9,252 matches
-
folosea frecvent. Alegea din mulțime un bărbat care i se părea mai plin de el și-l punea să aleagă o carte dintr-un pachet Întreg de cincizeci și două, carte care era mereu regele de treflă, una dintre cărțile colorate care reprezentau Nați. Apoi Îi cerea să mai aleagă o carte care era Întotdeauna doiul de caro. În continuare, Îi spunea să ascundă acea carte, la spate, În turban, În pantof, unde voia el. Seraphineas strecura doiul de caro Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și să-i ducă spre alte destinații. O oră mai târziu, se afla alături de echipa de filmare În fața unei statui a lui Buddha din aur masiv, amplasată Într-un separeu din pagoda Mahamuni. Era luminat cu tuburi fluorescente și lumini colorate care-l făceau să semene cu un cazinou din Coney Island. Dumnezeule, un monument de aproape patru metri făcut din aur. Ochii lui Buddha păreau să-i privească fix pe adoratorii lui. Mai mult de o sută de oameni stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și prea multe panorame care văzute pe viu probabil Îți tăiau respirația, dar Înregistrate păreau plate, unidimensionale. Scenele mai bine filmate, puține la număr, conțineau subiectele universale ale albumelor care se țin pe măsuța de cafea: localnici În costume populare colorate, canale Întortocheate, alei pline de fum. Și femeile acelea cu legăturile de ace de pin atașate de spinare cu sfori În formă de cruce, femei pe care el și Marlena le văzuseră la ieșirea din Lijiang. Cum se numea tribul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ciudat. În pauza de prânz am aprins televizorul și am aflat ce se întâmplase. Toți mi-au spus să mă duc la Spitalul Hiro-o. Nasul îmi curgea din ce în ce mai tare. Nu se oprea. În drum spre spital, diverse lucruri le vedeam colorate în maro închis. Mi-am luat un concediu de aproape o lună. Am stat doar o noapte la spital. Mi-au spus că, după ce starea mea va deveni stabilă, mă vor externa. Dar, când am ajuns acasă, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am fost întrebat des: «Ce fel de miros era?», iar eu încercam să-l descriu. Am vorbit despre acest lucru și cu alte victime din spital, iar ei au spus că seamăna cu mirosul pe care îl emană un creion colorat topit. Nu mirosea atât de rău și nici nu era chiar atât de înțepător. Mirosul te izbea. Nu aș putea spune că era chiar neplăcut, dar eu n-am putut suporta să stau acolo în mirosul ăla. — Cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
astfel pentru totdeauna păcatul, al cărui secret l-a dus cu el în moarte. Un trup cândva cu pielea fină, brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
față presiunii. De aceea acest gardian bătrân, slăbit, adormit, prea înțelegător, ușor de înșelat și de corupt, e întărit de societate cu alți gardieni, artificiali și duri, roboți neînțelegători și incoruptibili: Educația, Morala, Familia, Religia, Legea și alte instituții onorabile, colorate și aromate sintetic. Și apoi, tot în numele lor, fiecare membru al societății consideră de datoria lui și altă treabă nu are decât să-ți taie frânghia de care benevol te bălăngăni, să-ți facă curățări intestinale prin clisme, să-ți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa goale pulpele și brațele obeze, neuniform arse de soare, traversa cât putea mai grațios scena, agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept, pe care se putea desluși urma nedecolorată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
boul ăla și ne turna la partid, vedeam noi pe dracu, mai ales eu! Ia, adu paharele alea și să continuăm partea a doua a ședinței! Ne-am ridicat din bănci și cu câte un pahar din alea de plastic colorate, de peste un sfert de chil, așteptam la rând la damigeană. în scurtă vreme atmosfera era așa de plăcută, de parcă eram în familie. La un moment dat, directorul, bine dispus, mă întreabă: - Știi să cânți? Eu aveam voce și chiar cântasem
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de imaginație, care pentru unii ar fi foarte dificil, recunosc, și i- ar putea lăsa cu multe dureri de cap, ehei. Exercițiul ar avea ca temă: „Cum ar fi viața politică românească, dacă Traian Băsescu ar dispărea, așa deodată, din coloratul peisaj politic românesc. Cei trei amintiți mai sus, jură că nu e chiar o fantezie și ei vor face ca ziua aceea să vină mult mai devreme, ca sorocul din 2014 să se împlinească urgent. În cazul acesta, cine mi-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Amicii erau, unii, de cea mai proastă calitate. Fete cu vorbe greoaie și gesturi la fel. Schimbau între ele zilnic cele câteva rochii și cei câțiva ciorapi pe care-i aveau. E ridicol să vezi aceeași bluză roșie cu panglicuțe colorate, ornamentate pretențios, apărând în fiecare zi pe alt trup. Mă indignam când vedeam că Irina lasă să i se schimbe hainele în felul acesta. "Dacă mi le iau ele, ce vrei să fac!" Băieții se îmbătau, glumeau grosolan și țineau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
indiferența după unul din instinctele mele ciudate de a-mi fi brusc indiferent un fapt pentru care lucrasem, la care visasem ani de zile, de a mă persecuta brusc, în miezul unor gânduri, pe care le crezusem primordiale, o prăjitură colorată pe care n-o puteam s-o alung din minte cu cât mă încăpățînam mai mult s-o uit, conștient în același timp că mă amuz, neputînd-o s-o alung. Și totuși, continuam cu persecuția spre Irina, pe care mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
n-a mai venit. l octombrie. Uneori era drăguță Irina, ca atunci înainte de plecarea mea, la masa din parcul Carol, cu Niki Mihail împreună. Lacul, negru și moale, tremura sub vreo lopată singuratecă, iar în spate muzica restaurantului, cu lumea colorată, cu o scenă ridicolă pe care dansau femei urâte. În fund, în clădire, dansuri moderne pe lângă care trecusem mai înainte. Când mi-am adus aminte că și Irina are obiceiul să danseze... undeva, cu alții (eu n-am văzut-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
umilitoare, căci e mai presus de puterile mândriei ei ca să tacă, și astfel, la sfârșit, mândria se transformă într-un sentiment exact contrar, în umilință. La Ioana sentimentele contrare se urmează foarte obișnuit. Persoană făcută numai din contraste, totdeauna bine colorate. La un loc egoism meschin și apoi generozitatea cea mai neprevăzătoare. Mîn-dria i se poate numi pe rând dragoste excesivă sau despotism și mă face să am gânduri dornice de eliberare, dar sunt incapabil de a pleca. Uneori îl luăm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe care o face liberalismului, mai ales în cele două volume ale Portugaliei Contemporane, găsește un extraordinar ecou. Edițiile se epuizează în timp record. Oliveira Martins scrie inspirat, cu un neîntrecut talent literar, prezentând istoria patriei sale în tablouri dramatice, colorate, pregnante. Regii sunt zugrăviți în câteva fraze incisive, politica lor e rezumată în formule lapidare, pe care cititorul le memorizează cu deliciu, pentru că într-adevăr proza lui Oliveira Martins e fermecată și cărțile lui exercită o influență magică. Are o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în atâtea conferințe, lecții universitare sau cuvântări politice - este înghețată, că emoția nu răzbate nicăieri sub perioadele acelea masive, bine echilibrate, care se leagă una de alta într-un ritm arhitectonic, suprapunîndu-se, traversîndu-se, înlănțuindu-se. Proza lui e - dacă nu colorată sau electrizată de emoție, ca a atâtor maeștri ai Verbului - caldă de îndelunga familiaritate cu gândul. Nu scria decât despre lucrurile asupra cărora meditase mult și cu aplecare. "Eu eram un băiat cu o idee serioasă", își amintea de conferința
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un tren viu care era fericit dar, într-o zi, copilul care avea jucăria-tren, da, i-a spus lui acel tren viu că are o mulțime de treburi astăzi: să ducă cutia cu zahăr în bucătărie la buni și pixurile colorate înapoi în birou la tati, să plimbe jucăriile mai mici pe muntele care era făcut dintr-o grămadă mare de plapume și pături și cearșafuri ca și cum ar fi fost chiar zăpada din vârful unui munte adevărat. Și copilul i-a
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
gustat. Era ca un joc cu indiciu, bomboanele indicau / arătau spre alte bomboane și a găsit chiar și în copaciii fructiferi bomboane în loc de fructe. Iar peste un râu din suc dulce, a găsit un pod care parcă era din cristal colorat, dar era făcut din acadele. Din materia din care se fac acadelele. Și copilul pe unde trecea, gusta din fiecare pietricică de pe drum și din fiecare copac și a mâncat podul în întregime pentru că i-a plăcut mult. A mâncat
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nu stăteau, așa că au înțepat ușor mingile ca să stea țepii. Asta ca să-i facă frumoși pe acei arici chei care de fapt erau mingi, dar aceștia s-au cam dezumflat puțin. Cum erau mingi mai mari și mai mici, colorate, au zis că unul e mama, unul e tata, și unii sunt copiii. Da. Și au găsit copiii mingile sparte, din cauza țepilor de la cactuși. Și au crezut că, cactușii sunt vinovați de toată tărășenia asta, n-au știut că aricii
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
voiau să-și aducă aminte de Crăciun și în mijlocul verii, se duceau la mormântul acelui băiețel care a ajuns bătrân și îi aprindeau artificii sau ghirlande de beculețe electrice, așa că noaptea era acolo frumos și se vedeau din oraș luminițe colorate. 5 ani și 6 luni Cine a inventat praful? La ce e bun praful sau alte lucruri? - Tati, vreau să te întreb ceva. - Întreabă-mă, Drăgoșel. - Așa-i că ai spus că toate care sunt pe lumea asta, sunt făcute
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
că poate să aibă ce vrea el dar să și-l facă singur, să muncească. Ciocolată îi dădeau destulă, dar să-și construiască singur cum putea el. Și atunci și-a făcut o casă din dulciuri. Geamurile erau din acadele colorate. Ușa era dintr-un biscuit mai tare și ceva mai mare. Da, și-a făcut o căsuță din turtă dulce singur, pentru noapte, numai cu un pat și ceva de mâncat acolo, niște dulciuri, da, așa, și după aceea dimineața
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
fulgere și tunete s-a abătut asupra satului. Iar, când a venit dimineața, tot satul era gri! Chiar și ce era în interiorul caselor... De exemplu, chiar și jucăriile jucăriilor erau gri, copacii, plantele, animalele de jucarie, chiar și florile viu colorate din jurul caselor - erau acum gri!... Toate culorile au dispărut și au fost înlocuite de un GRI! 2. A doua zi după furtună, toate jucăriile s-au adunat în piața de jucărie. Dar mai întâi au încercat să facă curățenie, credeau
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Și toți au zis: „Da“. „El trebuie să fie vinovat, deși e și el de jucărie...“ 3. Jucăriile s-au gândit că pot să-i dea ceva Vrăjitorului în schimbul culorilor. Dar ce să-i dea?... Nimic nu mai era colorat, deci nimic nu mai era frumos!... Chiar și cadourile aduse de Moș Crăciun cu sania de jucărie, nu mai aveau nici un sens pentru că nu erau colorate. Fiecare sat de jucărie avea un Moș de jucărie. Dar cel din satul acesta
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]