5,487 matches
-
din Ismail. În faptă însă se vede și-n cursul acestui veac de ce aveau nevoie tătarii și de ce moldovenii. Tătarilor le trebuia pășune pentru cai, moldovenilor, poporului statornicit de veacuri și creștin, le trebuia biserici, cărți, mitropolit."114 Și poetul conchide: "Să mulțumim bisericii noastre care, prin dumnezeiasca liniște și statornicie pe care a avut-o în vremile cele turburate, ne-a păstrat prin însemnările ei acest argument zdrobitor față cu orice subtilitate diplomatică."115 Argumentele pentru veacul al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Ministrul Finanțelor M. Săulescu, dădea sugestia ca masa rublelor emise de guvernul imperial rus, prezentă în Basarabia, să fie scoasă din circulație prin primirea echivalentului "de către creditorii statului rus"273, care erau occidentali. Revenind la părerea lui Șerban Micloveanu, acesta conchidea astfel asupra a ceea ce el numea "secretul Basarabiei": Acesta este secretul Basarabiei: Basarabia era destinată să devină Israelul european, cu capitala la Chișinău, stat binațional, cu evreii clasa conducătoare și exploatatoare, și cu bieții basarabeni clasa subordonată și exploatată." Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
autoprohod în fața gloanțelor de la Târgoviște. Comunismul bolșevic a fost deschis de "obsedantul deceniu", cum l-a numit Marin Preda, și s-a închis cu deceniul negru al înfometării și frigului, alimentând "legenda neagră" a României în lume. Pe bună dreptate conchide Larry Watts: Întrebarea era dacă el dorea să continue traseul de la Est la Vest început în timpul lui Gheorghiu-Dej sau dacă voia să-și conducă țara și spre Est și spre Vest către un destin neclar."311 Se pare că a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
schimbă în adevărate lanțuri. Nefericitul geme mai tare ca oricând, în vreme ce Europa își spune: "Ce-o mai fi vrând țâncul ăsta gălăgios? Niciodată nu-i mulțumit. Ai face bine să taci, țestoaso!"". "Punctul de vedere al lui Alecsandri este tragic.", conchide Catherine Durandin. 68 M. Eminescu, op. cit., p. 363. 69 Ibidem, p. 365. 70 Ibidem, pp. 369-370. 71 Ibidem, p. 371. 72 Ibidem, p. 373. 73 Ibidem, p. 374. 74 Ibidem, pp. 375-376. 75 Ibidem, pp. 382-383. 76 Apud Dimitrie Vatamaniuc
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și proiectelor lor intelectuale, apoi cu Wittgenstein lucrurile stau altfel. Lui nu i se poate aplica schema uzitată, cea de a înregistra descoperirea vocației și cultivarea ei sistematică, emergența proiectului unei opere și înfăptuirea lui pas cu pas, pentru a conchide că opera vorbește de la sine, că ea ne spune singură totul. Altfel spus, nu ambiția intelectuală, dorința de a lăsa în urma lui o operă l-au determinat pe Wittgenstein să scrie, ci, în primul rând, nevoia de a obține clarificări
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este însă la Wittgenstein limbajul. Iar acest examen se sprijină pe o înțelegere a logicii și a științelor formale care este fundamental diferită de tot ceea ce i-a fost accesibil lui Kant.“ 134 GÂNDITORUL SINGURATIC Nu trebuie să ne închipuim - conchide McGuiness - că amândoi ar fi ajuns, pe căi diferite, la același țel; „căci țelul este calea pe care se ajunge la el, nu formularea de care ne folosim în cele din urmă pentru a-l enunța“23. Pentru a trasa
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
studiul logicii (= structurilor mentale) implicate într-o expunere și cu care se constituie sistemele deductive, adică teoriile logice. Ca atare, cu ajutorul limbii se realizează procesul logic (= gîndirea), studiul procesului logic (= logica) și structurarea teoriilor despre procesele logice (= metalogica). Se poate conchide de aici că participarea limbii la constituirea proceselor logice coincide cu participarea logicului la funcționarea obișnuită a limbii, căci, dacă este adevărat că orice gîndire logică se realizează cu ajutorul unei limbi, la fel de adevărat este că orice limbă nu poate exista
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cea a substantivului, urmează apoi, în ordine, cea a adjectivului, a verbului, a adverbului și, în mai mică măsură, cea a elementelor de relație și a interjecției. Sînt rezistente la schimbări clasa articolului, numeralului și pronumelui. De aici se poate conchide că elementele lexicale legate de desemnarea realităților, urmînd mobilitatea cunoașterii, suferă cele mai intense prefaceri, în vreme ce elementele destinate exclusiv realizării funcționării propriu-zise a limbii (ele fiind cu un grad de abstractizare mai ridicat) sînt foarte stabile. Se constată astfel o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
idee în legătură cu această trăire. Această idealitate a sentimentului imprimă reprezentării textului poetic sigiliul universalității și, prin urmare, trecerea dincolo de sfera ocazionalului și a individualului, astfel că se reprezintă împrejurări și tendințe generale, redate în exprimare indivi-duală330. De aici se poate conchide că "rostul omului în lume", vizat rațional prin filozofie, devine ideație potența-toare și idealitate rezultantă pentru trăirea poetică. Ca atare, deși trăit individual, prin potențare rațională și depășire a egoismului, sentimentul obține prin poezie o impersonalizare, care îl face să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aduce, desigur, în materie de limbaj, propriile-i convenții și opțiuni. Pentru un creator de tip laborios, precum Théophile Gautier, cuvântul era "o piatră prețioasă încă nefasonată". Într-un alt stadiu al evoluției, Paul Valéry practicând deviza leonardescă ostinato rigore conchidea că "un poem nu e niciodată încheiat -, totdeauna îl încheie un accident". Profesor de poetică la Collège de France, el se ferește să propună un sistem, însă preferința lui vizează lucrul îndelung cizelat: "Zeii ne dau pe gratis cutare prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui T.S. Eliot ori unui D'Annunzio. Mare virtuoz al stilului șocant, putința lui Arghezi de a găsi echivalențe multiple pentru aceeași idee ține de o imaginație verbală prodigioasă, rareori egalată la noi în poezia secolului. Față de acestea, Mihai Ralea conchidea că autorul Cuvintelor potrivite a produs "în arta scrisului românesc, și în proză, și în versuri", o revoluție filologică, ascendentul său fiind "de natură tehnică" ("Viața românească", 1927, nr. 6-7). Trebuie spus, totuși, că lucrurile nu se reduc numai la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
el nu se lasă stăpânit de halucinații ci, folosind legile visului, creează o operă de artă lucidă, cu atât mai lucidă și mai desăvârșită cu cât se apropie mai mult de vis (...). Creația literară onirică, la fel cu cea picturală conchidea Dimov -, nu este un decalc, filmarea unui vis (ne-am afla atunci în fața unui naturalism à rebours) ci dimpotrivă, investigarea imaginii reale cu acea forță reactivă specifică visului". Orice lege biologică presupune neapărat fapte de repetiție. Nutrindu-se cu fantasme
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gravă; discontinuitățile, anxietățile, surprizele de la un episod la altul converg în ideea fragilității omului-insulă (un Sisyf camusian) care, ne-în-stare să-și domine existența, se lovește de zidurile absurdului. Peste ultima parte a poemului revine zâmbetul. E un mod de a conchide că invazia tragicului nu anulează esențialul: lumea merge înainte, perseverând în în-singurare și așteptare: Și m-au cuprins mâini ușoare, De colonelese și domnișoare Și unde-am fost spălat și uns Cu alifii conținând leac ascuns. Și înveșmântat fost-am
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu Dumnezeu nu se limitează la o cauzalitate mecanică între bine și răsplată, între păcat și pedeapsă, ci este mult mai complex. El își acceptă suferința fără ca aceasta să se transforme într-un argument împotriva credinței în Dumnezeu. Iar cartea conchide că suferința nu este neapărat semnul păcatului, ceea ce reprezintă o ruptură majoră în gândirea religioasăk. Comentatorii creștini susțin că soluția la problemele ridicate în Cartea lui Iov se găsește în mijlocirea lui Iisus între Cer și pământ. Dumnezeu îl trimite
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-i mai compare pe Arafat, Saddam Hussein ori chiar Ahmadinejad cu Hitler. El adăuga: Dacă națiunea cea mai puternică din Orientul Mijlociu vorbește despre fiecare război și fiecare amenințare ca despre un pericol de Shoah, atunci noi înșine banalizăm Shoah-ul" și conchidea că Israelul este "prizonier al unei paranoia: memoria Shoah-ului"14. Societatea israeliană, dar și diaspora rămân sub puternica dominație a datoriei de memorie, a ramificațiilor și derivărilor ei. Dacă pentru mulți israelieni secularizați genocidul rămâne singura legătură păstrată cu iudaismul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cine sau ce a oprit băncile centrale să reglementeze acordarea acestor credite, înainte ca ele să afecteze tot globul? După ce a identificat cauzele (între noi fie vorba, fenomenul e mult mai complex și nu poate fi expediat astfel), dl. Croitoru conchide că nu capitalismul este de vină, ci "administratorii sistemului". Ai cărui sistem? Cine sunt aceștia? Iată: Criza a fost cauzată de politicieni, cărora li se datorează creditele proaste (deși ei ar fi fost "bine intenționați"), de autorități monetare, care au
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a devenit o imensă piață. De-acum înainte, indivizii încearcă să regăsească impresii trăite cândva în copilărie prin intermediul ofertei pieței; ei se joacă fără nicio inhibiție cu trecutul, surfează peste mărcile vechi sau reprezentative pentru toate perioadele vieții. De unde putem conchide: „consumul regresiv” este înainte de toate semnul unei culturi hedoniste, ludice și juvenile, semnul unei epoci în care cumpărăturile se fac în vederea unor experiențe subiective. Noua febră nu este altceva decât una dintre figurile ordinii dereglementate, emoționale, hiperindividualiste a fazeiIII. Orice
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bunurilor private. O dovedesc aglomerările de automobile, poluarea sonoră sau a atmosferei, dar și peisajele sluțite de urbanism, colinele betonate, plajele suprapopulate și poluate, locurile turistice invadate de vizitatori, convorbirile telefonice cu voce tare în spații publice. Trebuie oare să conchidem că prețul bunăstării e mai mare decât ar valora avantajele ei, neplăcerile sunt mai mari decât satisfacțiile? Dacă această apreciere pare echivocă, este pentru că nu face o diferență clară între raportul față de bunurile private și cel față de bunurile publice. La
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
răspicat: cu cât e mai justă ideea unei puteri sporite a marketingului, cu atât cea a unei puteri de tip „totalitar” trebuie refuzată. Dacă inițiativa aparține prin forța lucrurilor ofertei - nu putem alege decât ceea ce există deja -, nu trebuie să conchidem că cel care consumă este o marionetă fabricată în întregime de către experții în comunicare. A asimila hiperconsumatorul cu un individ „hipnotizat”, pasiv, maleabil la extrem este o profundă eroare. Oricare ar fi puterea mijloacelor de convingere, homo consumericus rămâne un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai bine adaptată din perspectiva unei societăți de oameni recunoscuți ca liberi. „Antidezvoltarea” sau societatea de descreștere apare ca un model nu doar nerealist, dar și de nedorit. Dacă este adevărat că „mai mult nu înseamnă mai bine”, să nu conchidem că „mai puțin” ar fi soluția potrivită pentru nemulțumirile noastre. Oricât de justificate ar fi, criticile hiperconsumului nu trebuie să ducă la erijarea „cumpătării sau chiar a unei anumite austerități în consumul material”16 în sistem global de viață, în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Modele de creștere exogenă Modelul Avantaje Dezavantaje KEYNES are un cadru teoretic foarte bine structurat și fundamentat folosește bazele de date existente în economia națională la momentul respectiv, utilizând îndeosebi aceste date la un nivel foarte ridicat de detaliere/structurare conchide faptul că investițiile depind de cerere și sunt rezultatul anticipărilor întreprinzătorilor face o analiză a creșterii economice cu investiții cu ajutorul unor modele matematico-econometrice științifice foarte bine fundamentate din punct de vedere teoretic și destul de sofisticate din punct de vedere aplicativ
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
Modelul Avantaje Dezavantaje ROMER a analizat creșterea în condițiile concurenței monopolistice, fără a invoca difuzia cunoștințelor și tehnologiei menține concurența imperfectă, combinând puterea de monopol cu difuzia tehnologică, fenomen care poate fi considerat efectul acțiunii unor drepturi de proprietate incomplete conchide faptul că oamenii cu un capital uman deosebit migrează din zone mai sărace în unele mai bogate progresul tehnologic este produs endogen ca efect secundar al deciziilor de investiții din sectorul privat LUCAS indivizii aleg în fiecare moment cum să
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
endogenă Modelul Avantaje Dezavantaje Modelul de creștere exogenă are un cadru teoretic foarte bine structurat și fundamentat folosește bazele de date existente în economia națională la momentul respectiv, utilizând îndeosebi aceste date la un nivel foarte ridicat de detaliere/structurare conchide faptul că investițiile depind de cerere și sunt rezultatul anticipărilor întreprinzătorilor aplicarea acestui model dă rezultate bune dacă el se calculează pentru o perioadă de patru-cinci ani, mai ales în condițiile unei economii stabile, dinamică în care se asigură o
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
UE, constatăm un nivel relativ înalt al volumului valoric al acestora de peste 2,3 miliarde de euro (anii 2004-2007), culminând cu anul 2008, când ISD au înregistrat un nivel valoric anual de circa 4 miliarde de euro. Se poate așadar conchide că o serie de evenimente cu semnificație internațională în ceea ce privește România (intrarea în NATO, cererea de aderare la UE, intrarea la 1 ianuarie 2007 în UE, negocierile pe capitolele acquis-ului comunitar) au impulsionat sensibil atragerea investiției străine în țara noastră. Din
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
unui organ care să se ocupe zi de zi de manifestările din sânul clerului și să aibă permanent legătura cu Secretariatul. „În fiecare județ să fie cineva care să știe ce se întâmplă în biserici și să poată informa partidul” - conchidea Dej. Împuternicitul este un individ cu o autoritate extinsă asupra domeniului pe care-l administrează, cel al cultelor. Intervenția acestuia în viața cultelor se bazează pe un set de regulamente și de libertăți pe care acest funcționar le primește direct
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]