38,100 matches
-
al literaturii noastre interbelice, pe care, în volumul ce i-l consacră, intitulat Felix Aderca sau vocația experimentului, universitarul orădean Valentin Chifor îl recomandă astfel: "Acest scriitor modernist, anchetator al generației sale, fusese pînă în 1940 un anume cu circulatieă. Cititorul care deschidea în deceniul trei orice ziar sau revista mai importantă descoperea numele lui dedesubtul sau deasupra unui eseu, foileton, nuvelă, fragment de român, însemnare critică etc., deconcertînd adeseori prin multitudinea manifestărilor literare. Aderca, care ne-a lăsat o operă
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
mai desuete și mai împovărătoare ale colectivismului, îi deschid orizonturi integraționiste. Prin recursul la "instanța supremă" a intelectului, Aderca aspiră, în chip reflex, la o "protecție" luminată, "europeană", împotriva barbariei care zace în instinctualitatea masei la care apelează misticii colectivismului. Cititorul actual poate descifra în asemenea rînduri o profilaxie antitotalitara. Evreu, deci aparținînd unei nații mult încercate, Aderca avea, teoretic, două posibilități de defensivă: fie aceea de-a se solidariza strîns cu etnia să, prin urmare a accepta un colectivism proxim
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
de isterie colectivă, declanșată din senin. În realitate, chiar dacă n-a reprezentat doar o reacție la comunism, fascismul a însemnat și așa ceva. Va rămâne veșnic o enigmă de ce calcă Z. Ornea în vârful picioarelor ori de câte ori se apropie de acest subiect. Cititorul care rescrie fiecare carte Volumul cu titlul Portrete este o culegere de articole, publicate inițial, în ultimii trei-patru ani, în periodice (și în primul rând în România literară). Neobosit comentator de cărți, Z. Ornea reușește să nu fie niciodată plictisitor
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
fie...) îi preocupă, chiar dacă nu în aceeași măsură, pe potențialii candidați, pe părinții acestora, pe profesori și pe jurnaliștii de tot felul. Apropo de cei din urmă: toate ziarele (sau aproape toate) s-au străduit să-și țină la curent cititorii cu tot ce era legat de ultimul examen: număr de candidați, număr de prezentați, subiecte la unele probe, mod de desfășurare și incidente reale ori inventate, opinii ale celor implicați într-un fel sau altul etc. etc. Din păcate, unii
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
și nu o dată; își face din asta un obicei)". Caietele îi sunt foarte pe plac lui Livius Ciocârlie: "nu-i un Cioran în halat și păpuci". Acest tip de scriere "omite" evenimentul și privilegiază obsesia. Într-un jurnal obișnuit, personal, "cititorul n-are ce căuta. Devine voyeur". Interesantă e opinia că aceste Caiete continuă patetismul primului Cioran, cel care scria în română. Limba franceză produce "schimbarea la fața" - năravul, însă, rămâne același. Ciocârlie denunță ipocrizia unui Cioran care pretinde că nu
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
este: "27 mai 1964" și atât. Urmează "semnificația" : "mă întreb ce faceam în acea primăvară". Dincolo de jocurile literare, de strategiile subtile, un lucru e sigur: se poartă un dialog veritabil (deși indirect) între doi autori. La urma urmei "Cioran și cititorii lui s-au format de-a lungul vremii reciproc". Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1999, 272 pag., fără preț.
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
engleză, franceza, germană sau italiană. Se spune ca antologia este de autori și nu de traducători, dar că, totuși, s-a acordat mai mult spațiu poeților ai căror traducători sunt vorbitori nativi de repsectiva limba. Traducerile sunt o plăcere pentru cititor, poezia în sine fiind de cele mai multe ori permisiva acestui tip de exercițiu. Din păcate aceeași poezie realistă și biografistă ar fi necesitat o promptă indicare a volumului și mai ales a anului de apariție, măcar din motivul trivial că, actualmente
O antologie internatională by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17745_a_19070]
-
Andreea Deciu Editură craioveana Scrisul Românesc pare a se fi specializat în publicații franțuzești cu nume sonore, bine cunoscute din auzite cititorului român, care acum are însă prilejul să se convingă pe cont propriu de meritul reputațiilor cu pricina. Unul dintre aceste nume este Paul Valéry, din a cărui opera eseistica Marius Ghica a tradus și îngrjit volumul Eseuri aproape politice. Sînt
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
și îngrjit volumul Eseuri aproape politice. Sînt texte preluate din primul tom al ediției Oeuvres, apărut la Gallimard în 1975, la care editorul român a adăugat, în chip de prolog și epilog, două eseuri speciale, pentru că ele sînt adresate explicit cititorului român. Pentru epilog Marius Ghica a ales Renașterea libertății, bănuite a fi drept ultimele pagini scrise de Valéry și aparent scrise de el la rugămintea lui Ilarie Voronca, la vremea respectivă, adică în 1945, aflat la conducerea secției românești a
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
pare să ne frămînte tot mai mult în ultima vreme: cea a europenității. Mă tem însă că nu vom afla prea mari încurajări pentru pretențiile noastre de europenitate la Grosser, și nici măcar la Valéry, în ciuda cuvîntului sau introductiv adresat explicit cititorilor români. Paul Valéry, Eseuri aproape politice, traducere și ediție îngrijita de Marius Ghica, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1999, 302 pagini, preț nemenționat. Alfred Grosser, Occidentalii. Țările Europei și Statele Unite după război, traducere de Dragoș Stoenescu, Editura Du Style, București 1999
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
autori contemporani, cu care să-și spargă capetele exegeții, hermeneutii și tălmăcitorii mai ceva decît cu Priveghiul lui Finnegan: Luca Pitu, Șerban Foartă și Gheorghe Iova.". Ce părere aveți? Acești trei autori ar avea un efect imediat la un potențial cititor universal de azi? De ce? - Cum "imediat", cînd tălmăcirea este, ea însăși, o mediere?! Altminteri, dl Boerescu face propunerea această (de care aflu doar acum și pentru care-i mulțumesc) în (tandra) deriziune, cred, si nu fără un vag sadism față de
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
mereu, se interpun/intermediază între cutare autor și public. Ei bine, dacă fac abstracție de celelalte două cărți ale brelanului propus și mă refer numai la mine, bănui că scrierile-mi proprii n-ar prea avea nici un "efect" asupra unui "cititor universal" contemporan. În rest, poți fi intraductibil nu doar prin vernacularisme, ci și prin cosmopolitism. Idiomatismul lui Istrati e de natură, tocmai el, să-l farmece, prin pitoresc și/sau printr-un scandal lingvistic, pe cititorul francofon; în românește, -ntreg
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
nici un "efect" asupra unui "cititor universal" contemporan. În rest, poți fi intraductibil nu doar prin vernacularisme, ci și prin cosmopolitism. Idiomatismul lui Istrati e de natură, tocmai el, să-l farmece, prin pitoresc și/sau printr-un scandal lingvistic, pe cititorul francofon; în românește, -ntreg efectul exotic istratian se pierde. Tot astfel cum, tradus în turcă, Hugo, cel din Leș Orientales, nu prea mai sună alla turcă. Italienismele lui Călinescu (indimenticabil, de exemplu), pe care el le folosește că, dacă vreți
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
somnul de apoi alături, sub una și aceeași piatră. Ce-i drept, inscripția funerară a generalului o depășește cu mult pe-a vitregului fiu: Charles Baudelaire, poet, 1821-1867. De menționat, însă, și faptul că Charles primește, până astăzi, mesaje, de la cititori, de dragoste și devoțiune,- că sfinții, în biserici, ex-voto-uri). - Șaisprezece ani mai tarziu, în octombrie 1956, apărea în "Viața Românească", poezia "Bălcescu trăind", unde Bălcescu este numit "piatră... din unghi,/ Republicii Române Populare" și "început de calendare". Cum explicați acest
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Dvs. ce/cine sunteți? - În zilele când rozul este maț, matrozul, vrând-nevrând, se adumbrește, iar rozmarinul bate-n bleu-marine.... - (Ceva despre) genială "incoerenta"; cum prinde la publicul mediu pregătit? mai are timp să facă efortul de a pricepe? Ce zice cititorul modern: decât să mă forțez cu Foartă, mai bine o citesc pe Sandra Brown!... - Pe Sandra, cu căldură, o recomand, si eu, "cititorului modern" (și brownian). Cât despre mine însumi, quinquagenar și rac, e greu, cam greu, să mă mai
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
cum prinde la publicul mediu pregătit? mai are timp să facă efortul de a pricepe? Ce zice cititorul modern: decât să mă forțez cu Foartă, mai bine o citesc pe Sandra Brown!... - Pe Sandra, cu căldură, o recomand, si eu, "cititorului modern" (și brownian). Cât despre mine însumi, quinquagenar și rac, e greu, cam greu, să mă mai de-fo(a)rtez! - Critică dvs. lilterară este un soi de "hronica literaricească" în registru postmodern. Nu credeți că, pentru anumite categorii de cititori
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
cititorului modern" (și brownian). Cât despre mine însumi, quinquagenar și rac, e greu, cam greu, să mă mai de-fo(a)rtez! - Critică dvs. lilterară este un soi de "hronica literaricească" în registru postmodern. Nu credeți că, pentru anumite categorii de cititori, puteti deveni obositor? - Ei, bravos! Crez, - cum să nu crez?! - Adăugând două vorbe la ceea ce ați spus în cartea "Dublul regim (diurn/nocturn) al presei", întrebăm: Frâu Presse ne informează sau ne INFORMEAZĂ (ne face informi)? - S-o luăm metodic
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
frămînta astăzi să știe de ce (se) scrie? De cîte ori - e drept, foarte rar - vreo revista culturală a încercat să reia întrebarea, ancheta s-a dovedit un eșec. Scriitorilor, s-ar zice, intrebarea nu li se mai pare preocupantă. Iar cititorilor, nici atît. Se vede că tipul acesta de reflecție psihologică asupra actului creator și-a pierdut din interes. În orice caz, orientarea spre interior, spre motivațiile personale ale celui care scrie, a cedat locul orientării spre exterior, spre cititor, si
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
Iar cititorilor, nici atît. Se vede că tipul acesta de reflecție psihologică asupra actului creator și-a pierdut din interes. În orice caz, orientarea spre interior, spre motivațiile personale ale celui care scrie, a cedat locul orientării spre exterior, spre cititor, si nu neapărat ca individ atras de lectură, ci ca fenomen sau masă statistică. E curios, desi explicabil, dar s-au perimat atît răspunsurile de felul ("Scriu pentru mine însumi"), adică acelea, să le zicem, egotiste și orgolioase, cît și
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
acelea, să le zicem, egotiste și orgolioase, cît și cele militante și demagogic-altruiste (" Scriu pentru cei mulți" sau "Scriu fiindcă văd, fiindcă aud, fiindcă nu sînt las"). În fapt, nici unele, nici altele nu mai sînt atractive. Ideea ar fi că cititorul actual nu mai e preocupat să știe de ce scrie scriitorul. E treaba scriitorului, eventual, dar una măruntă, derizorie, care nu mai "trece ecranul", cum se spune în jargonul mass-media. Curiozitatea cititorului și-a schimbat obiectul: de la operă scriitorului la viața
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
altele nu mai sînt atractive. Ideea ar fi că cititorul actual nu mai e preocupat să știe de ce scrie scriitorul. E treaba scriitorului, eventual, dar una măruntă, derizorie, care nu mai "trece ecranul", cum se spune în jargonul mass-media. Curiozitatea cititorului și-a schimbat obiectul: de la operă scriitorului la viața lui. Scriitorul a devenit (cînd a devenit) un VIP. Așadar, un subiect de biografie, de anecdota, de cancan. De ce scrie el, iată o problemă care îl lasă indiferent pe cititor. Cîte
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
Curiozitatea cititorului și-a schimbat obiectul: de la operă scriitorului la viața lui. Scriitorul a devenit (cînd a devenit) un VIP. Așadar, un subiect de biografie, de anecdota, de cancan. De ce scrie el, iată o problemă care îl lasă indiferent pe cititor. Cîte amoruri a avut, din cîte dintre ele a făcut personaje de român și așa mai departe, iată ce vrea să știe cititorul de azi. Într-un fel, scriitorul și-a pierdut, în ochii publicului, specificul, pe care i-l
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
de biografie, de anecdota, de cancan. De ce scrie el, iată o problemă care îl lasă indiferent pe cititor. Cîte amoruri a avut, din cîte dintre ele a făcut personaje de român și așa mai departe, iată ce vrea să știe cititorul de azi. Într-un fel, scriitorul și-a pierdut, în ochii publicului, specificul, pe care i-l dădea motivația scrisului sau. A fost înecat în apă tulbure a VIP-urilor de tot felul, de la politicieni la fotbaliști, pe care nimeni
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
Luminița Marcu O fațetă mai puțin știuta a operei lui Cicero se dezvăluie în lucrarea să Cato Maior sau Despre bătrânețe, aflată acum la îndemână cititorilor prin inițiativa editurii Pol Plus. În pragul "vârstei a treia" cum se spune azi, sau în plină senectute, cum considerau latinii, la 63 de ani, cu un an înaintea morții, Cicero își depășește bătrânețea scriind despre ea. Acesta este mesajul
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
dinți rupți din gură să deschisă că o caverna a unui viitor imprevizibil". Citatul este ilustrativ și pentru expresivitatea mereu dată la maximum a frazelor lui Dan Stâncă. Prozatorul nu scrie niciodată ca să scrie. El urmărește să-i provoace pe cititori și, uneori, exasperat de absență oricărei reacții, să provoace - s-ar spune - cerul însuși. Cristian și Ruxandra sunt vizitați la un moment dat de profesorul Bălan, un faimos medic, aflat la prima lui vizită în Canada. Spre deosebire de nostalgicul Cristian și
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]