4,004 matches
-
împlinirii vârstei de 66 de ani, în martie 2015, Principesa Moștenitoare a oferit un dineu la Castelul Peleș la care au participat reprezentanți ai autorităților publice din România și din Republica Moldova, personalități ale vieții culturale, diplomatice, sportive și reprezentanți ai clerului și societății civile. Președintele României Klaus Iohannis și soția acestuia Carmen s-au aflat printre invitați, fiind primul președinte în funcție care participă la un eveniment oficial la Castelul Peleș, alături de Familia Regală. Klaus Iohannis a declarat la scurt timp
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
înlocuire ferestre clădire, instalație paratrăsnet, etc.; - lucrări de aducțiune apă potabilă curentă de la str. Costache Negri; - dotări pentru expunerea patrimoniului bisericii - Muzeul „Ep. Narcis Crețulescu". După secularizarea din 1864, biserica a rămas sub îngrijirea unui custode, iar odată cu aplicarea Legii clerului mirean a devenit biserica parohială având filiale biserica Mănăstirii "Dancu” și biserica "Sf. Dumitru Bals”. În 1951 parohia "Sf.Sava” și-a încetat activitatea care a fost reluată după evenimentele din 1989. Conform hotărârii I.P.S. Daniel , Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
fiind însoțită de trei mitropoliți greci; Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei. Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în biserica mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi. Moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iași după sfințirea acesteia la 23 aprilie 1887. Jefuită și arsă de
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
din Libia, Nubia, Canaan și Amurru. Amplasamentul reședinței la granița de est, a avut și rol militar, deoarece această zonă era expusă în continuu pericolului invaziilor din Asia Mică. Iar politic, această mutare, a redus considerabil puterea, în ascensiune, a clerului din Teba. Istoria orașului Pi-Ramses, a fost de scurtă durată, deoarece suveranii dinastiei a XXI-a, la doar un secol după moartea lui Ramses, au decis să mute capitala la Tanis. Părăsit, Pi-Ramses a rămas pradă jefuitorilor. Ce l-a
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
de confesiuni diferite, iar Biserica Catolică era extrem de intransigentă când venea vorba de acceptarea unor astfel de uniuni. În urma negocierilor acerbe dintre celedouă familii și Sf. Scaun,singura variantă acceptată a fost oficierea unei ceremonii catolice, fără nicio intervenție din partea clerului ortodox. Ileana a insistat însă să se spovedească și să primească împărtășania înainte de căsătorie, ceea ce a dat Bisericii Ortodoxe șansa de a se implica în nunta principesei. Nunta a fost un prilej de sărbătoare pentru țară; au sosit invitați din
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
studieze sperând că el să devină episcop de Luçon. Acesta însă a devenit călugăr, deoarece nu își dorea să devină episcop. Astfel, a fost nevoie ca Armând să iși curme ambițiile legate de o carieră militară și să se alăture clerului. În 1606 regele Henric al IV-lea îl nominalizează pe Richelieu să devină episcop de Luçon. Richelieu fiind un copil slab, bolnăvicios, Episcopia era convinsă că după terminarea studiilor teologice, acesta nu ar fi în stare să preia dioceza din
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
a devenit cardinal, "Père Iosif" numit și "eminenta cenușie" (din cauza culorii gri a robei lui) a ajuns omul lui de încredere, aducând pe cale diplomatică servicii importante statului. La adunarea generală din 1614, la care a luat parte ca reprezentant al Clerului din "Poitou", Richelieu a impresionat adunarea printr-un discurs briliant. Maria de Medici, în calitate de regenta (fiind mama regelui Ludovic XIII-lea care era încă minor), îl aduce la curtea regală pe Richelieu în 1616. În același an el devine secretar
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
sau "L'imposteur". Însă de îndată ce regele a plecat de la Paris pentru un tur, Lamoignon și arhiepiscopii au interzis piesă (regele a impus în final respect pentru această lucrare puțini ani mai tarziu, când a câșigat mai multă putere absolută asupra clerului). Molière acum bolnav, isi reduce producția. "Le Sicilien, ou l'Amour peintre" a fost scrisă pentru festivitățile de la castelul din Saint-Germain, si a fost urmată în 1668 de un foarte elegant "Amphitryon", inspirat evident de versiunea lui Plautus, însă cu
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
e fermentat, dar gradul de fermentare n-a fost niciodată o cauză de discuție. Începând cu conciliul tridentin, ritul latin a pus o nouă problemă: credincioșii nu mai aveau dreptul de a se cumineca din potir, acesta fiind rezervat doar clerului. După conciliul Vatican II, se permite din nou împărtășirea sub ambele elemente, dar nu e o obligație. Dacă pâinea liturgică nu mai pune probleme la nivel interconfesional, o problemă acută la nivel ecumenic e lipsa de obligativitate de cuminecare a
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
slujirea sa, în semn de pocăință. El s-a stabilit apoi la Mănăstirea Sinaia. În ședința sa din 10 ianuarie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a acceptat demisia Patriarhului Teoctist. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dând
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
1776 a interzis tortura. A îmbunătățit situația țăranilor, în special cea a iobagilor, deschizând drumul spre desființarea iobăgiei, măsură adoptată în timpul domniei fiului ei, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790). Maria Terezia a înlăturat scutirea de impozit a nobilimii și clerului, impunând totodată limitarea puterilor acestor categorii. În 1774 a promovat reforma școlară ("Ratio educationis"), punând bazele învățământului secularizat (de stat) pe tot cuprinsul monarhiei Habsburgice. A înlăturat astfel monopolul bisericesc în domeniul educației. Sistemul de recrutare în armată a fost
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
de Orléans. În 867, sub domnia tatălui său, este încoronat rege al Aquitaniei. Când în anul 875 tatăl său a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman, a plecat să apere Italia și l-a lăsat pe Ludovic regent sub tutela clerului și ai foștilor săi miniștri. La moartea tatălui său, aceștia îl silesc pe Ludovic le recunoască dreptul de a numi primii pe rege și îl încoronează cu condiția să le respecte privilegiile. În această situație Ludovic nu a avut prea
Ludovic al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/298993_a_300322]
-
trebuia să îi caracterizeze și pe conducătorii laici. După aceasta, în Imperiul German, papii au pretins controlul asupra monarhilor și s-au opus numirii clericilor de către rege. Henric al III-lea a sprijinit reformatorii în lupta lot împotriva căsătoriilor membrilor clerului și a simoniei. A reușit, în ciudă opoziției puternicilor aristocrați romani, să impună alegerea mai multor papi care favorizau reforma, cum au fost Papa Clement al II-lea și Papa Leon al IX-lea. Aceste victorii au dăunat însă Sfântului
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
un descendent al lui Filip de Suabia, regele spaniol Alfonso X de Castilia, a fost ales împărat. Nu a putut obține recunoașterea, la fel ca și rivalul sau englez la tron, Richard, conte de Cornwall. În vidul de putere creat , clerul local și prinții au putut să își extindă influența. Un grup de prinți-Kurfursten, s-a ridicat treptat și a cerut privilegiul de a alege regele. După moartea lui Richard de Cornwall , la 1 octombrie 1273 a fost ales ca împărat
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
influență,s-a stârnit un scandal, ce încuraja violență reformatoare a predicatorilor populari și răspândirea curentelor eretice. Neputință împăratului de a lua măsuri a lăsat mâna liberă principilor de a acționa după bună lor cuviință pe propriile teritorii pentru reformarea clerului și instituției ecleziastice. Mișcarea de colonizare în teritoriile slave a fost abandonată, abandonandu-și conaționalii în față contraofensivei polono-lituaniene de după 1386. Înfrângerile Cavalerilor Teutoni de la Grunwald-Tanneberg în 1410 și Marienburg în 1422, încheiate cu umilitoarea pace de la Torun în 1466
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a deținut funcția papală în perioada 12 mai 254 - 2 august 257. Succesorul lui Lucius I a fost un membru al familiei „gens Julia”. După o vacanță de aproape 70 de zile clerul și poporul creștin din Roma l-a ales pe acest roman, Ștefan. Personaj de o anumită importanță (dată fiind importanța sedului roman) este cunoscut mai ales pentru contrastele pe care le-a avut cu Sfântul Ciprian, episcop important din Cartagina
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
Vaticanul a mizat pe dialogul diplomatic, sperând ca astfel se vor crea facilități practice pentru o viață religioasă catolică și pentru normalizarea activității pastorale. După ce Vaticanul a renunțat la excomunicarea comuniștilor și a simpatizanților lor (inclusiv a celor din rândurile clerului !), „martirii” supravietuițori au devenit personaje stingheritoare pentru noua politică papală. Ca exemplu semnificativ pentru această evoluție, menționăm cazul Schubert, care, la sfârșitul anilor '60, primește un pașaport de plecare definitivă din România. PS Joseph Schubert, după o lungă detențiune, este
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
nu s-a putut tipări această carte. A fost ascunsă împreună cu alte cărți ale episcopului Ioan Duma și păstrată de diferite persoane de încredere, fiind tipărită abia în anul 2003 . În perioada de după preluarea puterii de către regimul comunist (1948), problema clerului a devenit foarte stringentă atât pentru Dieceza de Iași, ca de altfel pentru întreaga Biserică Catolică din România. De aceea, unii episcopi au propus ca unii din tinerii vrednici de taina Preoției să fie consacrați în clandestinitate ca episcopi, beneficiind
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
Lugojului, protopopul Gheorghe Petrovici din Belinț și preotul Petru Popovici din Bocșa îi prezintă o petiție împăratului Francisc I, în numele tuturor românilor din Banatul-Timișan prin care susțineau drepturile românilor și stăruie pentru cultura națională românească, izgonită prin stăpânirea excluzivă a clerului sârb patronat de Mitropolia de la Carloviț, argumentând vechimea elementului românesc prin vechimea elementului romanic și susținea numirea unui director român peste școlile românești din Banat în locul răposatului director Dimitrie Ștefanovici. Ei cer să se numească: Petiția a fost probabil înmânată
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
Pius al IX-lea care proclama infailibitatea pontificală. Această mișcare a primit susținerea lui Edgar Quinet, a lui Victor Hugo și a lui Claude Louis Michelet, secretarul Societății filosofice din Berlin. Ca o anecdotă, ura sa față de papă și față de cler era ilustrată de numele pe care Garibaldi l-a dat măgarului său, "Pionono", și de faptul că vorbea despre papă folosind expresia „un metru cub de bălegar”. Puterea fascistă a încercat încă de la marșul asupra Romei să se folosească de
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
la hotărâri luate în prealabil, polarizare între hotărârile luate și aplicarea lor concretă, suprimarea autorității Consiliului Eparhial și a Permanenței Consiliului Eparhial, încercarea unor persoane de la Centrul Eparhial de a pune în contradicție episcopul vicar cu chiriarhul locului derutând astfel clerul, credincioșii și opinia publică”. Decizia a fost adoptată după ce episcopul vicar Paisie Lugojanul fusese implicat în lunile martie și aprilie într-un conflict cauzat de vânzarea unui imobil fără acordul Parohiei Sf. Ilie-Fabric, drept pentru care a decis scoaterea la
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
slăbiciune a sa i-a procurat un renume nefavorabil - bine-nțeles: fals și exagerat - dar despre care a rămas ecou în Liber Pontificalis. Într-adevăr, în această cronică pontificală, Liberiu este prezentat direct ca un eretic și înverșunat persecutor al clerului catolic-ortodox. Adevărata istorie însă, dacă nu poate scuza complet atitudinea sa, a redimensionat (aducând la juste proporții) personalitatea și lucrarea sa, punându-le în lumină bună. La scurt timp după alegere a primit câteva scrisori de la episcopii orientali, care-l
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
probabil, mai ales dacă se ia în considerație că au existat cazuri asemănătoare cum ar fi cel al Sf. Iustin - filosof și apologet - venit din Orient la Roma (100 - 165). Celelalte afirmații din Liber Pontificalis sunt că a reorganizat ierarhic clerul, că a fost înmormântat alături de Sf. Petru, dar acestea nu au valoare istorică. În decursul pontificatului lui Papa Hygin, au apărut la Roma gnosticii de origine orientală Valentin și Chedron, care au cauzat apariția unor curente creștine eretice. Erezia numită
Papa Hygin () [Corola-website/Science/303751_a_305080]
-
Se căsătorește la 3 februarie 1547 în Catedrala Adormirii Maicii Domnului cu Anastasia Romanova, fiică de boieri ai unei familii de viță veche. Formează un sfat de tip nou, "Izbrannaia Rada" (Consiliu ales), alcătuit din membri ai nobilimii și ai clerului. Adunarea este dominată de doi oameni: Mitropolitul Macarie, cultivat, autorul multor cărți de evlavie și de istorie, și părintele Silvestru, predicatorul iluminat. În 1552 el a învins Hanatul Kazanului, armatele căruia au devastat nord-estul Rusiei în mod repetat și a
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
judelui, Ioan Gălan este primul preot din familia Gălăneștilor, cea mai importantă familie din sat în secolul al XVIII-lea. El este amintit în conscripția realizată în 1733 la ordinul comisiei instituite de împăratul Carol VI pentru cercetarea cauzei plângerilor clerului și locuitorilor români. În Leșu sunt menționați doi preoți, Ioan Gălan și George Mâț, cu averile lor personale și cu averea bisericească (fânațe de cinci care de fân). Conscripția din 1733 oferă date prețioase despre statutul preoților, care au fost
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]