4,204 matches
-
teatru) și monumentalele sinteze care vor fi fiind scrise în timpul fizic al consumării noastre critice și publicistice. Aștept noua viziune critică a celor scârbiți de impresionismul foiletoniștilor, mă gândesc, deja, cu delicii la noile grile conceptuale propuse și impuse de comentatorii, deocamdată, transparenți. Și mai aștept un lucru, unul singur. Să-mi arate cineva cu sublinieri pe text că, în urma acestei combustii publicistice și editoriale, scrisul meu a decăzut. Că scriu, în momentul de față, mai prost, mai fad, mai neinspirat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
unora și altora veni și vara și rămăsei cam În urmă cu gândurile și comentariile. Dar astăzi m am hotărât să pun iar mâna pe pix și să ajung la zi cu „viața politică românească” cum frumos se exprima un comentator acum la radio. Și pentru ca să intrăm În ritm, am să Încerc să „comentez” pe scurt aproximativ tot ce am crezut eu de cuviință că ar mai fi de reținut până la Începutul lui iulie. La un momenta dat, la radio : Întrebare
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și o va acapara într-un lanț de constrângeri care sunt toate rezultatul traficului, al operațiilor intermediare. Pe planul spiritului, au existat intermediari timizi, începând cu epocile de decadență, mai ales cu elenismul. Față de creator, apar producătorii anecși de cultură: comentatorii și interpreții; primii, legați încă de actul creator, dar parazitând în jurul lui; ceilalți, producători de circuite secundare, minore, pretențioase și sentențioase. Și, în sfârșit, exemplarul ultim al decadenței zilelor noastre: prezentatorul. El nu face nimic altceva decât să-i prezinte
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
adică o dimensiune în care nu numai omul măsoară lumea, ci și invers. Vin apoi, la un mare pas înapoi, cei care nu pot crea, dar se mărginesc să observe și să închege laolaltă rezultatele observației. Aici vin cercetătorii și comentatorii: între care istoricii de anvergură, cei care disting spiritul epocilor, și nu doar indivizii distincți și indistincți ai unei scurte perioade. Vine apoi specia subalternă a interpreților, unde intră criticii de tot felul, monografiștii și specialiștii, adică măsurile mici ale
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Francisco, pe care l-a fondat în 1990. Este profesor universitar la Kellog School of Management în cadrul Northwestern University și a făcut parte din Comitetul Consultativ al Media Lab din cadrul MIT și Comitetul Consultativ Vizionar de la Motorola Corporation. A fost comentator la CNN, iar articolele sale au apărut în Fortune, The Wall Street Journal, Bloomberg Report, The New York Times, U.S.News & World Report și CEO magazine. Copertă spate APRECIERI PENTRU EXTREME FUTURE „Multă lume vorbește despre viitor. Cartea lui James Canton vă conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și membru în consiliul de administrație al Kellog Innovation Network (KIN), Kellog School of Management, a fost consultant pentru Consiliul de Consultanță al MIT’S Media Lab Europe și în cadrul Consiului de Consultanță pentru Viitor pentru Motorola Corporation. A fost comentator la CNN și a scris numeroase articole care au fost publicate în Fortune, The Wall Street Journal, Bloomberg Report, The New York Times, U.S.News & World Report și CEO Magazine. Actualmente este editor-șef al Global Futures Forecast. HYPERLINK "http://www.GlobalFuturist.com
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o consecvență minuțioasă programul de modernizare a romanului autohton schițat de Camil Petrescu. în această Dimineață pierdută, lumea exterioară apare numai ca o răsfrângere (retroproiectivă sau simultană) a unor realități interioare distincte, a unor subiectivități anxioase, care se exprimă. Destui comentatori au „identificat“ imediat protagonistul cărții, concentrându-se pe mahalagismul Vicăi Delcă și centrând Dimineață pierdută pe el. Automat, celelalte voci și experiențe din roman au fost împinse în umbră și subevaluate în comentariu. În fapt, în realitatea descentrată și multiplu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Niki, rătăcirea portofelului care o aduce pe Vica la disperare, în dimineața sâmbetei romanești, ori milităria pe care a aplicat-o, cât a trăit, Sofia Ioaniu într-un menaj destul de complicat. Interesați și amuzați de „mahalagismul suculent“ al personajului, destui comentatori ai cărții au omis componenta dramatică a rolului jucat de Vica Delcă. Sfârșitul cărții va fi și mai explicit în această privință. Din schimbul de fraze, pe jumătate normal, pe jumătate nebunesc, cu nepotul venit în vizită la spital, se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Camil Petrescu, și am ajuns în infernul discutabil al personajului de tip Anton Holban. „Capitolul“ Ștefan Mironescu este cel mai fascinant din roman. Am avut nevoie de acest parcurs destul de lung ca să demontez și să corectez clișeele cu care majoritatea comentatorilor (cu două-trei excepții onorante) au rămas datori unuia dintre cele mai bune romane românești. Daniel Cristea-Enache * Vica a văzut destule în viața ei, are 70 de ani și viața nu i-a făcut multe daruri în afara vitalității și a bunei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frumos. Bucură-te Împreună cu familia ta. Bucură-te că Îl vezi pe Nev. — Tot În marketing ! spun veselă. Aproape s-a făcut un an. — A. Marketing ! Frumos, frumos ! CÎteva minute apoi, nimeni nu mai zice nimic, se aude doar glasul comentatorului de la televizor. În clipa În care pe teren se Întîmplă o chestie care nu le convine, tata și Nev icnesc simultan, supărați. Apoi, peste o clipă, din nou. Păi bine, zic. Atunci, eu o să... Mă ridic de pe canapea, fără ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
revăzută Humanitas, 1994); Încercare în politropia omului și a culturii (Cartea Românească, 1981); Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă (Cartea Românească, 1983; Humanitas, 1991); Apel către lichele (Humanitas, 1992); Cearta cu filozofia (Humanitas, 1992). Traduceri din Platon, comentatori aristotelici și filozofi germani (Heidegger, Schelling). EDITĂRI - Epistolar (Cartea Românească, 1987), C.Noica, Jurnal de idei (Humanitas, 1990) ș.a. GABRIEL LIICEANU Despre limită HUMANITAS Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE (c) Humanitas, 1994 ISBN 973-28-0540-4 CUVÎNT ÎNAINTE Această carte s-ar fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deci, este expresia neființei înseși, a nimicului pur. Este ceea ce se afirmă în mod explicit într-un text atribuit lui Aristotel (inclus atât de Bekker în ediția aristotelică, cât și de Diels în fragmentele presocraticilor), care, deși considerat de majoritatea comentatorilor ca apocrif, provine totuși din atmosfera gândirii eline și o caracterizează. "Într-adevăr - se spune aici - fără de limite e neființa: ea nu are nici mijloc, nici început, nici sfârșit, nici vreo altă parte, și tocmai așa este nelimitarea; dar ființa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la el acasă și, în primul an, ne-a făcut interpretarea paragraf cu paragraf a Fenomenologiei spiritului a lui Hegel, însuflețind textul acesta, cel mai dificil al filozofiei, cu o originalitate pe care nu am mai întîlnit-o la nici un alt comentator. Ne-a vorbit de la început despre instrumentele filozofiei și a condiționat întîlnirile noastre viitoare de însușirea limbilor elină, latină și germană. În anul următor mă înscriam, la îndemnul lui, la cea de-a doua facultate, facultatea de limbi clasice de la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înscriam, la îndemnul lui, la cea de-a doua facultate, facultatea de limbi clasice de la Universitatea din București, pe care am absolvit-o cinci ani mai târziu, în 1973. Deja din al doilea an de studii am început traducerea unui comentator aristotelic din sec. V, David Armeanul, a cărui Introducere în filozofie am publicat-o câțiva ani mai târziu la Editura Academiei. Pe un prieten înclinat către filozofie orientală l-a pus să studieze sanscrita și tuturor ne-a făcut un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
europene. După câțiva ani, am început seminare private pe marginea dialogurilor lui Platon cu textul original în față, iar când, în 1974, a inițiat publicarea operelor complete ale lui Platon în românește, ne aflam cu toții în echipa de traducători și comentatori, alături de profesorii de elină de la Universitate. În studiile și cărțile pe care am început să le publicăm - Pitoresc și melancolie a lui Andrei Pleșu (actualul ministru al culturii), în 1977, studiile de filozofia logicii și eseurile lui Sorin Vieru, lucrarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pomenit confruntat, prin Cioran, cu un univers de cultură mai cuprinzător. "La Geneva mi-am dat seama că știa Calvin și privea altfel orașul, cu un ochi cultural care mie-mi lipsea. În filozofie o apucase altfel decât mine, cu comentatori germani plicticoși de secol 19 și cu filozofia culturii. Dezgustul de filozofie clasică de aici i-a venit." Mi-a povestit apoi cum a trăit toată viața în marginea societății ("dacă a avut un an-doi de slujbe"), la început din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-ți răspund însă indirect. De Platon m-am putut apropia, l-am putut anexa cultural, l-am putut clinti în ființa textului lui și interpreta botezîndu-l cum am vrut, cu numele lui Lysis de pildă, aproape în răspăr cu tradiția comentatorilor care, de cele mai multe ori, consideră dialogul acesta apocrif, subordonîndu-l oricum Banchetului, în timp ce eu deduc Banchetul din Lysis. Pe Augustin mi-am permis să-l botez, preferând nu Confesiunile sau De civitate, ci De magistro. Cartea lui Isus, nu cel din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cele care, întocmai ca în cazul povestit de Green, făceau parte din formația mea esențială: presocraticii, dialogurile lui Platon, cărți aristotelice, scrieri carteziene, Hegel, Schelling, Kierkegaard, romantici germani, literatura greacă și latină. Încetând să traduc, către 40 de ani, din comentatori aristotelici și din Platon, am pierdut greaca. Grav e, de asemenea, că revenirea la toți aceștia nu mă mai atrage. În afară de o anumită carență care ține de "profesia" mea, nu simt în fapt că am pierdut ceva. Pasiunea pură care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fără mască, fără trucaj, fără paiete? Criza s-a produs în 1983, la Heidelberg, când eram bursier Humboldt. Mă înscrisesem cu o teză la Sorbona: Problema limitei (peras, în greacă) de la presocratici la Plotin, pe care profesorul Pierre Aubenque, faimosul comentator al lui Aristotel, o acceptase cu oarecare entuziasm. Mă duceam zilnic în biblioteca de limbi clasice a Universității, instalată într-un superb bastion din secolul XVII de pe malul Neckarului, și inventariam contextele în care apărea cuvântul miraculos de limită la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl folosește astfel, neputîndu-se abate nici măcar cu un milimetru de la închisoarea lingvistică pe care singur și-a creat-o. O filozofie rezistă ca filozofie tocmai dacă poate fi învățată ca un catehism, ca un limbaj care nu poate fi evitat. Comentatorii unui gânditor sânt cei care îi atestă codul tocmai prin faptul că ei îl explică fără să poată ieși nicicum din el. Pentru că un cod nu poate fi tradus, ci doar reprodus, comentatorii îngînă, repetă, reiau până la detaliu și la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un limbaj care nu poate fi evitat. Comentatorii unui gânditor sânt cei care îi atestă codul tocmai prin faptul că ei îl explică fără să poată ieși nicicum din el. Pentru că un cod nu poate fi tradus, ci doar reprodus, comentatorii îngînă, repetă, reiau până la detaliu și la formulă textul comentat. Ei termină prin a forma o comunitate culturală tocmai prin participarea la același cod. Limbajul lor este perfect unificat în virtutea codului care trece prin ei asemenea Duhului Sfânt apt să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a forma o comunitate culturală tocmai prin participarea la același cod. Limbajul lor este perfect unificat în virtutea codului care trece prin ei asemenea Duhului Sfânt apt să lege până la identificare. De aceea ei nu au chip. Imposibil să distingi un comentator aristotelic de altul. Cât de teribilă este forța codului în filozofie se vede lesne în congresele și colocviile de filozofie dedicate unui gânditor. Sala unui colocviu este proiecția în spațiu a unui soi de pitacism superior. Mai mult, gânditorul celebrat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pitacism superior. Mai mult, gânditorul celebrat seamănă cu "strămoșul", cu eroul eponim căruia i se reproduc, ritualic, faptele (gesta). Însă cum isprava strămoșului filozof este tocmai codul pe care el l-a inventat, ritualul repetitiv este unul esențialmente lingvistic. Pitacismul comentatorilor constă tocmai în această repetiție cu valoare simbolic-ontogenetică: cosmosul originar al gândirii gânditorului este creat din nou cu fiecare colocviu care reproduce codul recitîndu-l. Filozoful este ținut în viață prin periodica lui reproducere și recreare. În aceste repetate cosmogeneze ale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
O cultură este cu atât mai puternică cu cât gesturile de reiterare ale codurilor întemeietoare sânt mai frecvente. La noi, de pildă, "cosmosul Noica" este amenințat să se destrame pentru că el nu este susținut prin recitări periodice, pentru că nu există comentatorii meniți să reproducă simbolic și ritualic gestul-cod al strămoșului eponim. Cultura noastră e slabă pentru că ― la nivel filozofic cel puțin ― nu poate "ține în viață". Actul originar al creației, odată împlinit, nu poate fi perpetuat pentru că nu e nimeni care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iluzii și provocări, se îmbogățește și înfrumusețează - iată - și cu concursul talentului, dragostei de oameni, reflectate generos în lucrările dumneavoastră... (septembrie 2, 2010) O zi memorabilă Ori de căte ori intru într-o școală, mă conving, în ciuda răuvoitorilor și a comentatorilor malitioși, că forța societății românești stă în școala românească, fie ea gradiniță, școală primară, gimnazială, liceu sau universitate. Sâmbătă, 9 octombrie, școala din Poiana Micului a primit numele „Krystyna Bochenek”. O după-amiază mohorâtă, rece și ploioasă, s-a transformat, grație
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]