bun chiar de la început. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
1994. În Aum aparținea de Ministerul Științelor și Tehnologiei, se afla sub comanda lui Murai Hideo. A primit ordin direct de la Asahara Shōkō să facă un program de calculator care să prevadă cutremurele. Datele din softul pe care s-a chinuit să-l pună la punct au reușit să prezică marele cutremur de la Kobe, din 1995, iar Asahara i-a răsplătit eforturile. Vorbește foarte clar și logic - pare a fi o caracteristică împărtășită de membrii Aum (sau de foștii membri) - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vestească laudele Mele." 22. "Și tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele. 23. Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot, și nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mîncare, pe care trebuia să Mi le aduci; și nu te-am obosit cu jertfe de tămîie. 24. Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint, și nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de mîncare, pe care trebuia să Mi le aduci; și nu te-am obosit cu jertfe de tămîie. 24. Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint, și nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M-ai chinuit cu păcatele tale, și M-ai obosit cu nelegiuirile tale. 25. Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. 26. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbește tu însuți, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. 6. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. 7. Cînd a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 8. El a fost luat prin apăsare și judecată; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care ar fi înfăptuit neprihănirea, și n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărîri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. 3. "La ce ne folosește să postim", zic ei, "dacă Tu nu vezi? "La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ții seama de lucrul acesta?" Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru vă lăsați în voia pornirilor voastre, și asupriți pe simbriașii voștri. 4. Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
asupriți pe simbriașii voștri. 4. Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios cu pumnul, nu postiți cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. 5. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig, și să se culce pe sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului? 6. Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind cu piciorul prin noaptea vieții, chinuindu-ne nu întrebarea dacă vom sfârși sau nu este singura certitudine în acest haos ci cum vom sfârși. Se va rupe funia? îmi voi pierde echilibrul? Voi aluneca? Sau mă voi arunca de bunăvoie, nemaisuportând suspendarea? Cine sau ce mă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vei încerca să te întorci, să dregi ceea ce numai aici se poate drege... Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de morminte îți joacă feste. N-ai grijă, nu voi veni să te chinuiesc pe tine. Dacă ți-e frică, pot să-mi fac chiar acum testamentul, în care să cer să mi se pună usturoi în gură și să mi se înfigă o andrea în inimă după moarte. îl completez în fața ta și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
culcuș, și... și cam atât. Puține, nu? Dar esențiale și obsedante. Ei bine, pușcăriașul susținea... mă rog, un mare filozof italian ar fi singurul om care are rezolvate aceste grave probleme existențiale. Singurul care nu mai e nevoit să-și chinuie mușchii și mintea, într-un efort zilnic, pentru a le soluționa. Apare un surplus masiv de energie vitală, eliberată de aceste lanțuri și cătușe... Lanțuri și cătușe pe care le preia trupul, interveni Filip. Corect! Dar lipsa libertății fizice este
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu sunt rezolvate, dar sunt dublate de cele ale pușcăriașului. Gardianul începe prin a-l disprețui și termină prin a-l invidia. Singura lui șansă rămâne să-i înlesnească evadarea doar pentru a-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută adăpost nocturn sub un pod, zgribulit de frig, înfometat, nefericit și însingurat... Continui să-ți dorești să joci rolul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
surori siameze, comune de la talie în jos, dintre care una era îmbrăcată în negru și stătea posomorâtă, cu privirea plecată, iar cealaltă în rochie albă de mireasă, cu un buchețel de flori în mână, surâzătoare la brațul mirelui. Ceea ce mă chinuia însă atunci nu era, ca acum, metafora dedublării, ci cum va fi făcut bărbatul dragoste cu soția lui, când cele două surori aveau un singur pântec?..." "Ce simbioză ciudată între noi! Păzit și păzitor. Filip devenise imaginea mea răsturnată în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nevoile și nimeni nu avea dreptul să intre în atelier. O dată pe zi îi lăsam ceva de mâncare lângă trapa din curte. Toți am crezut că i-a luat vântul mințile și l-am lăsat în plata Domnului... Tata se chinui câțiva ani să repună pe picioare blănăria. Dar capitalul fusese irosit, vechii furnizori angrosiști de blănuri pierduți și o criză economică ne aduse în pragul falimentului. Părinții mei încercară un gest disperat. Au turnat gaz în prăvălie și în toată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care în ciuda celor patru clase, citise foarte mult și putea susține discuții la nivelul unui absolvent de liceu (din ăia care îl absolviseră „pe stil vechi”), era o femeie vrednică și tare de treabă. Când văzuse că patru profesori se chinuiau ore în șir cu niște cartoane desenate și cu bețe de chibrit ca să facă rost de câteva sticle de vin, după vreo două întâlniri, prelungite mult după miezul nopții, cred că i s-a făcut milă de noi și gândind
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Pornirăm în întuneric și coborârăm la Argeș. Era liniște, aerul cu-rat, copacii lăsau umbre lichide. Argeșul tremura sprinten, luminând argintiu pietricelele. Atmosfera poetică, amândoi singuri, abia scoțând câte o vorbă. Ne simțeam aproape. Și atunci un regret m-a chinuit: n-o cunoșteam mai bine ca să am curajul unei sărutări. După cum se vede, pe atunci aveam gustul armoniei oricărui fapt. Preliminările amorului trebuiau să aibă o durată hotărâtă. Oricât de neașteptată ar fi fost o sărutare atunci, după un așa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]