27,125 matches
-
de dureros pentru acele sévîrșite. Eu, dragii mei, consider cé nu mai am nimic de spus și, ca secretar al organizației de partid, trebuie sé vé spun cé Îmi este rușine. Foarte rușine. În timp ce Ivan Kirilovici rostea aceste cuvinte, În colțul de lîngé sobé din clubul sétesc scaunul scîrții și Nicolai Arsenievici Înțepeni Într-o poziție incomodé. Pe tot parcursul discuției, Nicolai Arsenievici se simți oarecum atins de cuvintele ba alunecoase, ba aspre, pe care le auzea. Neliniștea lui Nicolai Arsenievici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
dupé sélcii, bîrnîi o mașiné și-n ea s-au vézut o grémadé de steaguri, boxe și microfoane și un balon care flutură, legat cu ață de oglindé. Încetișor, sélciile au Început sé rémîné În urmé și foarte repede, dincolo de colț, nu s-au mai vézut nici steagurile pe care paznicul Vanea le-a pus cu scară pe acoperiș și nici inscripția de la intrarea școlii, roșie, de sticlé. Ieșind din curtea școlii, alaiul a luat-o În jos, pe lîngé cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
beci. CÎnd a ieșit de acolo, Alexandr Timofeevici ducea cu el o cané roșie cu vin din care sorbi cîteva gîturi, ca sé nu se verse și pe care o așezé lîngé un télgerel cu sléniné téiaté și brînzé, pe colțul mesei În verandé. Maria Ivanovna lipsea cu desévîrșire de-acasé. Așadar, pédurea face oxigen. Dar féré oxigen nu existé viațé. Céci ce-ar fi viața féré oxigen? În primul rînd, n-am mai putea sé facem niciodaté focul și nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mînecé cu ștergare Îl duceau pe Șasa pe umeri și toaté școală mergea din urmă lor. Romă Bohanțov și Gurskii duceau o coroané cu panglicé neagré, pe care scria cu alb. Nadejda Petrovna ținea o fotografie cu Șasa legaté la colț cu negru și-i pérea réu cé i-a pus nesatisfécétor la purtare și vroia sé-i puné exemplar, dar nu mai avea cui, céci Șasa nu a Întîrziat din cauza lui, ci din cauza autobuzlui, care Întîrzia tot timpul. Dar mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de prea multe ori. De cele mai multe ori, Șasa Își pierdea banii și niciodaté nu-și amintea unde. Oricum, nu i-ar mai fi gésit. În afaré de astă, mai erau și doi béieți mai mari care Îl așteptau cîteodaté la colțul școlii și-i spuneau sé le dea 20 de copeici. Dar odaté a gésit și el o rublé Înghețaté pe zépadé și a bégat-o În buzunar. Se putea gési, așa cum a gésit cineva și 62 de ruble, Într-o batisté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Abia aștepta sé ajungé acasé, ca sé se puné pe treabé. Pe urmé trebuie sé plece-n tabéré și cine stie dacé mai are timp. Parcé vede cé nu ajunge sé-l mai facé. VÎntul Îi ridicase pérul și-i duse colțurile cravatei peste umér. Înéuntru se ridicase praful și Începuse sé miroase a benziné. Afaré Însé aerul era curat și bétea vîntul, si mirosea plécut. Instructoare de pionieri. Al doilea front ucrainean. Biscuiți. Inscripție. Clarificau. Cea mai celebtré tabéré „internaționalé” de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
obținute ca ambasador în Cehoslovacia și Republica Cehă nu ar fi fost posibile fără munca depusă, în echipă, de colaboratorii săi diplomații Nicolae Vulpașin, Gheorghe Dinică, regretatul Ghiță Ștefan, Mihai Dinucu, Nicolae Hangan, Vasilica Sarca, Dumitru Badea, Dorian Prisăcaru. GHEORGHE COLȚ Născut la 23 iunie 1930, în comuna Prejmer/Lunca Câlnicului, Județul Brașov. Căsătorit, are un fiu. De profesie inginer energetician, diplomat de carieră; doctor inginer cu absolvire în anul 1964. Limbi străine: rusa, engleza și germana. Studii Absolvent al școlii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
27 Mircea Andrei 33 Ion M. Anghel 38 Dumitru Aninoiu 48 Coriolan Atanasiu 58 Gheorghe I. Badrus 62 Ioan Bar 66 Nicolae Blejan 73 Alexandru Bogorodița 82 Ion Brad 90 Romulus-Ioan Budura 92 Marin Buhoară 95 Ioan Ciubotaru 103 Gheorghe Colț 108 Vasile Dan 112 Ion Diaconu 115 Marcel Dinu 121 Ion Dorobanțu 126 Eminescu Dragomir 129 Nicolae Ecobescu 132 Constantin Ene 140 Ion Floroiu 144 Constantin Gârbea 155 Mircea Geoană 161 Constantin Ghirdă 164 Vasile Gliga 166 Radu Homescu 170
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de dosar și de temperament; în perpetuu război, necruțîndu-se nici pe sine, nici pe alții"), am tot încercat să nu mă uit pe monitor. Nu m-am obișnuit cu imaginea mea "57": arcul sprîncenelor mai lăsat, cearcănele viorii, cutele din colțul gurii, pe care degeaba le tot apăs, cu o lingură bine răcită leac de la bunica Leonora nu trec, oricît le-aș apăsa. Femeia asta de 57 de ani mi-a intrat pe furiș în existență și-n texistență. Mă detașez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Înregistrez cu o înțepătură de inimă vestea că s-a dus și Tom. Cordule corduțule, nu mă da de sminteală! S-a dus amărît de atacurile ad personam; s-a dus mîhnit de spectacolul denigrării prietenului Nichita: gloriile comuniste, la colț de literatură! Pentru scriitorul român, calamitatea e invidia. Invidia falsifică harta valorilor. La ce ne pricepem mai bine decît la "revizuiri"? După eveniment '89, am citit/auzit că Goga e lichea și Călinescu tinichea, Nae Ionescu un plagiator, Noica "o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-a prins-o. Și da, un dialog ar clarifica multe. Nu poți schimba trecutul, dar poți schimba ce se gîndește despre trecut. Mă las dusă spre mașina reporterei, un Tico galben ca o ciupercă. O dirijez spre strada "Trompeta", colț cu "Fulger". Fuge de rupe "Eternitatea"-n roți. Strada pe care stau e rămasă din altă vreme a Iașului (îmi asum eroarea asta gramaticală, dacă este eroare: Iașul, la singular, singularizat, cum a scris și buna mea prietenă, Magda U
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a îmbătrîni. Grădina participă imperfect la starea mea, e oarbă pentru mine. O citesc naiv-poetic, știu. Dar a fost și este rețeta mea: înfrunzită-golașă, înmugurită-destomnată, falnic stufoasă-veștedă, pașnică-temperamentală. De luat în doze egale, pe nemîncate, cu roșu de asfințit, cu colț de lună, la miez de noapte ori la primul vîrf de rază de soare. Compresă pe pleoape, cînd privirea tinde să devină fixă. În spațiul ăsta, plin de prezența lui, legată fedeleș de mîini și de picioare cu spirala unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în gol dincoace, în gol". Așadar, înapoi la masa de scris, Iordana! Nu te gîndi la fărărostul muncii tale. Și-n nici un caz să nu te vezi ca "scriitorinc"*: un amărît de animal neadaptat, pe cale de dispariție, fără coadă, fără colți și fără gheare, guițînd, urlînd disperat prin "pădurea narativă". Repetă-ți că nu literatura e în criză, ci cei care o percep în criză. Poate că asta-i și cartea ta ultimă: cartea-moartea. Oricum, s-o scrii ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe gard, în felul special al mîrtanilor porniți în crailîcuri. Nu, n-o să caut poze de familie. Asta, altădată. Nu în faza depresiv-melancolică. Nu în faza mimosa sensitiva. Cu Șichy o să am nevoie de faza pamflet. "Ia-ți inima-n colți". Așa m-a sfătuit Tano. Sper să fi avut instinct bun cînd am acceptat interviul. Mai sper ca Șichy să mă contrazică. E datoria ei să mă șicaneze. Și știu pe ce trebuie să apăs. În nici un caz pe condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
douășunu" pe necomestibilele stiksuri ceaușiste, trăsnind a bicarbonat), trec și prin sărăcia capitalistă. Am să prepar niște de-ale mele, după rețetele infailibile ale preotesei Leonora și n-o să mă mai refuze. Uite c-a ajuns. Tano îi ține în colți marginea fustei, ca pe ceva viu. Șichy i-a adus un pachet de hrană canină, fără să știe că n-o agreează: "Io chestii d-astea nu consum; metabolismului meu nu-i priește", deși ca să n-o supere pe Miss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-și termine treaba, îi sare-n față ca Mișu Negrițoiu și-i spulberă truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă iarăși în turbare să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n clipa următoare o ia de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mondrian?), nu mi-a plăcut. Cît orgoliu țîșnește din gîtul încordat de lup alb, singuratic. Din umerii încordați. Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de orice natură s-ar dovedi ele. Îi șade scris pe frunte. Și, neașteptat, în colțul de jos: mărul tăiat în două de o sabie șogun nu-i decît țeasta mea. Alt autoportret, hieratic, da, mi-a plăcut. Parcă-i născut în dimineața întîi a lumii Rusalin. N-are conștiința vremelniciei. Asta vine mai spre seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de dorul-dor. Știe că i s-a hotărît jertfa, dar nu dă înapoi. Lui Dumnezeu i se face milă de viețuca ei și-i trimite, din sihle întunecate, un lup, s-o întoarcă din cale. Ca lup? Numai gîtlej și colți. "Nu, Mărie. Nu te teme, se aude vocea zugravului, lupul e sfios ca un miel". Dumnezeu mai face o încercare, s-o ocrotească: dezlănțuie din sita de sus o ploaie grozavă. Umflă apele, le revarsă din matcă. Nu, o cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ni-a fost tare dor de Măria-Ta, îi spune eruditul meu de cîine, ca din cronică. Îl mîngîie pe fruntea socratică, dar rămîne supărată: Mă simt ca un cîine, Tano. Ca un cîine. E supărată că plopul crescut în colțul blocului s-a uscat și a căzut din picioare, cum mor copacii. N-am fost acolo, dar pîrîitul lemnos al căderii îl pot auzi. Îl vedea în fel și chip. E și termometru al stărilor personajelor ei. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ciocnit-o într-o piatră rebelă, făcînd cîțiva pași pe alee. Mi se înfundă pantofii în frunze. "Potcoave de frunze", spune Poetul. Dorin Tudoran. "Potcoave de catifea", îi răspunde o poetă (care se cam ignoră), Ștefania Oproescu. Tano își vîră colții într-o gutuie. Are expresia lui Mișu Negrițoiu cînd mestecă un smoc de iarbă. Spor la ce-ți priește, Tănucă. Ironizează-mă, blamează-mă, fă orice, Iordanco. Io tot am să mor cu botul pe pragul de-acasă. E dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
invazia de Sultana Napolitana, imediat după Marea Revoluție din Octombrie, pardon, din Decembrie. Prima, comunistă. Ultima, capitalistă. "Ia te uită ce de investuri!" Am luat-o înapoi, să înregistrăm bloom-ul. Într-o pricăjită de casă se lăfăia coșcogea "Grand Orient", colț cu "Midel Est", în ortografia firmei. Societatea "Ierusalim import-export" înghesuise trei filiale într-o cocioabă. Majdolin vindea orez, ca și Murad. În aceeași curticică, uniți în fapte, vindea orez și Mohamed, și Mahmud. Ralco vindea, fireștemente, orez, gard în gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dormi: în liniște ori ba. Îmi trag bereta pe-o parte. Mă analizează din poziția prea-drept, prea-dreaptă. Nu mă simt prea grozav cînd îmi aranjează/ corijează din ochi maxilarul. Cînd brațul întins înainte încearcă să-mi șteargă o cută din colțul gurii. N-o poate șterge. Mai bine crăp decît să mă victimizez ori să mă las compătimită de Rusalin: Puțin îmi pasă de compasiunea față de ridurile mele. Și nu mă mai picta atîta. Asta am venit să-ți cer. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o să stăm de vorbă între patru ochi ("Mă rog, trei": se vrea cu umor la capitolul boală) și numai cu cele lăsate esențial de Dumnezeu pe masă. E definitiv vegetarian. "Mortăciuni nu mănînc. Nu-i agreez nici pe porci". Din colțul celălalt al livingului, unde mestecă într-o oală albă, strigă să deschid cutia de pe măsuță. Găsesc un fel de brățară din plexiglas. O întorc pe toate fețele. Ce-i asta? Uituco. E... E curelușa mea de ceas, ruptă. De la minusculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
previzibil: "Creiațîia din URSS e in-su-fi-cient popularizată în "Iașul nou"". Scarlat Carp s-a orientat altfel: s-a despărțit de comunismul sovietic și a trecut la neaoșism, în timp ce Vova Mistrie mai aniversa în octiabrî. Lui, steaua de pe Kremlin în cinci colți îi arăta "o singură cale, nu două". Dogmatismul kominternist nu se vindecă lesne. "Gata cu soldățelul Tiorkin", nu l-a mai răbdat, pe cale de consecință, Carp, după ce Stalin a fost scos din mausoleu (1961, vă rog!), iar Mișa Novikov încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sovietic intrat peste ei. Institutul nu era decît o tablă de șah cu piese vii, pe 64 de pătrate. Turele (șefii de sector aleși dintre supușii mediocri, dar fideli) constituiau forța lui Mistrie. Pionii (prostimea de sacrificiu) erau băgați la "colțul roșu", un fel de gazetă de perete unde poetul își afișa poemele cu rime boante. Topîrceanu ar fi spus că sînt potrivite ca Eufrat cu castraveți. Nu erau întrecute decît de discursul optimist-insuflant din editoriale. Maître scria în toată forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]